3ra-1190/13 — Contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material

prima instanţă – N. Clevadî dosarul nr. 3ra-1190/13 instanţa de apel – T. Duca, A. Albu, S. Procopciuc ÎNCHEIERE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 47/16 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Procurorului municipiului Bălţi în interesele pensionarei Tatiana Naghirneac împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 47/16 cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 15 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 47/16 şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 04 octombrie 2012, constată: La 14 martie 2012, procurorul mun.

Bălţi a depus în interesele pensionarei Tatiana Naghirneac cerere de chemare în judecată împotriva APLP nr. 47/16 cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a indicat că la 01 noiembrie 2011, în adresa Procuraturii mun. Bălţi a parvenit plângerea locatarilor primului etaj al blocurilor nr. 10 din str. N. Iorga şi nr. 9 din str. Tiraspolului, mun. Bălţi privind dezacordul faţă de facturile de plată parvenite pentru achitarea serviciilor pentru întreţinerea ascensorului. În cadrul controlului efectuat s-a constatat că locatarii blocurilor nr. 10 din str. N. Iorga şi nr. 9 din str. Tiraspolului, mun. Bălţi au format şi constituie APLP nr. 47/16, care activează în baza propriului statut.

Menţionează că ÎMS „Liftservice” efectuează lucrările de deservire tehnică şi reparaţie a ascensoarelor, instalate în blocurile locative menţionate, în baza contractului nr. 31/3 din 01 ianuarie 2011 încheiat cu APLP nr. 47/16, care este deţinătorul ascensoarelor. Conform contractului încheiat, ÎMS „Liftservice” prezintă asociaţiei contul de plată, actul confirmării lucrărilor şi factura de expediţie, dar plata pentru serviciile prestate se efectuează de către APLP nr. 47/16 conform pct. 4.1 al contractului. La 17 mai 2011, în cadrul asociaţiei a avut loc adunarea generală, în care au participat şapte membri, în rezultatul căreia s-a dispus încasarea plăţii pentru întreţinerea ascensoarelor de la toţi locatarii blocurilor nr. 10 din str. N. Iorga şi nr. 9 din str. Tiraspolului, mun.

Bălţi, inclusiv de la locatarii etajului întâi. Această decizie a fost bazată pe prevederile pct. 2.31 din Recomandarea metodologică pentru respectarea legislaţiei în vigoare privind calcularea şi achitarea livrărilor surselor energetice şi serviciilor locative, comunale/necomunale. Susţine că pct. 2.31 din Recomandarea menţionată conţine următorul text: „întreţinerea menajului de ascensor – participarea în cotă-parte a tuturor participanţilor proprietăţii comune pe cote-părţi a locativului apartamental în plata oricăror lucrări executate în conformitate cu Legea cu privire la siguranţa industrială a obiectivelor grave de producere”, deci punctul dat oferă doar o interpretare/tălmăcire a noţiunii de „întreţinerea menajului de ascensor” şi nicidecum nu reglementează modalitatea de plată pentru întreţinerea ascensorului.

Afirmă că conform pct. 14 din Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, plata pentru întreţinerea ascensorului se calculează pentru o persoană, cu excepţia proprietarilor, chiriaşilor sau a altor posesori legali ai locuinţelor de la etajul I, în baza contractelor încheiate între prestatorul de servicii şi gestionar.

Invocă că din conţinutul materialelor verificate reiese că plata pentru întreţinerea ascensorului trebuie să se efectuieze în conformitate cu Hotărârea Guvernului RM menţionată şi nici într-un caz în baza unei careva Recomandări metodologice pentru respectarea legislaţiei în vigoare privind calcularea şi achitarea livrărilor surselor energetice şi serviciilor locative, comunale/necomunale, astfel, consideră că decizia adoptată de către adunarea generală a APLP nr. 47/16 din 17 mai 2011 este ilegală. Mai invocă că în baza încălcărilor depistate, Procuratura mun.

Bălţi a expediat în adresa APLP nr. 47/16 o sesizare în scopul întreprinderii măsurilor de rigoare de către preşedintele acesteia în vederea lichidării încălcărilor admise şi desfăşurării activităţii sale în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, însă conform procesului-verbal al adunării generale nr. 4 din 24 februarie 2012, membrii APLP nr. 47/16 au decis că acţiunile procuraturii sunt nefondate, în contradicţie cu legislaţia în vigoare, iar decizia din 17 mai 2011 a fost considerată drept una legală şi menţinută în vigoare. La 20 februarie 2012, în Procuratura mun.

Bălţi a parvenit cererea Tatianei Naghirneac, prin care a solicitat soluţionarea cazului descris şi repararea prejudiciului cauzat prin încasarea ilegală a plăţilor pentru deservirea tehnică a ascensorului, începând cu luna mai 2011. Solicită declararea nulităţii deciziei APLP nr. 47/16 din 17 mai 2011, repararea prejudiciului material cauzat prin încasarea de la pensionara Tatiana Naghirneac a plăţii pentru întreţinerea ascensorului şi încasarea de la pârât a taxei de stat. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 04 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă, a fost anulată decizia APLP nr. 47/16 din 17 mai 2011, prin care s-a dispus încasarea plăţii pentru întreţinerea ascensorului de la toţi locatarii, inclusiv şi de la locatarii primului etaj şi a fost încasat de la APLP nr. 47/16 în beneficiul Tatianei Naghirneac prejudiciul material în sumă de 422,72 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 370 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 15 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către APLP nr. 47/16 şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 08 aprilie 2013, APLP nr. 47/16 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, deoarece instanţele judecătoreşti s-au referit la plăţi legate de întreţinerea ascensorului, plăţi care nu se încasează de la Tatiana Naghirneac. Menţionează că proprietatea Tatianei Naghirneac include în sine şi o parte a ascensorului ca fiind proprietate comună, aflat în posesia comună.

Faptul că ea locuieşte la primul etaj nu o privează de dreptul la cota-parte a ei în proprietatea comună şi de obligaţia de a-şi întreţine proprietatea sa în stare satisfăcătoare. Fiind locuitor al etajului I, Tatianei Naghirneac nu i se calculează plata pentru folosirea şi exploatarea ascensorului, prezumându-se nefolosirea lui. Consideră că instanţele judecătoreşti au interpretat în mod eronat legea. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către APLP nr. 47/16 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către APLP nr. 47/16, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către APLP nr. 47/16 ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 47/16 se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan