3ra-1015/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Popova 3ra-1015/13 DECIZIE 05 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Valeriu Doagă Nicolae Clima examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „Valeriu Foiu” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 28 mai 2010, ÎI „Valeriu Foiu” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 06 mai 2010 a fost primit prin poştă actul de control nr. 0001791 din 26 aprilie 2010 şi actul constatator cu nr. 109 din 23 aprilie 2010 privind recalcularea drepturilor de import conform art. 127¹³ Cod vamal, întocmit de colaboratorii vamali, prin care au fost calculată suma de 97900,77 lei, inclusiv penalităţi, drept datorii la buget, în urma operaţiunilor comerciale de import. Menţionează că întreprinderea pe parcursul la 3-5 ani de activitate a importat în Republica Moldova diversă marfă, inclusiv ştergătoare de parbriz, părţi pentru ştergătoare de parbriz şi altele. Susţine că până în prezent, la importul de rezerve pentru ştergătoare de parbriz, părţi pentru ştergătoare de parbriz, se atribuia cod de mărfuri nr. 851290900 şi se achitau plăţi vamale în mărime de 5% din valoarea mărfii importate.

Indică că prin ordinul Biroului Vamal Chişinău nr. 12 din 06 aprilie 2010 s-a dispus controlul ulterior procedurii de vămuire la întreprindere. Afirmă că pe parcursul perioadei de import de către întreprindere se achitau obligaţiile vamale, conform calculelor întocmite de brokerul vamal, astfel nu poate vina întreprinderii la indicarea corectă sau incorectă a codului tarifar. Insistă că controlul s-a efectuat în mod unilateral, fără ca agentul economic supus controlului să dispună de posibilitatea de a-şi apăra interesele legale. Mai indică că au fost efectuate constatări tehnico-ştiinţifice, care nu au fost aduse la cunoştinţă, deşi întreprinderea dispunea de acest dreptul legal.

La fel menţionează că întru apărarea drepturilor sale ca contribuabil s-a solicitat de a fi comunicat cine efectuează investigaţiile respective cu privire la legalitatea atribuirii codului tarifar vamal, pentru a depune explicaţii, prezenta probe şi altele, însă aceasta a rămas fără răspuns. Astfel, la 07 mai 2010 a fost depusă cerere prealabilă, prin care s-a solicitat anularea actului de control cu nr.0001791 din 26 aprilie 2010 şi actului constatator cu nr. 109 din 23 aprilie 2010, însă nu a fost luată nici o decizie în acest sens.

Solicită anularea actului de control nr. 0001791 din 26 aprilie 2010 şi actului constatator privind recalcularea drepturilor de import nr. 109 din 23 aprilie 2010. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2010 a fost încetat procesul în partea capătului de cerere cu privire la anularea actului de control nr. 0001791 din 26 aprilie 2010. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău di 13 decembrie 2010 acţiunea a fost admisă şi anulat actul constatator nr. 109 din 23 aprilie 2010 emis de Biroul Vamal Chişinău, privind recalcularea drepturilor de import şi încasarea 97900,77 lei de la ÎI „Valeriu Foiu”. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 iunie 2011 a fost admis recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, casată integral hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în prima instanţă.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă, anulat actul constatator nr. 109 din 23 aprilie 2010 cu privire la recalcularea drepturilor de import şi încasat de la Biroul Vamal Chişinău în beneficiul ÎI „Valeriu Foiu” suma de 97900,77 lei cu titlu de drepturi vamale achitate suplimentar. La 04 februarie 2013, Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, menţionând că la 06 aprilie 2010, în baza ordinului nr. 12 secţia audit postvămuire a verificat activitatea economico-financiară, ulterior procedurii de vămuire tematic a agentului economic ÎI „Valeriu Foiu”, pentru perioada de activitate 2007 - 2010. Menţionează că în urma verificărilor efectuate s-a stabilit, că în perioada 2007 - 2010, intimatul a importat: ştergătoare de parbriz auto; părţi pentru ştergătoare de parbriz - rezervă; pompe de vid pentru auto; părţi pentru auto - cabluri de pornire; cheie de stingere; cricuri auto; instrumente şi aparate pentru măsurare - indicator de presiune ; lămpi electrice pentru auto; siguranţă fuzibilă; indicator de baterii şi alte mărfuri în valoare de 4317370,62 lei.

