2ra-1130/13 — Anularea actelor juridice

prima instanţă: T. Mereuţă dosarul nr. 2ra-1130/13 instanţa de apel: M. Anatol, A. Nogai, V. Pruteanu DECIZIE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Cooperativa de Producţie ,,Gloria-Bit”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Producţie ,,Gloria-Bit” împotriva Agenţiei Proprietăţii Publice de pe lângă Ministerul Economiei şi Comerţului a Republicii Moldova, Agenţiei Teritoriale pentru Privatizare Hînceşti, Ghliţechi (Culic) Svetlana, Ghileţchi Mariana, Ghileţchi Alexandru, Ghileţchi Gheorghe şi Barcaru Ion cu privire la recunoaşterea nulă a contractului de privatizare, contractul de donaţie şi contractul de vânzare-cumpărare a locuinţei, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului, obligarea înregistrării dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către Ghileţchi Gheorghe, casată hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 17 februarie 2012 şi emisă o nouă prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă La 23 august 2011 Cooperativa de producere „Gloria-Bit” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Proprietăţii Publice, Agenţiei Teritoriale pentru Privatizare Hînceşti,

Ghliţechi (Culic) Svetlana, Ghileţchi Mariana, Ghileţchi Alexandru, Ghileţchi Gheorghe şi Barcaru Ion cu privire la recunoaşterea nulă a contractului de privatizare, contractul de donaţie şi contractul de vânzare-cumpărare a locuinţei, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului, obligarea înregistrării dreptului de proprietate. În motivarea acţiunii a indicat că la 14 decembrie 1989, cu acordul autorităţilor responsabile, a procurat de la Direcţia învăţământ public construcţia fostei şcoli cu , suprafaţa de 244 m.p., amplasată pe terenul număr cadastral 5318203043, precum şi casa de locuit cu suprafaţa de 73.9 m.p., amplasată pe terenul cu număr cadastral 5318203032 situate în s. Buţeni, r. Hînceşti.

Invocă că a dobândit în proprietate imobilele menţionate în temeiul art. 320 Cod Civil, prin uzucapiune şi efectul actului administrativ. 1 Menţionează că la data de 30 iunie 2011 s-a adresat cu cerere Oficiului Cadastral Teritorial Hînceşti, prin care a solicitat înregistrarea dreptului de proprietate asupra construcţiei fostei şcoli cu suprafaţa de 244 m.p., amplasată pe terenul număr cadastral 5318203043, precum şi a casei de locuit cu suprafaţa de 73.9 m.p., nr. cadastral 5318203032, situate în s. Buţeni, r. Hînceşti. Indică că prin decizia registratorului Oficiului Cadastral teritorial Hînceşti din 30 iunie 2011 şi decizia Î.S. „Cadastru” nr. 01-07/364/11-61 din 01 august 2011, cererea a fost respinsă, drept temei reţinând încălcarea drepturilor de proprietate asupra casei de locuit cu suprafaţa de 73.9 m.p., număr cadastral 5318203032, din s. Buţeni, r. Hînceşti.

Susţine că bunul litigios a fost transmis în proprietate Svetlanei Ghileţchi (Culic), Ghileţchi Mariana şi Ghileţchi Alexandru prin contractul de vânzare- cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată nr. 1144 din 28 martie 1995, iar ultimii la rîndul său au înstrăinat acest imobil lui Ghileţchi Gheorghe prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1032 din 14 martie 2006, iar Ghileţchi Gheorghe prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1989 din 10 februarie 2011 a vândut imobilul lui Barcaru Ion, după care şi este înregistrat la moment dreptul de proprietate la Oficiul Cadastral Teritorial Hînceşti. Consideră, că actele juridice contestate sunt lovite de nulitate, or, autoritatea responsabilă de privatizarea bunurilor nu era în drept să înstrăineze un bun ce nu-i aparţine.

Insistă că prin actul de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 1989 a cumpărat bunul litigios, obţinerea dreptului de proprietate a căruia a fost coordonată şi aprobată de autorităţile responsabile. Ca suport juridic al pretenţiilor sale invocă prevederile art. 320 CC, potrivit căruia dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărâre judecătorească atunci când acesta este translativă de proprietate. În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ.

Solicită recunoaşterea nulă a contractului nr. 1144 din 28 martie 1995 de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a casei de locuit; a contractului nr. 1032 din 14 martie 2006 de vânzare-cumpărare a casei de locuit; a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1989 din 10 februarie 2011; recunoaşterea dreptului de proprietate asupra casei de locuit suprafaţa 73.9 m.p. din s. Buţeni r. Hînceşti, amplasată pe terenul număr cadastral 5318203032 şi obligarea oficiului Cadastral Teritorial Chişinău să înregistreze dreptul său de proprietate asupra casei de locuit număr cadastral 5318203032, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În cadrul dezbaterilor judiciare, reclamantul a depus cerere de modificare a pretenţiilor prin care a solicitat recunoaşterea nulă a contractului nr. 1144 din 28 martie 1995 de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a casei de locuit, încheiat cu Ghileţchi (Culic) Svetlana, Ghileţchi Alexandru şi Ghileţchi Mariana; a contractului nr. 1032 din 14 martie 2006 de donaţie a casei de locuit, încheiat între Ghileţchi (Culic) Svetlana, Ghileţchi Mariana, Ghileţchi Alexandru şi Ghileţchi Gheorghe; a contractului nr. 1989 din 10 februarie 2011 de vânzare-cumpărare a casei de locuit, încheiat între Ghileţchi Gheorghe şi Barcaru Ion; recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra casei de locuit cu suprafaţa de 73.9 m.p.

din s. Buţeni r. Hînceşti, număr cadastral 5318203032 şi asupra construcţiei cu suprafaţa de 244 m.p., amplasată pe terenul număr cadastral 5318203043, din s. Buţeni r. Hînceşti; obligarea Oficiului 2 Cadastral Teritorial Chişinău să înregistreze dreptul său de proprietate asupra casei de locuit cu număr cadastral 5318203032 şi asupra construcţiei cu suprafaţa de 244 m.p., amplasată pe terenul număr cadastral 5318203043 din s. Buţeni r. Hînceşti, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 27 februarie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, a fost recunoscut nul contractul nr. 1144 din 28 martie 1995 de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată încheiat cu Ghileţchi (Culic) Svetlana, Ghileţchi Mariana şi Ghileţchi Alexandru, contractul de donaţie nr. 1032 din 14 martie 2006 încheiat între Ghileţchi (Culic) Svetlana, Ghileţchi Mariana, Ghileţchi Alexandru cu Ghileţchi Gheorghe, contractul de vânzare- cumpărare nr. 1989 din 10 februarie 2011 încheiat între Ghileţchi Gheorghe şi Barcaru Ion. A fost recunoscut dreptul de proprietate a COOP „Gloria-Bit” asupra casei de locuit număr cadastral 5318203032 cu suprafaţa de 73.9 m.p.

şi a construcţiei cu numărul cadastral 5318203043, clădirea fostei şcoli cu suprafaţa de 244 m.p., situate în s. Buţeni, r. Hînceşti. A fost dispusă înregistrarea la Oficiul Cadastral Teritorial Hînceşti a dreptului de proprietate a CP „Gloria-Bit” asupra acestor imobile, încasându-se din contul lui la Ghileţchi Gheorghe în beneficiul COOP „Gloria-Bit” cheltuielile de judecată în mărime de 4 400 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2012 a fost admis apelul declarat de către Ghileţchi Gherghe, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 25 ianuarie 2013 COOP ,,Gloria-Bit” reperzentată de avocatul Igor Selchin, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, susţinînd că potrivit art. 1 al Protocolului Adiţional CEDO, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Consideră că instanţa de apel la examinarea cauzei nu a fost imparţială, ca dovadă invocînd faptul că cererea de apel a fost înaintată cu încălcarea prevederilor art. 365 alin.(3) CPC, care imperativ stipulează că, cererea de apel se semnează de apelant sau de reprezentantul său şi nici nu este anexată dovada de plată a taxei de stat.

Indică că instanţa de apel nu a aplicat la caz prevederile art. 320 CC, potrivit căruia dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărâre judecătorească atunci când acesta este translativă de proprietate. În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ. Consideră că instanţa de apel a aplicat în mod neîntemeiat prevederile art. 240 alin. (2) Cod civil (în redacţia 26 decembrie 1964), or acestea nu sunt aplicabile speţei în cauză, dat fiind faptul că nu poate fi privatizat un bun ce aparţine de facto altei persoane. Afirmă că imobilele în litigiu constituie din clădirea fostei şcoli, situate în r. Hînceşti, s. Buţeni, cu suprafaţa de 244 m.p.

amplasată pe terenul cu numărul cadastral 5318203043 şi casa de locuit situată în r. Hînceşti s. Buţeni, cu suprafaţa de 73,9 m.p. amplasată pe terenul cu număr cadastral 5318203032 au fost cumpărate în baza actului de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 1989. 3 Susţine că plata pentru bunurile litigioase se dovedeşte prin dispoziţia de plată nr. 48 din 07 martie 1990, prin care a fost achitată suma de 1008 ruble, iar la destinaţia plăţii este indicat conform actului de vânzare-cumpărare a clădirii şcolii din s. Buţeni din 14 decembrie 1990 şi prin dispoziţia de plată nr. 90 din 26 noiembrie 1990 prin care s-a achitat suma de 41358 ruble, iar destinaţia plăţii fiind indicată expres transfer RONO.

