2rac-279/13 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă: I.Busuioc nr.2rac-279/13 instanţa de apel: N.Craiu, L.Bulgac, A.Minciuna ÎNCHEIERE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL împotriva Camerei de Licenţiere a RM, intervenient accesoriu Comisia Naţională a Pieţii Financiare cu privire la încasarea prejudiciului în formă de venit ratat, a dobînzii de întîrziere, a cheltuielilor de judecată şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013, prin care au fost admise apelurile declarate de către Camera de Licenţiere a RM şi Comisia Naţională a Pieţii Financiare , casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 19 martie 2012 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă c o n s t a t ă La 03.09.2008 Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Camerei de Licenţiere a RM, solicitînd încasarea prejudiciului în formă de venit ratat în sumă de 3.155.367,89 lei,

a dobânzii de întîrziere în mărime de 44.510,32 lei şi a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizei în sumă de 3.520 lei şi cheltuielilor pentru acordarea serviciilor juridice în sumă de 80.000 lei, precum şi a prejudiciului moral cauzat în sumă de 500 000 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin hotărîrea nr. 2272 din 15 iunie 2007, emisă de către Camera de Licenţiere, a fost dispusă retragerea licenţelor eliberate Companiei Independente de Asigurări „Edict” SRL cu seriile AMMII nr. 023262 din 29.12.06 şi AMMII nr. 023261 din 29.12.2006. Considerînd-o ilegală, reclamantul a contestat-o în instanţa de judecată, în procedura contenciosului administrativ şi, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06.12.2007, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10.04.2008, acţiunea a fost admisă.

A mai indicat reclamantul, că, la data de 21.04.2008, s-a adresat către Camera de Licenţiere a RM în vederea executării deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10.04.2008, iar la 22.06.2008, a înaintat un demers către Departamentul de executare a Deciziilor Judiciare.

Menţionează reclamantul, că în perioada retragerii licenţelor, Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL a fost lipsită de dreptul de a activa în domeniul asigurărilor, fiindu-i cauzate în acest sens prejudicii considerabile sub formă de venit ratat, fapt confirmat prin scrisoarea Agenţiei Naţionale de Asigurări ARCA din 20.09.2007, prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr. 929 din 12.08.2008, efectuat de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare, prin care s-a stabilit, că pe parcursul perioadei în care a fost lipsită de licenţă, profitul ratat suportat de către Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL constituie 3155367,89 lei, iar suma dobânzii ratate în caz de aplicare a cotelor de refinanţare a Băncii Naţionale RM, alcătuieşte 44.510,32 lei.

Pe lîngă prejudiciul nominalizat, Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL a suportat cheltuieli ce ţin de efectuarea expertizei, precum şi să achite serviciile juridice în sumă de 80.000 lei. De asemenea, a invocat reclamantul, că pe parcursul retragerii licenţelor, Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL a pierdut situaţia favorabilă pe piaţa asigurărilor, pierzând propria clientelă stabilită pe perioadă îndelungată, astfel compania fiind prejudiciată şi moral, prejudiciu pe care reclamantul 1-a estimat la suma de 500 000 lei. Pe parcursul examinării pricinii, prin cererea din 03.05.2011 şi din 15.11.2011, reclamantul şi-a concretizat cerinţele, solicitînd încasarea sumei de 5 332 798,22 lei cu titlu de venit ratat, a dobînzii de întîrziere în mărime de 118 735,99 lei, a cheltuielilor judiciare în sumă de 163 546,56 lei şi a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în sumă de 23 520,22 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 19 martie 2012 a fost admisă acţiunea integral. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 02.04.2012 a declarat apel Camera de Licenţiere a RM, iar la 09.04.2012 a declarat apel Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013 au fost admise apelurile Camerei de Licenţiere a RM şi a Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 19 martie 2012 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, la judecarea cauzei s- a stabilit,că, licenţele seria AMMII nr. 023262 din 29.12.2006 şi seria AMMII nr. 023261 din 29.12.2006 au fost retrase reclamantului în perioada 15.06.2007 - 21 05.2008.

Însă, în perioada respectivă, Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL nu era deţinător de licenţă pentru genul desfăşurării activităţii în domeniul asigurărilor, a practicat această activitate, graţie amplasării sediului companiei pe teritoriul Transnistriei, adică pe teritoriul necontrolat de autorităţile statale ale Republicii Moldova, inclusiv de Camera de Licenţiere a RM. Or, anume faptul depozitării de către reclamant a întregului capital bănesc în băncile din stînga Nistrului, nelicenţiate de Banca Naţională a Moldovei pentru executarea operaţiunilor financiare, a şi servit temei de retragere a licenţelor reclamantului. Astfel, din conţinutul raportului de expertiză nr. 04-02/2009 din 02 februarie 2010,(f.d.

