2rac-124/15 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă: A.Catană dosarul nr. 2rac-124/15 instanţa de apel: L.Popova, M.Moraru, A.Panov DECIZIE 24 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas, Elena Covalenco Petru Moraru, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de Camera de Licenţiere, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Tantal-Grup” împotriva Camerei de Licenţiere şi Ministerului Finanţelor, intervenienţi accesorii Chistruga Zinaida şi Fetescu Adrian cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014, prin care s-au admis cererile de apel depuse de Ministerul Finanţelor şi Camera de Licenţiere, s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 05 martie 2012 şi s-a emis o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 30 octombrie 2007, SRL ,,Tantal-Grup” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Camerei de Licenţiere, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor privind încasarea prejudiciului material. În motivarea acţiunii s-a indicat că, în perioada de la 18 decembrie 2000 pînă la 07 decembrie 2005 a dispus de licenţa seria A MMII nr.016311 pentru practicarea activităţii particulare de pază. La 06 decembrie 2005 Camera de Licenţiere a adoptat decizia nr.4246 prin care s-a dispus retragerea licenţei SRL ,,Tantal-Grup”.

Menţionează că, la 13 ianuarie 2006 SRL ,,Tantal-Grup” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată privind anularea deciziei Camerei de Licenţiere nr.4246 din 06 decembrie 2005. Astfel, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2006 acţiunea a fost respinsă, însă Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin decizia din 14 iunie 2006 a admis recursul declarat de către SRL ,,Tantal-Grup”, a 1 casat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2006, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. După rejudecarea pricinii, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 octombrie 2006 acţiunea a fost admisă, s-a anulat decizia Camerei de Licenţiere nr.4246 din 06 decembrie 2005, ca fiind ilegală.

Ulterior, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 decembrie 2006, a fost respins recursul declarat de către Camera de Licenţiere şi s-a menţinut hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 octombrie 2006. Susţine reclamantul că, în urma retragerii licenţei pentru practicarea activităţii particulare de pază, clienţii au desfăcut contractele de prestări servicii şi au încheiat contracte similare cu alte agenţii de pază, iar după reluarea activităţii nu au putut să-şi recapete clienţii, înregistrînd astfel pierderi. Indică că, potrivit raportului din 07 septembrie 2007, efectuat de auditorul independent Malaireu Maria, venitul ratat al SRL ,,Tantal-Grup” pentru perioada întreruperii activităţii de prestare a serviciilor de pază de la 06 decembrie 2005 pînă la 27 decembrie 2006, constituie 5 343 701 lei.

Pentru efectuarea raportului de audit a achitat onorariul în mărime de 1 000 dolari SUA. La fel, menţionează că prin acţiunile ilegale ale Camerei de Licenţiere a fost lezată reputaţia profesională a societăţii, fiindu-i creată imaginea publică de companie implicată în activităţi ilegale, iar datorită mediatizării tendenţioase a acestui caz de către autorităţile de stat, cea mai mare parte a clienţilor nu au mai dorit să încheie noi contracte după pronunţarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 27 decembrie 2006. Consideră că, în temeiul art.1404 din Codul civil, autoritatea publică urmează să-i repare prejudiciul material cauzat prin emiterea unui act administrativ ilegal. Solicită reclamantul, încasarea de la Camera de Licenţiere în beneficiul său prejudiciul material în mărime de 5 343 701 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 11 260 lei pentru efectuarea raportului de audit.

Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 11 martie 2010 acţiunea a fost admisă parţial. Prin decizia Curţii de Apel Economice din 18 mai 2010 au fost respinse cererile de apel depuse de Ministerul Finanţelor şi Camera de Licenţiere şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 noiembrie 2010 au fost admise recursurile declarate Ministerul Finanţelor şi Camera de Licenţiere, s-a casat decizia Curţii de Apel Economice din 18 mai 2010 şi hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 11 martie 2010, cu remiterea pricinii la rejudecare la Judecătoria Centru mun.Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 09 februarie 2011 au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii din partea pîrîtului Chistruga Zinaida şi Fetescu Adrian (f.d.23 Vol.II).

2 Prin cererea suplimentară din 13 februarie 2012 reclamantul SRL ,,Tantal-Grup” a solicitat încasarea de la Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor prejudiciul material în mărime de 5 343 701 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 1 972 923, 69 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 21 260 lei şi taxa de stat în mărime de 160 311 lei (f.d.53 Vol.II). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 martie 2012 acţiunea a fost admisă integral, fiind dispusă încasarea de la Camera de Licenţiere prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul SRL ,,Tantal-Grup” a sumei de 7 498 195 lei, constituită din 5 343 701 lei cu titlu de venit ratat, 1 972 923 cu titlu de dobîndă de întîrziere, 11 260 lei cheltuieli suportate pentru efectuarea raportului de audit, 10 000 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru asistenţa juridică şi 160 311 lei taxa de stat.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ministerul Finanţelor şi Camera de Licenţiere au contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2012 au fost admise cererile de apel depuse de Ministerul Finanţelor şi Camera de Licenţiere, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 martie 2012, în partea încasării dobînzii de întîrziere în sumă de 1972923, 69 lei şi în această parte s-a emis o nouă hotărîre prin care cerinţa dată s-a respins ca neîntemeiată. În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 decembrie 2012 au fost admise recursurile declarate de Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2012, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014 au fost admise cererile de apel depuse de Ministerul Finanţelor şi Camera de Licenţiere, s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 martie 2012, fiind emisă o nouă hotărîre prin care s-au respins pretenţiile SRL,,Tantal Grup” privind încasarea de la Camera de Licenţiere prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 1972923, 69 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere şi a sumei de 11260 lei cu titlu de cheltuieli de judecare a pricinii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 iunie 2014 au fost admise recursurile declarate de Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014 s-au admis cererile de apel depuse de Ministerul Finanţelor şi Camera de Licenţiere, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 martie 2012 în privinţa cerinţelor patrimoniale şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a admis parţial cererea de chemare în judecată şi s-a încasat de la Camera de Licenţiere în beneficiul SRL ,,Tantal-Grup” prejudiciul material cu titlu de venit ratat în valoare de 5 343 701 lei, 11 260 lei cu titlu 3 de cheltuieli pentru expertiză şi 160 311 lei cu titlu de taxă de stat. În rest acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. Pretenţiile înaintate către Ministerul Finanţelor au fost respinse. La 29 ianuarie 2015 Camera de Licenţiere a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii.

În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţele judecătoreşti au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, nefiind constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. În acest sens susţine că prin probele administrate în pricină nu s-a stabilit valoarea prejudiciului, care este un element inerent în cadrul răspunderii delictuale prevăzută de art.1398 din Codul civil. Invocă că concluziile auditorului expuse în raportul de audit, întocmit de SRL „ALT Business Consulting”, nu reprezintă valoarea unei probe veritabile şi credibile, deoarece actele reviziei ori al inspecţiilor departamentale, precum şi raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul de expertiză şi nici exclude necesitatea efectuării expertizei în aceiaşi problemă.

Menţionează, că datele cu privire la contractele de prestare a serviciilor de pază, încheiate între SRL ,,Tantal-Grup” şi persoanele juridice/fizice, au fost combătute prin scrisoarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.26-5-04-144-820 din 16.02.2010, prin care se aduce la cunoştinţă că multe dintre acestea pur şi simplu sunt o invenţie, o ficţiune, şi nu pot fi luate în consideraţie la calcularea prejudiciului de o valoare exagerată, fapte care nu au fost verificate nici de expert dar şi nici de autor, motivîndu- se neîntemeiat că nu există acte ce ar atesta calitatea de firmă fantomă.

Consideră că obligaţia de reparare a prejudiciului nu se naşte în măsura în care cel prejudiciat a omis, cu intenţie ori din culpă gravă, să înlăture prejudiciul prin mijloace legale şi nu a înaintat instanţei de contencios administrativ cerere de asigurare a acţiunii prin suspendarea actului administrativ contestat - decizia Camerei de Licenţiere nr.4246 din 06 decembrie 2005, pînă la examinarea în fond a cauzei. Astfel, susţine că prejudiciul presupus cauzat nu este în raport de cauzalitate cu efectele actului administrativ emis de Camera de Licenţiere, care nu poate fi identificată ca persoană responsabilă de veniturile care nici nu puteau să fie generate în activitatea economică a SRL ,,Tantal-Grup”.

Relevă că, în cazul în care reclamantul îşi folosea toate drepturile rezervate prin lege, la 18.12.2005, data cînd a expirat termenul de valabilitate a licenţei, era în drept să se adreseze cu o cerere la Camera de Licenţiere pentru a primi o nouă licenţă pentru a evita cauzarea prejudiciului sub formă de venit ratat. Referitor la termenul declarării recursului, Colegiul consideră că acesta a fost depus în termen, deoarece decizia instanţei de apel a fost emisă la 29.10.2014, iar din materialele dosarului rezultă că recurentul a primit copia deciziei integrale la 4 03.12.2014 (f.d.201). Prin urmare, recursul declarat la 29.01.2015 a fost depus cu respectarea termenului de două luni prevăzut de art. 434 CPC.

Verificînd în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat legalitatea hotărîrilor atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Conform art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie apreciază concluziile instanţei de apel ca fiind rezultate din neexaminarea multiaspectuală a cauzei şi în consecinţă, aplicarea eronată a legii. În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) şi (2) Cod civil, persoana lezată într- un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.

Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). Conform art. 610 alin. (2) Cod civil, ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale. În conformitate cu art. 1404 alin. (1) Cod civil, prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică.

Persoana cu funcţie de răspundere va răspunde solidar în cazul intenţiei sau culpei grave. Aliniatul (3) al aceluiaşi articol, prevede că, obligaţia de reparare a prejudiciului nu se naşte în măsura în care cel prejudiciat a omis, cu intenţie ori din culpă gravă, să înlăture prejudiciul prin mijloace legale. Conform art. 1416 alin. (1) Cod civil, instanţa de judecată stabileşte felul despăgubirii în funcţie de circumstanţe. Ea va lua hotărîre diferită de cererea păgubitului numai din motive întemeiate. 5 Din materialele cauzei s-a constatat că, societatea cu răspundere limitată ,,Tantal Grup” a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat la 22.11.2000.

La 18 decembrie 2000 Camera de Licenţiere a eliberat SRL,,Tantal Grup” licenţa seria A MMII nr. 016311, valabilă pînă la 18 decembrie 2005 (f.d.14 Vol I). Potrivit licenţei menţionate, genul de activitate al SRL,,Tantal Grup” pentru a cărui desfăşurare a fost eliberată licenţa, îl constituie activitatea particulară de pază, prin prestarea serviciilor stipulate în anexa licenţei. La 06.12.2005 Camera de Licenţiere a emis decizia nr. 4246 prin care a decis retragerea licenţei SRL,,Tantal Grup” , seria A MMII, nr. 016311 din 18.12.2000, pentru activitatea particulară de pază (f.d.17 Vol I). SRL,,Tantal Grup” s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Camerei de Licenţiere solicitînd anularea deciziei nominalizate.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08.02.2008 a fost respinsă acţiunea SRL,,Tantal Grup” împotriva Camerei de Licenţiere privind contestarea actului administrativ. Hotărîrea menţionată a fost casată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2006, iar pricina a fost remisă la rejudecare. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 octombrie 2006 a fost admisă acţiunea depusă de SRL,,Tantal Grup”, fiind anulată ca ilegală în fond şi contrară legii decizia Camerei de Licenţiere nr. 4246 din 06 decembrie 2005 privind retragerea licenţei SRL,,Tantal Grup”.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 decembrie 2006 a fost respins recursul declarat de Camera de Licenţiere şi s-a menţinut hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 octombrie 2006. În speţă, intimatul SRL ,,Tantal-Grup” invocă că din motivul retragerii licenţei, pe perioada 06.12.2005 - 27.12.2006 a fost întreruptă activitatea de prestare a serviciilor de pază, iar prin acţiunile Camerei de Licenţiere, şi anume prin emiterea deciziei privind retragerea licenţei SRL,,Tantal Grup”, i-a fost cauzat un prejudiciu material în condiţiile art. 1404 alin. (1) Cod civil.

Reţine Colegiul că, în cererea de recurs, precum şi pe tot parcursul examinării cauzei, Camera de Licenţiere a invocat că, intimatul SRL,,Tantal Grup” nu a cerut în temeiul art. 174 CPC, art.21 din Legea contenciosului administrativ, asigurarea acţiunii prin solicitatea suspendării actului administrativ, pe cînd, pe de altă parte, SRL,,Tantal Grup” în referinţa depusă denotă contrariul, indicînd că compania reclamantă a înaintat o asemenea solicitare. Instanţa de recurs reţine însă că, din materialele dosarului nu s-a constatat depunerea unei astfel de cereri, iar instanţa de apel, examinînd superficial această circumstanţă, nu a stabilit cu certitudine dacă intimatul SRL,,Tantal Grup” a întreprins careva acţiuni în vederea înlăturării prejudiciului prin drepturile rezervate de lege.

Or, potrivit art. 1404 alin. (3) Cod civil, obligaţia de reparare a prejudiciului nu se naşte în 6 măsura în care cel prejudiciat a omis, cu intenţie ori din culpă gravă, să înlăture prejudiciul prin mijloace legale. În speţă, reclamantul a dispus de mijloace legale de a minimaliza prejudiciul. Astfel, potrivit art. 21 alin. (6) din Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. 451 din 30.07.2001 (conform modificărilor introduse prin Legea nr. 1179 din 28.06.2002 , în vigoare pînă la 14.12.2007), titularul de licenţă căruia i s-a retras licenţa poate să depună o nouă cerere de eliberare a licenţei pentru acelaşi gen de activitate doar după expirarea a 6 luni de la data deciziei de retragere a licenţei.

În acest context, Colegiul consideră că, întru elucidarea tuturor circumstanţelor, instanţele de fond, la examinarea pricinii urmau cu certitudine să stabilească şi faptul dacă intimatul SRL,,Tantal Grup” după expirarea a 6 luni de la data deciziei de retragere a licenţei - 06.12.2005, a depus o nouă cerere de eliberare a licenţei şi, pe cale de consecinţă, motivele nedepunerii unei astfel de cereri. Prin urmare, în asemenea circumstanţe şi în legătură cu faptul că intimatul SRL ,,Tantal Grup” avea posibilitatea să depună cerere pentru o nouă licenţă peste 6 luni de la retragerea licenţei şi reieşind din prevederile art. art. 610 alin. (4) Cod civil, 1404 alin. (3) Cod civil, urma să se verifice venitul ratat de către acesta pentru perioada 18.12.2005 - 18.06.2006, prin verificarea activităţii firmei în această perioadă, data încetării contractelor încheiate, achitările efectuate de clienţi la data încetării contractelor, modul în care s-au sistat contractele.

În conformitate cu art. 148 alin. (1) CPC, pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, meşteşugurilor artizanale şi din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoştinţe speciale, instanţa dispune efectuarea unei expertize, la cererea părţii sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu. Actele reviziei ori ale inspecţiilor departamentale, precum şi raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul de expertiză şi nici exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeaşi problemă. Din materialele cauzei s-a constatat că, potrivit raportului auditorului SC,,ARL & Business Consulting” SRL, din anul 2007, privind evaluarea venitului ratat pentru serviciile de pază a SRL,,Tantal Grup”, venitul ratat pentru perioada 06 decembrie 2005- 27 decembrie 2006 a fost evaluat în sumă totală de 5 343 701 lei.

Conform raportului de expertiză nr. 1463 din 22.08.2013 efectuat de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare, la cererile recurentului şi intimatului, prejudiciul cauzat întreprinderii SRL,,Tantal Grup” în perioada petru care i s-a retras licenţa (06.12.2005- 27.12.2006), a constituit 5 571 891, 58 lei. În opinia Colegiului, raportul de audit întocmit de SC,,ARL & Business Consulting” SRL, nu reprezintă valoarea unei probe veritabile şi credibile în sensul art. 148 alin. (1) CPC, iar din conţinutul raportului de expertiză nr. 1463 din 22.08.2013, efectuat de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare, rezultă că, expertul s-a limitat doar la analiza raportului de audit şi nu a făcut propriile cercetări.

7 Totodată, din partea de cercetare a raportului de expertiză nr. 1463 din 22.08.2013 rezultă că, experţilor pentru efectuarea investigaţiilor le-au fost prezentate materiale de evidenţă contabilă a SRL,,Tantal Grup” pentru perioada 2002-2004, însă venitul s-a calculat pentru anii 2003-2005, în lipsa cărorva rapoarte financiare pentru anul 2005. Astfel, Colegiul reţine că din conţinutul raportului de expertiză nr. 1463 din 22.08.2013 nu rezultă că au fost analizate activităţile firmei SRL,,Tantal Grup” pentru anii 2005-2006, dat fiind lipsa reflectării a cărorva acte din această perioadă.

La fel, conform raportului de expertiză nr. 1463 din 22.08.2013 rezultă că în perioada de activitate 06.12.2005-18.12.2005 SRL,,Tantal Grup” nu a suportat pierderi, deoarece întreprinderea a activat şi a obţinut venit în rezultatul încheierii contractelor anticipate, serviciile de pază fiind prestate pînă în luna februarie 2006. În acest sens, Colegiul consideră că, judecînd pricina şi întemeindu-şi concluziile pe raportul de expertiză nominalizat, instanţa de apel urma să verifice cu certitudine dacă în anul 2006 SRL,,Tantal Grup” a obţinut totuşi careva venituri, avînd în vedere, că firma a prestat servicii pînă în februarie 2006. Prin urmare, argumentul instanţei de apel precum că pe parcursul activităţii licenţiate, SRL,,Tantal Grup” a încheiat diferite contracte privitor la acordarea serviciilor de pază, care însă nu au fost rezolvite, ci au decăzut de la sine pe motiv că SRL,,Tantal Grup” nu deţinea dreptul de a acorda serviciile prescrise în contracte din lipsa licenţei, este pripit şi nu poate fi reţinut ca întemeiat.

Or, instanţa de apel urma să constate numărul contractelor încheiate de SRL ,,Tantal Grup” pentru anul 2006, precum şi care au fost motivele rezilierii contractelor pentru anul 2006. În acelaşi timp, Colegiul menţionează şi faptul că instanţa de apel nu a dat apreciere nici datelor cu privire la contractele de prestare a serviciilor de pază, încheiate între SRL ,,Tantal-Grup” şi persoanele juridice/fizice, reflectate în scrisoarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.26-5-04-144-820 din 16.02.2010, prin care se aduce la cunoştinţă că multe dintre acestea pur şi simplu sunt o invenţie, o ficţiune, şi nu pot fi luate în consideraţie la calcularea prejudiciului.

Mai mult decît atît, instanţa de recurs reţine că din conţinutul declaraţiei cu privire la impozitul pe venit pe perioada fiscală 2006, anexată de însuşi reclamant la materialele cauzei în vederea amînării plăţii taxei de stat, rezultă că SRL,,Tantal Grup” a înregistrat pierderi de 519 774 lei, pe cînd venitul ratat din cauza retragerii licenţei pentru perioada 06 decembrie 2005 - 27 decembrie 2006 a fost evaluat de reclamant la suma de 5 343 701 lei. Drept consecinţă, Colegiul conchide că instanţa de apel nu a determinat definitiv întinderea prejudiciului, obiectul probaţiunii şi circumstanţele ce urmau a fi probate şi ca urmare, a adoptat o hotărîre ilegală, fapt ce determină remiterea cauzei la rejudecare.

Or, prin neexaminarea tuturor circumstanţelor cauzei, a probelor administrate, părţile sunt lipsite de dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 pct.1 al Convenţiei 8 Europeane pentru Apărarea Drepturilor Omului, care asigură respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces. Lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată. Totodată, Colegiul menţionează că din interpretarea art. 6 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîrile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (cauza García Ruiz c. Spaniei din 21.01.1999).

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că nu au fost elucidate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii întru aplicarea corectă a normei de drept ce guvernează rezolvarea prezentului litigiu şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Camera de Licenţiere.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Tantal- Grup” împotriva Camerei de Licenţiere şi Ministerului Finanţelor, intervenienţi accesorii Chistruga Zinaida şi Fetescu Adrian cu privire la încasarea prejudiciului material, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Elena Covalenco Petru Moraru Valentina Clevadî 9