Susţine că în baza declaraţiilor vamale DV 3019I1980 din 27 februarie 2007, nr. 3000I9360 din 17 aprilie 2007, nr. 3000I26186 din 19 mai 2007, nr. 3027I6905 din 10 iulie 2007, nr. 3027I6956 din 11 septembrie 2007, nr. 3027I24819 din 24 octombrie 2007, nr. 3027I36887 din 25 decembrie 2007, nr. 3027I2773 din 29 ianuarie 2008, nr. 3027I8607 din 04 martie 2008, nr. 3027I15919 din 14 aprilie 2008, nr. 3027I24493 din 03 iunie 2008, nr. 3027I32404 din 16 iulie 2008, nr. 3027I39311 din 26 august 2008, nr. 3027I47395 din 08 octombrie 2008, nr. 3027I54066 din 12 noiembrie 2008, nr. 3027I60706 din 16 decembrie 2008, 3027I3569 din 04 februarie 2009, nr. 3027I10821 din 23 martie 2009, nr. 3027I19302 din 20 mai 2009, nr. 3027I26823 din 09 iulie 2009, nr. 3027I33813 din 24 august 2009, nr. 3027I42901 din 19 octombrie 2009, nr. 3027I48448 din 17 noiembrie 2009, nr. 3027I54132 din 21 decembrie 2009, nr. 3027I1580 din 25 ianuarie 2010, nr. 3027I1749 din 16 februarie 2010, nr. 3027I3684 din 16 martie 1010 ÎI „Valeriu Foiu” a importat de la compania „HEYNER” Gmbh, Storkow (Germania) şi de la compania „Alea mobil auto accesories gmbh”, Storkow (Germania), ştergătoare de parbriz auto şi părţi de ştergătoare de parbriz auto, acestea fiind atribuite la poziţia tarifară 851290900 (taxa vamală 5 %). Afirmă că de fapt,

în conformitate cu Regulile principale de interpretare a Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova prevăd că amestecurile, produsele complexe ce constau din mai multe materiale sau sunt confecţionate din mai multe componente şi mărfuri, care sunt prezentate în set pentru vânzarea cu amănuntul, clasificarea cărora nu poate fi efectuată conform prevederilor regulii 3 litera a), trebuie clasificate după materialul sau partea componentă ce determină caracterul principal al mărfii respective, cu condiţia că acest criteriu este aplicabil.

Invocă că mărfurile importate de intimat se atribuie la codul mărfii: 960350000 (taxa vamală 10 %), fapt ce se confirmă prin răspunsul Direcţiei, Clasificarea tarifară a Serviciului Vamal nr. 07-12/584 din 02 februarie 2010 şi Raportul de expertiză al Centrului Naţional de Expertiză Judiciară nr. 589 din 12 martie 2010. Afirmă că conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 589 întocmit la 12.03.2010, de către expertul Postanciuc Vasile, s-a constatat faptul că codul tarifar corect al mărfii este 960350000 - alte perii şi pensule care constituie părţi de maşini, de aparate sau de vehicule. Deşi la 14 iulie 2010 de către intimat a fost prezentat Raportul de expertiză nr. 0272995 din 21 aprilie 2010 efectuat de Camera de Comerţ şi Industrie a RM, prin care expertul Marcenco V. a codificat marfa în cauză ia poziţia tarifară - 851290900 - părţi pentru parbrize auto.

Ulterior, prin Raportul de constatare tehnico - ştiinţific Nr. 2271 din 13 septembrie 2010, a fost concluzionat că „perii pentru ştergătoare de parbriz" prezentate spre examinare se atribuie la poziţia tarifară - 960350000 - „alte perii şi pensule care constituie părţi maşini, de aparate sau de vehicule”. Mai menţionează că controlul la momentul întocmirii actului constatator era finisat şi acesta din urmă se întocmeşte paralel cu actul de control care se înmânează agentului economic pentru a face cunoştinţă şi a-şi pune acordul sau dezacordul în rubrica respectivă a actului. Din act se vede că intimatul a refuzat să semneze, astfel întru respectarea procedurii stabilite, organul vamal a expediat cu aviz de recepţie, actele aferente controlului, copiile scrisorilor de însoţire sunt anexate la materialele dosarului.