189-203 vol.II), rezultă cert faptul,că, în perioada anului 2007, Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL a realizat venituri din activitatea de asigurări în valoare de 9477117 lei, iar în primul semestru al anului 2008 a realizat venituri din asigurări în valoare de 1120896 lei, perioada respectivă încadrîndu-se în perioada pentru care reclamantul pretinde încasarea venitului ratat ca urmare a suspendării activităţii (15.06.2007-21.05.2008). Faptul desfăşurării de către Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL a activităţii economice în domeniul asigurărilor, în perioada susmenţionată, este confirmat şi prin scrisorile Agenţiei Naţionale a Asigurătorilor de Răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi de vehicule electrice urbane nr. 01- 207/07 din 28.11.2007, 01-547din 14.06.2007, 01-784/08 din 20.08.2008.

Instanţa de apel a considerat nefondat şi pretenţiile reclamatului privitor la repararea prejudiciului (venitului ratat) pentru perioada 21.05.2008-07.08.2008, adică pentru perioada în care reclamantul nu a fost înştiinţat despre executarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10.04.2008, prin care s-a menţinut hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06.12.2007 privind anularea deciziei Camerei de Licenţiere nr. 2272 din 15.06.2007 cu privire la retragerea licenţelor, or, decizia Curţii Supreme de Justiţie a devenit irevocabilă şi executorie din momentul pronunţării, astfel, în temeiul respectivei decizii reclamantul a avut posibilitate să reia activitatea în domeniul asigurărilor.

Instanţa de apel a menţionat că, prin decizia nr.2425 din 21 mai 2008, Camera de Licenţiere a anulat decizia de retragere a licenţei Companiei Independente de Asigurări „Edict” SRL, astfel reclamantul nu mai este în drept să pretindă la repararea a careva prejudiciu pentru perioada ulterioară , or, începînd cu 10.04.2008, - data emiterii deciziei Curţii Supreme de Justiţie în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL către Camera de Licenţiere privind anularea actului administrativ, reclamantul a fost repus în drepturi.

Mai mult ca atît, instanţa de apel a considerat neîntemeiate şi pretenţiile Companiei Independente de Asigurări „Edict” SRL privitor la încasarea venitului ratat pentru perioada 31.10.2008 - 30.01.2009, adică pentru perioada în care a fost suspendată calitatea reclamantului de membru a sistemului de asigurare „CARTEA VERDE”, deoarece restabilirea reclamantului în aceste drepturi nu ţine de competenţa Camerei de Licenţiere, ci de Agenţia Naţională a Asigurărilor de Răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi de vehicule electrice urbane (ARCA), or, Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL a fost suspendată din calitate de membru în baza deciziei Adunării Generale a companiilor de asigurări membre ale sistemului internaţional de asigurare „Cartea Verde” din 29.03.2007, adică pînă la emiterea deciziei Camerei de Licenţiere nr. 2272 din 15.06.2007 privind retragerea licenţelor.

Instanţa de apel a mai invocat că, potrivit Raportului auditorul din 30.06.2008, veniturile Companiei Independente de Asigurări „Edict” SRL din vânzările poliţelor de asigurare „Carte Verde” constituiau în anul 2005 - 88,59% din venitul total, în anul 2006 - 95,43% din venitul total, în anul 2007- 84,44% din venitul total. Astfel, în situaţia în care pe perioada suspendării calităţii de membru ale sistemului internaţional de asigurare „Cartea Verde”, reclamantul nu putea avea careva venituri din realizarea poliţelor de asigurare „Carte Verde”, chiar dacă s-ar admite ipotetic că reclamantul a ratat careva venit în această perioadă, venitul ar fi fost cu mult mai mici decît cel pretins de reclamant, fapt care pune la îndoială corectitudinea calculelor prezentate instanţei vizavi de cuantumul despăgubirilor pretinse.

La 26 februarie 2013 şi respectiv la 19 martie 2013 Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurenta a indicat că instanţa de apel a emis Decizia nominalizată cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei, în cadrul procesului de judecată punînd întrebări despre existenţa probelor care în dosar se regăsesc, ca rezultat acestea nefiind examinate în ansamblul şi interconexiunea lor. Instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea.

Mai mult ca atît invocă recurenta că, instanţa de apel nu a reţinut drept ca probe raportul auditoriului din 30.06.2008, raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr.1929 din 26.08.2008, raportul de expertiză nr.3036 din 24.12.2009. La data de 15 mai 2013 Camera de Licenţiere a RM a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de Independentă de Asigurări „Edict” SRL, solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Compania Independentă de Asigurări „Edict” SRL, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru