3ra-680/13 — Contestarea actului administartiv

prima instanţă: D. Manole dosarul nr. 3ra-680/13 DECIZIE 05 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi Întreprinderea de Stat ,,Poşta Moldovei”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat ,,Poşta Moldovei” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 17 februarie 2012 ÎS „Poşta Moldovei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că, în perioada 22 august 2011-23 septembrie 2011, conform deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 2383 din 22 august 2011, privind iniţierea controlului fiscal, inspectorii fiscal de stat a Direcţiei marilor contribuabili a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat au efectuat controlul fiscal la faţa locului, prin metoda verificării totale cu privire la respectarea legislaţiei fiscale pentru perioada de activitate 01 februarie 2009-31 mai 2011, în rezultatul căruia a fost întocmit actul de control al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 5-654265 din 23 septembrie 2011, în care a consemnat rezultatele controlului fiscal.

De asemenea a indicat că, în legătură cu faptul că la anumite capitole din actul de control menţiona revizorii eronat au apreciat că ÎS „Poşta Moldovei” ar fi încălcat legislaţia fiscală, prin scrisoarea nr. 25054 din 07 octombrie 2011 şi-a exprimat dezacordul în partea ce ţine de constatările făcute de Inspectoratul Fiscala Principal de Stat din: Capitolul I.- Aspecte generale ale activităţii contribuabilului pct. (d) şi p. 2 din Concluzii, privind utilizarea POS terminalelor în oficiile poştale; Capitolul IV- Corectitudinea şi plenitudinea calculării şi achitării impozitelor, taxelor şi alte plăţi, privind cheltuieli ce ţin de calcularea suplimentară a salariilor pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare angajaţilor; p.13 din Concluzii, privind aplicarea faţă de oficii poştale a taxei pentru unităţi comerciale.

Susţine că, deşi, a înaintat dezacordul la actul de control nr.5-654265 din 23 septembrie 2011, prezentând argumente confirmate documentar, totuşi, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a făcut abstracţie de temeinicia argumentelor invocate, iar prin Decizia nr. 436 din 21 octombrie 2011, asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale, a dispus sancţionarea ÎS „Poşta Moldovei” pentru încălcările constatate de către colaboratorii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, şi anume: prin încasarea la buget, din contul reclamantului, potrivit pct.1 suma de 219666 lei, ce constituie taxa pentru unităţile comerciale; potrivit pct. 2, a aplicat amenda în mărime de 90000 lei, pentru neinstalarea şi neasigurarea posibilităţii de achitare prin intermediul, terminalelor POS în incinta oficiilor poştale şi a amenţii în mărime de 407336 lei, pentru achitarea salariaţilor remuneraţi în baza salariilor tarifare, salarii suplimentare pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare.

Mai invocă că nefiind de acord cu Decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 436 din 21 octombrie 2011, a înaintat la 18 noiembrie 2011 contestaţia nr. 25752, în partea ce ţine dispoziţiile nominalizate mai sus.

Ulterior depunerii contestaţiei împotriva Deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 436, pîrîtul a emis Decizia nr. 207 din 16 decembrie 2011, prin care a prelungit termenul de examinare a contestaţiei înaintate de ÎS „Poşta Moldovei”, decizie care a fost adusă la cunoştinţa ÎS „Poşta Moldovei”, la data de 19 decembrie 2011. Totodată indică că la data de 16 ianuarie 2012 a fost emisă Decizia nr. 6, prin care a fost considerată neîntemeiată contestaţia, din lipsa temeiului legal de modificare sau anulare a deciziei contestate, fiind obligat să execute Decizia Inspectoratului Fiscala Principal de Stat nr. 436 din 21 octombrie 2011. Consideră că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în mod eronat a atribuit oficiilor poştale statut de unităţi comerciale, or, potrivit Legii poştei nr. 463 din 18 mai 1995, oficiile poştale au statut deosebit, fiind definite ca parte componentă a reţelei poştale, cît şi concluziile pârâtului din decizia contestată cu privire la neinstalarea şi neasigurarea posibilităţii de achitare a plăţilor prin intermediul terminalelor POS în incinta oficiilor poştale.

Afirmă că amplasarea terminalelor POS este nerentabilă, or majoritatea clienţilor săi sunt pensionari şi nu sunt deţinători de card-uri bancare. La fel, consideră eronate constatările pîrîtului cu referire la faptul că ÎS „Poşta Moldovei” contrar prevederilor art. 11 din Codul Muncii a calculat salarii suplimentare pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare salariaţilor remuneraţi în baza salariilor tarifare în sumă totală de 3081019 lei, aplicând amendă în temeiul art. 260 pct. (5) Cod Fiscal în mărime de 407336, ce constituie 15% din suma venitului impozabil diminuat pentru anii 2009-2010. Insistă că nu s-a eschivat de la calculul şi de la plata impozitelor, iar salariile au fost calculate în conformitate cu art. 111 Codul Muncii.

Mai indică că sumele de 1410084 şi 1670935 lei au fost reflectate în evidenţa contabilă a întreprinderii ca cheltuieli de salarizare care se permit spre deduceri în scopuri fiscale. Din sumele de 1410084 şi 1670935 lei care constituie un salariu mediu pe zi achitate, aşa zis ,,suplimentar,, salariaţilor săi pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare, le-a fost reţinut şi transferat in bugetul statului, în conformitate cu prevederile art. 88 Cod Fiscal RM, impozitul pe venit al salariaţilor, care constituie suma de 365339 lei. Totodată, conform Legii fondurilor asigurări obligatorii de asistenţă medicală pentru anii 2009-2010 din sumele menţionate, a fost reţinută şi achitată în bugetul de stat prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în mărime de 7% care constituie 170492 lei.

Suplimentar, potrivit cap.II art. 3 al Legii bugetului asigurării sociale de stat pentru anii 2009-2010 în bugetul de stat au fost transferate din sumele menţionate 23% contribuţii sociale de stat obligatorii în sumă de 560183. Astfel, în condiţiile relatate ÎS „Poşta Moldovei” a reţinut şi transferat în bugetul de stat în total suma de 1096014 lei. Susţine că potrivit Contractului Colectiv de Muncă al ÎS „Poşta Moldovei” pentru anii 2008-2010, articolul 40 indica că tuturor salariaţilor întreprinderii li se achită plata pentru ziua de sărbătoare nelucrătoare, cu excepţia zilelor care au coincis cu zilele de repaos săptămânal. Poziţie susţinută şi de Ministerul muncii, protecţiei sociale şi familiei, care prin scrisoarea Nr. 01-1581 din 11 mai 2011 a menţionat că, achitarea tuturor salariaţilor unităţii a salariului mediu pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare în perioada de până la 07 septembrie 2010, nu poate fi calificată drept încălcare a legislaţiei muncii.

Odată cu operarea modificărilor în Codul Muncii, publicate în Monitorul Oficial Nr.160-162 din 07 septembrie 2010, art. 111 alin. (1) stipulează că în Republica Moldova, zile de sărbătoare nelucrătoare, cu plata salariului mediu pentru salariaţii care sunt remuneraţi în acord sau pe unitate de timp, s-a modificat categoria de salariaţi căror li se va achita un salariu suplimentar plătit pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare. Menţionează că alin. (1) al art. 111 al Codului Muncii nu s-a concretizat, ci a fost modificat, respectiv dacă anterior era menţionat ,,cu menţinerea salariului tarifar”, după operarea modificărilor este stipulat ,,cu plata salariului mediu (pentru salariaţii care sunt remuneraţi în acord sau pe unitate de timp)” indicându-se expres categoriile de salariaţi, cărora urmează a fi plătit suplimentar salariul mediu pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare.

Totodată şi Comisia protecţie socială, sănătate şi familie a Parlamentului RM prin scrisoarea nr. 150 din 22 martie 2011, explică că pentru angajaţii, care sânt remuneraţi în baza salariilor lunare tarifare sau ale funcţiei, nu sunt şi nici nu au fost aplicabile până la 07 septembrie 2010, prevederile art. 111, alin. (1) Codul Muncii, deoarece aceste salarii lunare se calculează şi se plătesc pentru o lună efectiv lucrată, indiferent de numărul de zile lucrătoare şi implicit a zilelor de sărbătoare nelucrătoare, în acest sens, parvenind şi explicaţia experţilor Consiliului Europei privitor la conţinutul Cărţii sociale europene, care în art. 2 „Dreptul la condiţii de muncă echitabile” stabileşte obligaţia Guvernului de a prevedea zile de sărbătoare plătite.

La fel indică că prin Hotărârea Curţii Constituţionale Nr.11 din 31 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial Nr.96-98 din 10 iunie 2011 a fost recunoscut drept constituţională sintagma „cu plata salariului mediu (pentru salariaţii care sunt remuneraţi în acord sau pe unitate de timp) în alin. 1 art. 111 din CM RM în redacţia Legii nr 168 din 09 iulie 2010 pentru modificarea şi completarea Codului Muncii al Republicii Moldova. În textul hotărîrii menţionate se indică că norma alin. (1) art. 111 din Codul Muncii vizează 2 aspecte: pe de o parte specifică zilele de sărbătoare nelucrătoare, iar pe de altă parte, stipulează regimul juridic de remunerare a acestor zile. Conform modificărilor operate prin Legea nr. 168, această normă prevede plata salariului mediu (pentru salariaţii care sunt remuneraţi în acord sau pe unitate de timp).

În redacţia anterioară norma obliga angajatorii să menţină salariul mediu pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare. Interpretată limitativ, norma era aplicată doar faţă de angajaţii care au încheiat contracte de muncă pentru un salariu tarifar sau de funcţie, fiind nedreptăţiţi salariaţii remuneraţi în acord sau pe unitate de timp, care în zilele de sărbătoare nu puteau să lucreze (chiar şi în cazul în care ar fi dorit), iar angajatorul nu era obligat să le plătească salariul mediu pentru zilele respective. Astfel, cei angajaţi pentru un salariu tarifar erau avantajaţi în comparaţie cu angajaţii remuneraţi în acord sau pe unitate de timp. De asemenea, indică că Curtea Constituţională a precizat că alin. (1) art. 111 din Codul Muncii, atât în redacţia anterioară, cât şi în cea actuală, nu exclude remunerarea pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare a salariaţilor tarifari.

Acestora li se păstrează salariul, indiferent de numărul zilelor de sărbătoare nelucrătoare pe parcursul lunii lucrate. Iar reieşind din faptul că până la emiterea hotărârii menţionate nu a existat o explicare clară în ceea ce priveşte - căror categorii de salariaţi li se aplică prevederile art. 111 CM RM, iar în redacţia veche a acestuia, nu au fost stipulate categoriile de salariaţi care beneficiază de plăţi în zilele de sărbătoare nelucrătoare, identificarea căror au avut loc doar prin modificările operate la Codul Muncii, la data de 07 septembrie 2010, faptul dat denotă că, până la intrarea in vigoare a acestor modificări, acţiunile de plată au fost legale. Mai mult ca atât, articolul 11 pct. 1 al Codului Fiscal stipulează expres că toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

Solicită anularea Deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.06 din 16 ianuarie 2012, anularea pct. I a deciziei nr.436 din 21 octombrie 2011, în partea ce ţine de încasarea la bugetul de stat a sumei de 219666 lei ce constituie taxa pentru unităţile comerciale; anularea pct.3.2 a Deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011, ce prevede amendă în mărime de 90000 lei, pentru neinstalarea şi neasigurarea posibilităţii de achitare a plăţilor prin intermediul terminalelor POS în incinta oficiilor poştale; recalcularea valorii amenzii aplicate prin pct. 3.3. a Deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011 prin deducerea din venitul impozabil pentru anii 2009-2010 a sumelor de 1410084 lei cât şi 1670935 lei, anularea pct.3.6.

a deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011 în partea ce ţine de amenda în mărime de 30% din suma taxei pentru unităţile comerciale diminuată în valoare de 68120 lei şi anularea pct. IV a deciziei din 21 octombrie 2011, în partea ce ţine de încasare la buget a majorărilor de întârziere în valoare de 36752 lei pentru neachitarea în termen a taxei pentru unităţile comerciale. În cadrul examinării cauzei, reclamantul a depus o cerere de concretizare a cerinţelor, prin care a solicitat anularea amenzii aplicate prin pct.3.3 a deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011 precum şi deducerea din venitul impozabil pentru anii 2009- 2010 a sumelor de 1410084 cât şi 1670935 lei.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012 a fost admisă parţial acţiunea, a fost declarat nul şi anulat pct. 3.3 din Decizia nr. 436 din 21 octombrie 2011prin care s-a aplicat pentru nerespectarea legislaţiei fiscale amendă în mărime de 407336 lei, ce constituie 15% din suma venitului impozabil diminuat pentru anii 2009-2010 ca rezultat al achitării salariilor suplimentare pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare salariaţilor remuneraţi în baza salariilor tarifare cu deducerea din venitul impozabil pentru anii 2009-2010 a sumelor de 1410084 şi 1670935 lei, în rest pretenţiile acţiunii au fost respinse ca neîntemeiate. La 04 decembrie 2012 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe în partea în care a fost admisă acţiunea, cu emiterea în partea dată a unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând-o neîntemeiată, dat fiind faptul că nu au fost elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Susţine că ÎS „Poşta Moldovei”, contrar prevederilor art. 24 alin. (1) Cod Fiscal, care indică că se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător şi a prevederilor art. 111 alin. (1) Codul Muncii, până şi după intervenirea schimbărilor în baza Legii nr. 168 din 09 iulie 2010, a atribuit la deduceri în scopuri fiscale suma salariilor calculate pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare, salariaţilor care sunt remuneraţi în baza salariilor lunare tarifare, pentru anul 2009- 1410084 lei şi pentru anul 2010-1670935 lei.

Indică că prin scrisoarea 10 nr. 150 din 22 martie 2011, Comisia pentru protecţie socială, sănătate şi familie împreună cu Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului a explicat modalitatea de aplicare a prevederilor art. 111 şi art. 158 Codul Muncii (în redacţia până şi după operarea modificărilor prin legea nr. 168 din 09 iulie 2010 pentru modificarea şi completarea Codului Muncii). Prin urmare, art. 111 alin. (1) Codul Muncii a fost completat cu cuvintele ,,pentru salariaţii care sunt remuneraţi în acord sau pe unitate de timp”, iar pornind de la prevederile pct. 3 a Modului de calculare a salariului mediu şi conform art. 111 Codul Muncii, salariu suplimentar urmează a fi plătit salariaţilor, care sunt remuneraţi în acord sau pe unitate de timp.

Menţionează că, pentru angajaţii care sunt remuneraţi în baza salariilor lunare tarifare sau ale funcţiei, nici nu sunt aplicabile până la 07 septembrie 2010 prevederile art. 111 alin. (1), deoarece aceste salarii lunare se calculează şi se plătesc pentru o lună efectiv lucrată, indiferent de numărul de zile lucrătoare şi a zilelor de sărbătoare nelucrătoare. Afirmă că cele relatate se confirmă şi prin Hotărârea Curţii Constituţională nr. 13, prin care, în pct. 6, din care rezultă că în redacţia anterioară norma obliga angajatorii să menţină salariu mediu pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare.

Interpretată limitativ, norma era aplicată doar faţă de angajaţii care au încheiat contracte de muncă pentru un salariu tarifar sau de funcţie, fiind neîndreptăţiţi salariaţii remuneraţi în acord sau pe unitate de timp, care în zilele de sărbătoare nu puteau să lucreze (chiar şi în cazul în care ar fi dorit), iar angajatorul nu era obligat să le plătească salariu mediu pentru zilele respective. Astfel, cei angajaţi pentru un salariu tarifar erau avantajaţi în comparaţie cu angajaţii remuneraţi în acord sau pe unitate de timp.

De asemenea invocă că este respectat principiul asigurării zilelor de sărbătoare plătite pentru toţi salariaţii indiferent de funcţia deţinută, care şi l-a asumat Republica Moldova prin semnarea Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat de Organizaţia Naţiunilor Unite şi Carta Socială Europeană, adoptată de către Consiliul Europei, or, angajaţilor care sunt remuneraţi în bază de tarif lunar, le este asigurată achitarea zilelor de sărbătoare nelucrătoare indiferent de numărul acestora într-o lună calendaristică. Reţine că din amenda aplicată prin pct. 3.3.

a deciziei contestate, fac parte nu doar amenda calculată pentru diminuarea venitului impozabil ca rezultat al achitării suplimentare a salariilor calculate pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare salariaţilor care sunt remuneraţi în baza salariilor lunare tarifare, ci şi alte încasări care reies din prevederi ale deciziei, pe care intimatul nu le-a contestat în ordinea cuvenită prin cerere prealabilă, astfel fiind încălcate termenele de prescripţie pentru contestarea actului administrativ.

Invocă că prin tabela anexată la materialele cauzei, se descifrează suma veniturilor şi cheltuielilor, care au influenţat la diminuarea venitului impozabil şi calcularea amenzii în mărime de 407336 lei conform deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 436 din 21 octombrie 2011. La 25 februarie 2013 ÎS ,,Poşta Moldovei” la fel a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe în partea respingerii acţiunii, cu emiterea în partea dată a unei noi hotărâri de admitere a acţiunii integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, în partea în care acţiunea a fost respinsă, considerând că instanţa de fond nu a elucidat circumstanţele esenţiale ale pricinii.

Consideră că respingerea capătului de cerere cu privire la anularea pct. I a Deciziei contestate, în partea ce ţine de încasarea la buget a sumei de 219666 lei ce constituie taxa de stat pentru unităţile comerciale, anularea pct. 3.6 , în partea ce ţine de amendă în mărime de 30% din suma taxei pentru unităţile comerciale diminuată, în valoare de 68120 lei şi anularea pct. IV a deciziei în partea ce ţine de încasarea la buget a majorărilor de întârziere în valoare de 36752 pentru neachitarea în termen a taxei pentru unităţile comerciale, este neîntemeiată, or potrivit legii poştei nr. 463 din 18 mai 1995, oficiile poştale au un statut deosebit şi sunt definite ca fiind parte a reţelei poştale, nefiind unităţi comerciale.

Susţine că potrivit art. 284 alin. (4) Cod Fiscal, unitatea comercială este definită ca fiind unitate de comerţ cu amănuntul, cu ridicata, de alimentaţie şi/sau de prestări servicii de deservire publică, iar alin. (5) al aceluiaşi articol indică că serviciile de deservire socială sunt serviciile particulare indicate în secţiunea G grupa 50.2 şi secţiunea O clasa 92.71 şi diviziunea 93 ale Clasificatorului activităţilor din economia Moldovei (CAEM), secţiuni în care nu se regăsesc serviciile acordate de oficiile poştale. Afirmă că activitatea oficiilor poştale nu poate fi atribuită la activităţile cuprinse în secţiunile G, H şi O ale Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei.

Cu referire la art. 14 alin. (1) din Legea poştei, reţine că reprezintă operatorul naţional desemnat pentru prestarea serviciilor poştale, iar activitatea de bază este anume prestarea serviciilor poştale, prin urmare, susţine recurentul ÎS ,,Poşta Moldovei” că activitatea de comercializare nu constituie activitatea de bază, dar constituie o posibilitate pentru redresarea situaţiei economico-financiare precare a oficiilor poştale. Invocă că prin scrisoarea Ministerului Economiei al Republicii Moldova nr. 09/2-5989 din 10 noiembrie 2011 i-a fost comunicat faptul că oficiile poştale nu cad sub incidenţa Titlului VII al Codului Fiscal şi nu sunt subiecţi de impunere ai taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială.

La fel, nici de către administraţia publică locală, şi anume Consiliul mun. Chişinău nu a fost adoptată nici o decizie în sensul stabilirii cuantumului taxelor şi impozitelor locale, după cum prevede legea cu privire la administraţia publică locală, mai mult că prin scrisoarea Consiliului mun. Chişinău nr. 01/26/1267 din 08 decembrie 2011, i-a fost comunicat că oficiile poştale nu sunt subiecţi de impunere ai taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii, iar prin decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 22/47 din 04 mai 2005 nu a fost stabilită careva taxă locală pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii.

Insistă că în condiţiile în care organul fiscal nu este abilitat prin lege pentru a stabili taxele pentru unităţile comerciale din numele administraţiei publice locale şi organul abilitat nu a emis decizie de calculare a taxelor pentru oficiile poştale, încălcarea fiscală, ce i-a fost imputată prin decizia Inspectoratului Fiscal principal de Stat din 21 octombrie 2011, este neîntemeiată. Totodată, consideră eronate concluziile intimatului expuse în decizia contestată, în partea în care s-a dispus încasarea la buget a sumei de 219666 lei ca taxă pentru unităţile comerciale, potrivit pct. I a deciziei, a sumei de 68120 lei ca amendă în mărime de 30% din suma taxei pentru unităţile comerciale, potrivit pct. 3.6 şi încasarea la buget a majorărilor de întârziere în valoare de 36752 pentru neachitarea în termen a taxei pentru unităţile comerciale (pct. VI) . Apreciază ca fiind neîntemeiată decizia nr. 436 din 21 octombrie 2011 în partea ce ţine de pct. 3.2.

prin care s-a aplicat amendă în mărime de 90000 lei (15*6000) pentru neinstalarea şi neasigurarea posibilităţii de achitare a plăţilor prin intermediul terminalelor POS în incinta oficiilor poştale, pe cînd instanţa de fond a ignorat că în cadrul a 291 oficii poştale, sunt instalate, în bază de contract cu băncile comerciale, terminale POS pentru deservirea clienţilor deţinători de card-uri bancare, printre care în 167 oficii poştale sunt POS-terminale în baza contractului de colaborare cu BC ,,Moldindconbank” SA, în 67 oficii poştale cu BC ,,Finconbank” SA şi în 6 oficii poştale cu BC ,,Victoriabank” SA.

Susţine că achitarea serviciilor poştale şi comunale prin intermediul POS- terminalelor instalate de către băncile comerciale nu reglementează mecanismul de divizare a resurselor financiare către prestatorii de servicii, iar ca urmare POS – terminalele nu sunt solicitate de către clienţi, or, serviciile prestate prin intermediul POS terminalelor, includ taxa solicitată pentru o tranzacţie, de către băncile comerciale, care depăşeşte venitul obţinut de către oficiul poştal la serviciul respectiv, şi anume pentru prestarea acestor servicii, banca comercială reţine din suma totală a tranzacţiilor efectuate cu card-urile suma de 2-3%, pe cînd clienţii săi sunt pensionari şi nu sunt deţinători de card-uri bancare.

Drept urmare, consideră eronate concluziile intimatului în partea aplicării amenzii în mărime de 90000 lei pentru neinstalarea şi neasigurarea posibilităţii de achitare a plăţilor prin intermediul POS-terminalelor în incinta oficiilor poştale, respectiv prima instanţă în mod neîntemeiat a menţinut în vigoare Decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 436 din 21 octombrie 2011 şi în această parte. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea parţială a acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Din materialele dosarului rezultă că prin decizia Inspectoratului Fiscala Principal de Stat nr. 436 din 21 octombrie 2011 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către ÎS „Poşta Moldovei” (f. d.14-17).

Tot materialul probator atestă că drept temei pentru emiterea deciziei nominalizate a constituit actul de control nr. 5-654265 prelungit pe formularul nr. 3- 494186, 3-494187, 3-494188 din 23 septembrie 2011 întocmit în urma efectuării controlului fiscal prin metoda verificării totale a ÎS „Poşta Moldovei”, care este desemnată în baza legii Poştei în calitate de operator naţional pentru prestarea serviciilor poştale de bază la nivelul ţării: corespondenţa, coletele, mandatele telegrafice şi poştale, distribuirea pensiilor, subvenţiilor şi indemnizaţiilor, în rezultatul cărui inspectorii fiscali au ajuns la concluzia încălcării prevederilor legislaţiei fiscale.

Astfel, prin decizia contestată a organului fiscal s-a dispus sancţionarea ÎS „Poşta Moldovei” şi anume prin pct. 1 s-a decis calcularea şi încasarea la buget a sumei de 219666 lei, ce constituie taxa pentru unităţile comerciale, prin pct.3.2 a fost aplicată amenda în mărime de 90000 lei, pentru neinstalarea şi neasigurarea posibilităţii de achitare a plăţilor prin intermediul terminalelor POS în incinta oficiilor poştale, prin pct. 3.3 a fost aplicată amenda în mărime de 407336 lei, în mărime de 15% din suma venitului impozabil diminuat pentru anii 2009-2010, prin pct. 3.6 a fost aplicată amenda în mărime de 30% din suma taxei pentru unităţile comerciale diminuată în valoare de 68120 lei, prin pct.VI s-a dispus calcularea şi încasarea la bugetul de stat a majorărilor de întîrziere în valoare de 36752 lei, pentru neachitarea în termen a taxei pentru unităţile comerciale diminuată.

Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 6 din 16 ianuarie 2012 pe marginea contestaţiei împotriva deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011 emisă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, a fost respinsă contestaţia depusă de către ÎS „Poşta Moldovei” şi menţinută decizia în partea contestată (f. d. 28-29).

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Inspectoratului Fiscala Principal de Stat, ÎS „Poşta Moldovei” în urma concretizării cerinţelor a solicitat anularea Deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.06 din 16 ianuarie 2012, anularea pct. I a Deciziei nr.436 din 21 octombrie 2011, în partea ce ţine de încasarea la bugetul de stat a sumei de 219666 lei ce constituie taxa pentru unităţile comerciale; anularea pct.3.2 a Deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011, ce prevede amendă în mărime de 90000 lei, pentru neinstalarea şi neasigurarea posibilităţii de achitare a plăţilor prin intermediul terminalelor POS în incinta oficiilor poştale; anularea amenzii aplicate prin pct. 3.3. a Deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011 prin deducerea din venitul impozabil pentru anii 2009-2010 a sumelor de 1410084 lei cât şi 1670935 lei, anularea pct.3.6.

a deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011 în partea ce ţine de amenda în mărime de 30% din suma taxei pentru unităţile comerciale diminuată în valoare de 68120 lei şi anularea pct. Vi a deciziei din 21 octombrie 2011, în partea ce ţine de încasare la buget a majorărilor de întârziere în valoare de 36752 lei pentru neachitarea în termen a taxei pentru unităţile comerciale.

Fiind investită cu judecarea pricini în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, declarînd nulitatea şi anulînd pct. 3.3 din Decizia nr. 436 din 21 octombrie 2011prin care s-a aplicat pentru nerespectarea legislaţiei fiscale amendă în mărime de 407336 lei, ce constituie 15% din suma venitului impozabil diminuat pentru anii 2009-2010 ca rezultat al achitării salariilor suplimentare pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare salariaţilor remuneraţi în baza salariilor tarifare cu deducerea din venitul impozabil pentru anii 2009-2010 a sumelor de 1410084 şi 1670935 lei, în rest respingînd pretenţiile acţiunii ca neîntemeiate.

Instanţa de recurs consideră că concluzia primei instanţe cu privire la anularea pct. 3.3 din Decizia nr. 436 din 21 octombrie 2011prin care s-a aplicat pentru nerespectarea legislaţiei fiscale amendă în mărime de 407336 lei şi respingerea pretenţiilor ce ţine de anularea pct. I a Deciziei nr.436 din 21 octombrie 2011, în partea încasării la bugetul de stat a sumei de 219666 lei ce constituie taxa pentru unităţile comerciale, este greşită, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator propus de părţi în raport cu prevederile legale aplicabile raportului juridic în litigiu.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că ÎS „Poşta Moldovei” este desemnată în baza Legii poştei în calitate de operator naţional pentru prestarea serviciilor poştale de bază la nivelul ţării, şi anume corespondenţa, coletele, mandatele telegrafice şi poştale, distribuirea pensiilor, subvenţiilor, indemnizaţiilor şi altor servicii, astfel, cum rezultă din Legea poştei nr. 463 din 18 mai 1995, oficiile poştale au un statut deosebit, şi sunt definite ca fiind parte componentă a reţelei poştale şi nu pot fi numite unităţi comerciale.

Or, potrivit art. 288 alin. (4) Cod Fiscal al RM, unitatea comercială, este definită ca fiind unitate de comerţ cu amănuntul, cu ridicata, de alimentaţie publică şi/sau de prestări servicii de deservire socială, iar alin. (5) al aceluiaşi articol din Cod Fiscal, stabileşte Servicii de deservire socială - care sunt servicii sociale particulare indicate în secţiunea G grupa 50.2 şi secţiunea O clasa 92.71 şi diviziunea 93 ale a Clasificatorului activităţilor din economia Moldovei (CAEM), secţiuni în care nu se regăsesc serviciile acordate de oficiile poştale.

În conformitate cu art. 2, alin.(2) din Legea cu privire la comerţul interior, în sensul legii menţionate, activităţile de comerţ cu produse alimentare, nealimentare şi serviciile aferente comerţului sînt definite conform secţiunilor G (Comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor, motocicletelor, a bunurilor casnice şi personale), H (hoteluri şi restaurante) şi O (alte activităţi colective, sociale şi personale) ale Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei (CAEM) din 9 februarie 2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2005. ediţie specială). Cu referire la normele citate, este cert că activitatea oficiilor poştale nu poate fi atribuită la activităţile cuprinse în secţiunile G, H şi O ale Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei (CAEM).

Totodată, reieşind din Regulile speciale de determinare a activităţii pentru unele secţiuni ale clasificării, stabilite de Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei, comerţul cu ridicata şi cu amănuntul include toate unităţile, activitatea de bază a cărora este legată de achiziţionarea mărfurilor transportabile şi revînzarea şi/sau executarea funcţiei de intermediar între vînzători şi cumpărătorii mărfurilor.

Astfel din constatările menţionate şi prin prisma art. 14 alin. (1) din Legea poştei nr. 463 din 18 mai1995, rezidă că ÎS „Poşta Moldovei” reprezintă operatorul naţional desemnat pentru prestarea serviciilor poştale, iar activitatea de bază a acesteia este anume prestarea serviciilor poştale, respectiv activitatea de comercializare nicidecum nu constituie activitatea de bază, dar se recurge la ea pentru a oferi posibilitatea pensionarilor care se deservesc în oficiile poştale să procure cele necesare, totodată fiind o posibilitate suplimentară de a redresa situaţia economico-financiară precară a oficiilor poştale.

La caz instanţa de recurs ţine să menţioneze că şi, Ministerul Economiei al Republicii Moldova (desemnat responsabil de reglementarea domeniului comerţului, în temeiul art. 5 alin (2) al Legii cu privire la comerţul interior) prin scrisoarea nr. 09/2-5989 din 10 noiembrie 2011, a informat ÎS „Poşta Moldovei” că oficiile poştale nu cad sub incidenţa Titlului VII al Codului Fiscal şi nu sunt subiecţi de impunere ai taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială (f.d.

105). De asemenea, în acest context este de remarcat că potrivit art. 19 alin. (4) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, Deciziile privind stabilirea cuantumului taxelor şi impozitelor locale, se adoptă de consilierii aleşi cu votul majorităţii, respectiv stabilirea taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială ţine anume de competenţa administraţiei publice locale, dar nu şi de competenţa ÎS „Poşta Moldovei”, iar decizii ale administraţiilor publice locale cu referire la stabilirea cărorva taxe pentru oficiile poştale nu au fost emise şi aduse la cunoştinţă spre executare ÎS „Poşta Moldovei” sau filialelor acesteia.

Nu poate fi reţinută ca probe pertinente şi urmează a fi respinse susţinerile recurentului-pîrîtului, menţinute şi de prima instanţă cu referire la Deciziile Consiliilor locale în care sunt prevăzute cotele taxelor locale, pentru fiecare unitate teritorială în parte, în baza cărora a fost calculată Taxa pentru unităţile comerciale, deoarece Consiliul municipal Chişinău nu a calculat pentru ÎS „Poşta Moldovei” nici o taxă pentru folosirea oficiilor poştale şi nu a emis nici o decizie cu privire la stabilirea taxelor pentru ÎS „Poşta Moldova”.

De altfel, la caz este de remarcat şi faptul că Consiliul municipal Chişinău, ca organ de stabilire a cuantumului taxelor şi impozitelor locale, prin scrisoare nr. 01/26/1267 din 08 decembrie 2011 a comunicat ÎS „Poşta Moldovei” că oficiile poştale nu sunt subiecţi de impunere ai taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii şi, respectiv, pentru aceasta, prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr.22/47 din 04 mai 2005 cu modificările ulterioare, nu a fost stabilită careva taxă locală pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii. Faptul că administraţia publică locală a mun. Chişinău nu a calculat ÎS „Poşta Moldovei” nici o taxă pentru folosirea oficiilor poştale, indică la ilegalitatea acţiunilor Colaboratorilor organului fiscal în vederea aplicării amenzii şi calculării penalităţii pentru neachitarea taxelor pentru oficiile poştale din mun.

Chişinău. În această ordine de idei şi reieşind din faptul că nici ÎS „Poşta Moldovei”, nici Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nu sunt abilitate cu calcularea taxelor pentru unităţi comerciale, iar organul abilitat cu acest drept nu a emis nici o decizie de calculare a taxelor pentru oficii poştale, instanţa de recurs conchide că ÎS „Poşta Moldovei” nu a săvîrşit încălcarea fiscală imputată în acest sens, fapt ce indică la netemeinicia concluziilor primei instanţe invocate în acest sens.

Prin urmare, instanţa de recurs ajunge la concluzia că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat eronat a dispus încasarea la buget de la ÎS „Poşta Moldovei” a sumei de 219666 lei - ca taxă pentru unităţile comerciale, a sumei de 68120 lei - ca amendă în mărime de 30% din suma taxei pentru unităţile comerciale, precum şi încasarea la buget a majorărilor de întîrziere în valoare de 36752 lei pentru neachitarea în termen a taxei pentru unităţile comerciale, astfel motivele aduse de către ÎS „Poşta Moldovei” în vederea anulării acestor capete a Deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011 se constată a fi justificate, fapt ce generează admiterea pretenţiilor cu privire la anularea pct. I, pct. 3.6 şi pct. VI a Deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011 emisă de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Totodată, instanţa de recurs găseşte drept neîntemeiată soluţia primei instanţe cu privire la admiterea cerinţelor acţiunii a ÎS „Poşta Moldovei” cu privi re la anularea pct. 3.3 din Decizia nr. 436 din 21 octombrie 2011prin care s-a aplicat pentru nerespectarea legislaţiei fiscale amendă în mărime de 407336 lei, ce constituie 15% din suma venitului impozabil diminuat pentru anii 2009-2010 ca rezultat al achitării salariilor suplimentare pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare salariaţilor remuneraţi în baza salariilor tarifare cu deducerea din venitul impozabil pentru anii 2009-2010 a sumelor de 1410084 şi 1670935 lei.

La caz, se constată că organul fiscal verificând corectitudinea calculării suplimentare a salariilor pentru zilele nelucrătoare a angajaţilor ÎS „Poşta Moldovei”, prin pct. 5 a Deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011, a stabilit că contrar prevederilor art. 111 alin.(1) din Codul muncii nr. 154 din 28 martie 2003 în redacţia de pînă la modificările operate prin Legea nr. 168 din 09 aprilie 2010, în vigoare la data de 07 septembrie 2010, ÎS „Poşta Moldovei”a dedus în scopuri fiscale cheltuielile ce ţin de calcularea suplimentară a salariilor pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare salariaţilor remuneraţi în baza salariilor tarifare în suma totală de 3081019 lei, inclusiv: în anul 2009 – 1410084 şi în 2010 – 1670935 lei.

Instanţa de recurs consideră neîntemeiate argumentele ÎS „Poşta Moldovei” susţinute şi de prima instanţă, precum că la prevederile art. 111 alin. (1) Codul muncii, în redacţia în vigoare pînă la modificările operate prin Legea nr. 168 din 09 aprilie 2010, nu au fost stipulate categoriile de salariaţi care beneficiază de plăţi în zilele de sărbătoare nelucrătoare, identificarea căror au avut loc doar prin modificările operate la Codul muncii, la data de 07 septembrie 2010, considerînd că pînă la intrarea în vigoare acestor modificări, acţiunile de plată ale ÎS „Poşta Moldovei” au fost legale.

Or, art. 111 alin. (1) Codul muncii nr.154 din 28 martie 2003 în redacţia de pînă la modificările operate prin Legea nr. 168 din 09 aprilie 2010, intrată în vigoare la data de 07 septembrie 2010, avea următorul text „în Republica Moldova, zile de sărbătoare nelucrătoare, cu menţinerea salariului mediu sunt…” Prin Legea 168 din 09 aprilie 2010, s-a efectuat următoarele modificări în textul alin. (1) al art. 111 Codul muncii „la alineatul (1), textul „cu menţinerea salariului mediu” s-a substituit prin textul „cu plata salariului mediu (pentru salariaţii care sînt remuneraţi în acord sau pe unitate de timp)”. Conform art. 4 din Legea salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002, în sistemul tarifar şi sistemele netarifare salariului include salariul de bază (salarul tarifar, salariul funcţiei), salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi compensare.

Întru executarea prevederilor legii menţionate, în temeiul art. 165 Codul muncii nr. 154-XV din 28 martie 2003 şi art. 32 al Legii salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002, Guvernul a adoptat Hotărîrea nr. 426 din 26 aprilie 2004 privind modul de calculare a salariului mediu. Potrivit pct. 4 din Hotărîrea Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004, în redacţia de pînă la modificările operate prin Hotărîrea Guvernului nr. 1001 din 20 octombrie 010, în vigoare la 29 octombrie 2010, nu se includ în salariul mediu menţinut pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare”, conform art. 111 Codul muncii. Prin Hotărîrea Guvernului nr. 1001 din 20 octombrie 2010, în vigoare la 29 octombrie 2010, în pct.4 sintagma “salariul mediu menţinut pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare” a fost substituit cu sintagma “salariul mediu plătit salariaţilor remuneraţi în acord sau pe unitate de timp pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare care nu coincid cu zilele de repaus săptămînal”.

Prin urmare, instanţa de recurs reţine că, o simplă lectură a normelor stipulate în art. 111 Codul muncii, modificările prin Legea nr. 168 din 9.04.2010, în vigoare la 07.09.2010, la prima vedere, creează concluzia că sensul acestei norme este diferit, însă de fapt sensul art. 111 Codul muncii, rămîne acelaşi, fiind doar concretizat. În acest context, instanţa de recurs ţine .să menţioneze că, pentru angajaţii care sunt remuneraţi în baza salariilor lunare tarifare sau ale funcţiei, nu sunt şi nici nu au fost aplicabile, pînă la 07 septembrie 2010, prevederile art. 111 Codul muncii, deoarece aceste salarii lunare se calculează şi se plătesc pentru o lună efectiv lucrată, indiferent de numărul de zile lucrătoare şi implicit a zilelor de sărbătoare nelucrătoare.

În cazul dedus judecăţii, Inspectoratul Fiscala Principal de Stat prin pct. 3.3 a Deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011 nu a interzis achitarea în sine a salariilor medii pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare pentru angajaţii care sînt remuneraţi în bază de tarif, dar a interzis atribuirea acestor cheltuieli la deduceri în scopuri fiscale în cadrul activităţii de întreprinzător. Or, art. 24 alin. (1) Cod fiscal, stabileşte că se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător. În acest context şi prin prisma normei citate, instanţa de recurs conchide că că, nu pot fi atribuite la deduceri în scopuri fiscale salariile, calculate pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare salariaţilor care sunt remuneraţi în baza salariilor lunare tarifare.

Astfel, prin încălcarea prevederilor art. 111 alin.(1) a Codului muncii, prin calcularea şi achitarea suplimentară a salariului mediu pentru zilele de odihnă şi sărbători salariaţilor a căror salariu deja include asemenea plăţi şi că aceste cheltuieli n-au fost deduse în scopuri fiscale salariale conform art. 24 alin. (1) Cod fiscal, s-a condiţionat deducerea din venitul impozabil pentru anul 2009 – 1410084 şi pentru anul 2010 – 1670935 lei şi în consecinţă a atras după sine neachitarea integrală a cotei părţi a statului în sumă de 3081019 lei. În această ordine de idei se constată atât netemeinicia acţiunii înaintate de către ÎS „Poşta Moldovei” în acest sens, cât şi a hotărârii primei instanţe prin care pretenţiile în acest sens au fost admise.

De asemenea instanţa de recurs consideră neîntemeiate pretenţiile ÎS „Poşta Moldovei” cu privire la anularea pct. 3.2 a deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011 ce prevede amenda în mărime de 90000 lei, pentru neinstalarea şi neasigurarea posibilităţii de achitare a plăţilor prin intermediul terminalelor POS în incinta oficiilor poştale Or, în conformitate cu prevederile art.8 pct. 2 lit. c) din Codul Fiscal, contribuabilul este obligat să ţină evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte organului fiscal şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă şi de control cu memorie fiscală, precum şi să asigure păstrarea benzilor de control emise de acestea, în modul stabilit de Guvern sau să efectueze decontări băneşti prin utilizarea terminalelor POS.

Conform art. 4 pct. 14 alin. (3) al Legii nr. 408 din 26 iulie 2001 pentru punerea în aplicare a titlului V al Codului Fiscal, începînd cu 01 iulie 2009, agenţii economici al căror volum de vînzări din comerţul cu ridicata şi/ sau cu amănuntul şi/ sau din prestarea de servicii a depăşit 2 milioane de lei pe parcursul anului precedent sunt obligaţi în termen de pînă la 1 iulie a anului imediat următor, să instaleze terminale POS şi să asigure posibilitatea de achitare a plăţilor prin intermediul acestora în subdiviziunile (cu excepţia reţelelor de comerţ ambulant) în care în aceeaşi perioadă, volumul de vînzări a depăşit suma de 500000 de lei. Conform art. 254 Cod Fiscal, desfăşurarea unei activităţi fără instalarea şi asigurarea posibilităţii de achitare a plăţilor prin intermediul terminalelor POS, în cazul în care actele legislative în vigoare prevăd folosirea acestora, se sancţionează cu amendă de 6000 de lei pentru fiecare caz.

Prin urmare, instanţa de recurs consideră că, în virtutea normelor imperative enunţate mai sus,ÎS „Poşta Moldovei” a fost obligată să instaleze terminale POS în incinta a 15 subdiviziuni a căror volum de vînzări din prestarea serviciilor, pe parcursul anului precedent a depăşit suma de 500000 lei. În acest context argumentele recurentului-reclamantului precum că terminalelor POS nu sunt solicitate de clienţi, iar întreţinerea acestora presupune cheltuieli suplimentare sunt neîntemeiate, întrucît prevederile art. 8 pct.2 lit. c) din Codul Fiscal sunt obligatorii şi legislatorul nu a făcut careva facilităţi agenţilor economici în dependenţă de posibilitatea ori imposibilitatea întreţinerii reţelelor de comunicaţie.

Totodată instanţa de recurs găseşte drept neîntemeiată pretenţia ÎS „Poşta Moldovei” cu privire la anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.06 din 16 ianuarie 2012, prin care a fost respinsă contestaţia depusă de către ÎS „Poşta Moldovei” împotriva Deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011 emisă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, deoarece această decizie în sensul Legii contenciosului administrativ nu este altceva decât răspunsul organului fiscal la cererea prealabilă, care cuprinde punctul de vedere a autorităţii date, respective aceasta nu produce nici un efect juridic faţă de societate.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstaneţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursurile ÎS „Poşta Moldovei” şi a Inspectoratului Fuiscal Principal de Stat, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide : Se admit recursurile declarate de către Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei” şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat ,,Poşta Moldovei” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se admite parţial acţiunea Întreprinderii de Stat ,,Poşta Moldovei” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ. Se anulează pct. I al Deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011, în partea ce ţine de încasarea la buget din contul Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” a sumei de 219666 lei ce constituie taxa pentru unităţile comerciale. Se anulează pct. 3.6 al Deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011, în partea aplicării Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” a amenţii în mărime de 30% din suma taxei pentru unităţile comerciale diminuată, în valoare de 68120 lei.

Se anulează pct. VI al Deciziei nr. 436 din 21 octombrie 2011, în partea încasării la buget din contul Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” a majorărilor de întîrziere în valoare de 36752 lei pentru neachitarea în termen a taxei pentru unităţile comerciale. În rest acţiunea Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” se respinge. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 15