Consideră neîntemeiate concluziile primei instanţe cu privire la ilegalitatea acţiunilor biroului vamal, deoarece efectuarea controlului postvămuire a fost efectuată în corespundere cu prevederile legale. De asemenea indică că hotărârea primei instanţe este nemotivată şi contravine prevederilor art. 241 alin. (5) CPC. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii primei instanţe a fost expediată în adresa recurentului la 04 ianuarie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 69). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul a fost declarat la 04 februarie 2013 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

După cum denotă actele cauzei la 23 aprilie 2010 prin actul constatator privind calcularea sau recalcularea drepturilor de import/export nr. 109 Biroul Vamal Chişinău a efectuat recalcularea drepturilor de import, dispunând ca ÎI „Valeriu Foiu” să achite diferenţele privind drepturile de import şi penalităţile de întârziere în sumă totală de 97900,77 lei, în termen de 10 zile de la data confirmării primirii actului constatator (f. d. 14). Drept temei pentru întocmirea acestui act a constituit faptul clasificării tarifare incorecte a mărfurilor, care a fost constatat în urma efectuării controlului ulterior procedurii de vămuire asupra tranzacţiilor economice externe efectuate de către ÎI „Valeriu Foiu”.

Înaintând cererea de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău, ÎI „Valeriu Foiu” a solicitat anularea actului constatator nr. 109 din 23 aprilie 2010 privind calcularea sau recalcularea drepturilor de import/export, emis de către Biroul Vamal Chişinău. Fiind investită cu judecarea pricinii, prima instanţă cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor juridice şi trimitere, atât la probele administrate, cât şi dispoziţiile legale aplicabile la caz, temeinic a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia. Conform art. 1811 alin. (1) şi (2) Codul vamal, organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală.

În termenul prevăzut la alin.(1), organul vamal verifică orice document, registru şi evidenţă referitoare la mărfurile vămuite sau la operaţiunile comerciale ulterioare aferente acestor mărfuri. Controlul poate fi efectuat la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate, direct sau indirect, din punct de vedere profesional, în operaţiunile menţionate, sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea. De asemenea, poate fi făcut şi controlul fizic al mărfurilor dacă acestea mai există.

La caz, s-a constatat că drept urmare a controlului efectuat de către secţia Audit postvămuire la ÎI „Valeriu Foiu” a fost stabilit că în perioada anilor 2007-2010 supusă auditului post vămuire, întreprinderea a importat marfă, inclusiv – ştergătoare de parbriz auto, părţi pentru ştergătoare de parbriz de la furnizorii din Germania compania „HEYNER” Gmbh, Storkow şi compania „Alea mobil auto accesories gmbh”, Storkow.

Astfel, specialiştii din secţia Audit postvămuire au stabilit că conform declaraţiilor vamale DV 3019I1980 din 27 februarie 2007, nr. 3000I9360 din 17 aprilie 2007, nr. 3000I26186 din 19 mai 2007, nr. 3027I6905 din 10 iulie 2007, nr. 3027I6956 din 11 septembrie 2007, nr. 3027I24819 din 24 octombrie 2007, nr. 3027I36887 din 25 decembrie 2007, nr. 3027I2773 din 29 ianuarie 2008, nr. 3027I8607 din 04 martie 2008, nr. 3027I15919 din 14 aprilie 2008, nr. 3027I24493 din 03 iunie 2008, nr. 3027I32404 din 16 iulie 2008, nr. 3027I39311 din 26 august 2008, nr. 3027I47395 din 08 octombrie 2008, nr. 3027I54066 din 12 noiembrie 2008, nr. 3027I60706 din 16 decembrie 2008, 3027I3569 din 04 februarie 2009, nr. 3027I10821 din 23 martie 2009, nr. 3027I19302 din 20 mai 2009, nr. 3027I26823 din 09 iulie 2009, nr. 3027I33813 din 24 august 2009, nr. 3027I42901 din 19 octombrie 2009, nr. 3027I48448 din 17 noiembrie 2009, nr. 3027I54132 din 21 decembrie 2009, nr. 3027I1580 din 25 ianuarie 2010, nr. 3027I1749 din 16 februarie 2010, nr. 3027I3684 din 16 martie 1010 ÎI „Valeriu Foiu” a importat, în baza tranzacţiilor cu exportatorii din Germania, ştergătoare de parbriz auto, părţi pentru ştergătoare de parbriz, care la declarare au fost clasificate la poziţia tarifară – 851240000 şi respectiv 85129090 cu taxa vamală de 5%,

astfel considerând că marfa menţionată urma a fi atribuită la poziţia tarifară 960350000 – pentru care taxa vamală este de 10%. Verificând legalitatea actului constatator în baza materialului probator anexat la dosar, prin prisma cadrului legal aplicabil în speţă, instanţa de recurs constată că prima instanţă justificat a ajuns la concluzia ilegalităţii acestui act. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine prevederile art. 1811 alin. (3) Cod vamal, care indică că dacă, după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinând seama de noile informaţii obţinute.

În sensul dispoziţiei enunţate, este de înţeles că organele vamale au dreptul să recalculeze drepturile de import doar în cazul în care în cadrul auditului post-vămuire se va constata că importatorul a furnizat informaţii inexacte sau incomplete la depunerea declaraţiei vamale, pe când după cum corect a remarcat prima instanţă la data importului mărfurilor în baza declaraţilor vamale, supuse verificării în cadrul auditului postvămuire, acestea au fost verificate şi au fost acceptate de organul vamal, precum şi clasificarea mărfurilor - sisteme pentru infuzii şi transfuzii a fost considerată drept corectă la acel moment.

Conform pct. 1 al Regulilor principale de interpretare a Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1525 din 29 decembrie 2007, denumirile secţiunilor, capitolelor şi grupelor de produse au menirea de a facilita utilizarea Nomenclatorului; pentru scopuri juridice clasificarea mărfurilor în Nomenclator se realizează reieşind din textul poziţiilor mărfurilor şi al notelor corespunzătoare referitoare la secţiuni sau capitole şi, dacă textele respective nu prevăd altceva. Iar, punctul 6 al acestor reguli indică că în scopuri juridice, clasificarea mărfurilor de la subpoziţiile unei poziţii de marfă se realizează în conformitate cu denumirile subpoziţiilor respective şi notelor referitoare la aceste subpoziţii, precum şi conform regulilor menţionate anterior, cu condiţia că subpoziţiile de la acelaşi nivel sunt comparabile.

Pentru scopurile prezentelor reguli pot fi aplicate, de asemenea, notele corespunzătoare secţiunilor şi capitolelor, dacă în context nu se stipulează altceva.

Astfel, din Nomenclatorul mărfurilor al Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1525 din 29 decembrie 2007 rezultă că poziţia tarifară 8512 cuprinde: - aparate electrice de iluminare sau de semnalizare (cu excepţia articolelor de la poziţia 8539), ştergătoare de parbriz, dispozitive antigivraj şi de dezaburire, electrice, de tipul celor folosite pentru automobile, motociclete şi biciclete: În acest context, se reţine drept justă concluzia primei instanţe cu referire la faptul că marfa importată de către ÎI „Valeriu Foiu” în baza declaraţiilor nominalizate mai sus şi anume ştergătoare de parbriz auto, părţi pentru ştergătoare de parbriz, corect au fost clasificate la subpoziţia tarifară – 851240000 şi respectiv 85129090. Faptul dat este confirmat şi prin Raportul de expertiză nr. 0272995 din 21 aprilie 2010 întocmit de Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova (f. d. 70-71) şi Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2934 din 22 noiembrie 2010 întocmit de Direcţia tehnico-criminalistică a MAI al RM (f. d. 72-74 vol. I). În susţinerea corectitudinii aplicării de către ÎI „Valeriu Foiu” a codului tarifar la marfa importată vine şi confirmarea adusă de exportatorul compania „HEYNER” Gmbh, Storkow prin adresa din 30 aprilie 2010, în care se indică că la toate circulaţiile de lamă ştergător parbriz,

care sunt apreciate ca detalii ale ştergătoarelor parbriz, se foloseşte subpoziţia tarifară 851290900 (f. d. 68-69 vol. I), precum şi invoce-urile eliberate de această companie în care se reflectă acelaşi cod tarifar pentru marfă nominalizată (f. d. 158, 164, 168, 175, 178 vol. I). Mai mult că şi din răspunsul ÎS Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie nr. 16-2.1/10-1-352 din 15 noiembrie 2010 se reflectă că „lama ştergător de parbriz” se referă la poziţia tarifară 851290900 din Nomenclator (f. d. 80 vol. I) Prin urmare, poziţia tarifară 900350000: „Alte perii şi pensule care constituie părţi de maşini, de aparate sau de vehicule”, aplicată de către organul vamal pentru marfa – părţi pentru ştergătoare parbrize indicată în actul administrativ contestat este incorectă.

Or, conform Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova la poziţia tarifară 9603 sunt atribuite „Pensule şi perii, chiar constituind părţi de maşini, de aparate sau de vehicule, mături mecanice pentru folosirea manuală, altele decât cele cu motor, obiecte de absorbit sau curăţat praful; fire şi pămătufuri pentru perii; tampoane şi rulouri pentru vopsit; raclete din cauciuc sau din alte materiale elastice similar”, respectiv părţi pentru ştergătoare parbrize nu pot face parte din categoria de mărfuri statuată la această poziţie tarifară.

În această ordine de idei, temeinic prima instanţă a respins ca probe Raportul de constatare tehnico - ştiinţific nr. 589 din 12 martie 2010 şi Raportul de constatare tehnico - ştiinţific nr. 2271 din 13 septembrie 2010 întocmite de Centrul Naţional de Expertiză Judiciară, la cererea organului vamal, prin care s-a concluzionat că „perii pentru ştergătoare de parbriz” prezentate spre examinare se atribuie la poziţia tarifară - 960350000 - „alte perii şi pensule care constituie părţi maşini, de aparate sau de vehicule”, deoarece după cum corect a remarcat prima instanţă, însăşi prin interpelare s-a solicitat stabilirea codului tarifar la „perii pentru ştergătoare de parbriz”, în acest fiind indicat drept anexă anume „perii pentru ştergătoare de parbriz”, fapt care face concluziile acestor rapoarte nejuste.

Sub acest aspect, instanţa de recurs reţine că cele relatate atestă faptul că marfa importată de către ÎI „Valeriu Foiu” – părţi pentru ştergătoare de parbrize, corect a fost clasificată la poziţia tarifară – 851290900 din Capitolul 85 al Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1525 din 29 decembrie 2007, or în acest sens, au fost aduse suficiente probe care justifică clasificarea corectă a produsului importat de societate, fapt care indică la temeinicia acţiunii şi ilegalitatea actului constatator, fapt ce respinge toate criticile aduse de recurent în acest sens. Totodată, important este de menţionat şi faptul că actul constatator nr. 109, contestat la caz, a fost întocmit la 23aprilie 2010, respectiv anterior actului de control nr. 0001791 care este datat cu 26 aprilie 2010,.

Faptul dat în plus indică la ilegalitatea actului contestat, or anume rezultatele actului de control au şi constituit temei de adoptare a celui contestat la caz, iar aspectul descris indică la o neconcordanţă în consecutivitatea întocmirii acestora. Prin urmare, nu poate fi reţinută nici afirmaţia recurentului că controlul la momentul întocmirii actului constatator era finisat şi acesta din urmă se întocmeşte paralel cu actul de control care se înmânează agentului economic pentru a face cunoştinţă, pe când din act se vede că intimatul a refuzat să semneze, deoarece aceste susţineri sunt declarative şi lipsite de suport legal. Mai mult ca atât nici din actul de control nr. 0001791 din 26 aprilie 2010 şi nici din actul constatator nr. 109 din 23aprilie 2010 nu rezultă că ÎI „Valeriu Foiu” a refuzat să semneze aceste acte şi să primească o copie de pe acestea.

Alte argumente invocate în recurs nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, deoarece sunt nejustificate şi sunt expuse asupra circumstanţelor şi faptelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, având la bază cumulul de probe, care au fost apreciate cu respectarea normelor de drept procedural prevăzute de art. 130 CPC. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărârea primei instanţe este legală, fiind adoptată în limitele competenţei sale, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, pentru realizarea drepturilor sale procedurale, fapt ce respinge şi susţinerea recurentului precum că hotărârea primei instanţe este una nemotivată.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „Valeriu Foiu” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă.

Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Valeriu Doagă Nicolae Clima