Insistă că din momentul cumpărării acestor bunuri a intrat în posesia şi folosinţa acestor imobile. Mai invocă că folosirea bunurilor litigioase de către Cooperativa „Gloria” se adevereşte prin dosarul de inventariere tehnică, deţinut la Oficiul Teritorial Cadastral din conţinutul căruia se denotă că a cumpărat bunurile litigioase, iar obţinerea dreptului de proprietate a fost coordonată şi aprobată de toate autorităţile responsabile, în calitate de vânzător figurând Direcţia învăţământ public, care împreună cu Cooperativa „Gloria” au comandat întocmirea dosarului cadastral, inclusiv şi planurile imobilelor.

Indică că instanţa de apel în mod eronat a interpretat că actul de vânzare- cumpărare nu întruneşte condiţiile pentru un act juridic, or, actul de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 1989, conţine date cu privire la părţile contractului (vânzătorul şi cumpărătorul), preţul contractului, iar consimţământul părţilor este exteriorizat prin semnăturile vânzătorului în componenţa unei comisii, pe de o parte, şi cumpărătorului Cooperativa de producţie ,,Gloria-Bit”, pe de altă parte. Consideră că neînregistrarea actului de vânzare-cumpărare în termen de trei luni la biroul teritorial de inventariere tehnică nu poate servi ca temei pentru deposedarea de bunuri, or obiectul prezentului litigiu şi este înregistrarea drepturilor de proprietate din cauza omiterii termenului oferit de lege.

De asemenea, consideră că contractul de vânzare-cumpărare, transmitere predare a locuinţei în proprietate privată nr. 1144 din 28 martie 1995 încheiat cu Ghileţchi (Culic) Svetlana, Ghileţchi Mariana, Ghileţchi Alexandru sunt nule de drept, precum şi actele încheiate ulterior, mai mult că ultimii nu au contestat hotărârea primei instanţe, prin care acţiunea a fost admisă. Totodată, invocă că instanţa de apel a ignorat faptul că bunurile litigioase nu au intrat în posesia lui Ghileţchi Gheorghe, Ghileţchi (Culic) Svetlana, Ghileţchi Mariana, Ghileţchi Alexandru, ci au fost doar în posesia sa. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 30 noiembrie 2012, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 171). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 25 ianuarie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează.

4 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Agenţiei Proprietăţii Publice de pe lângă Ministerul Economiei şi Comerţului a Republicii Moldova, Agenţiei Teritoriale pentru Privatizare Hînceşti, Ghliţechi (Culic) Svetlana, Ghileţchi Mariana, Ghileţchi Alexandru, Ghileţchi Gheorghe şi Barcaru Ion, Cooperativa de Producţie „Gloria-Bit” în urma modificării pretenţiilor a solicitat recunoaşterea nulă a contractului nr. 1144 din 28 martie 1995 de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a casei de locuit, încheiat cu Ghileţchi (Culic) Svetlana, Ghileţchi Alexandru şi Ghileţchi Mariana; a contractului nr. 1032 din 14 martie 2006 de donaţie a casei de locuit, încheiat între Ghileţchi (Culic) Svetlana, Ghileţchi Mariana, Ghileţchi Alexandru şi Ghileţchi Gheorghe; a contractului nr. 1989 din 10 februarie 2011 de vânzare- cumpărare a casei de locuit, încheiat între Ghileţchi Gheorghe şi Barcaru Ion; recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra casei de locuit cu suprafaţa de 73.9 m.p.

din s. Buţeni r. Hînceşti, număr cadastral 5318203032 şi asupra construcţiei cu suprafaţa de 244 m.p., amplasată pe terenul număr cadastral 5318203043, din s. Buţeni r. Hînceşti; obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău să înregistreze dreptul său de proprietate asupra casei de locuit cu număr cadastral 5318203032 şi asupra construcţiei cu suprafaţa de 244 m.p., amplasată pe terenul număr cadastral 5318203043 din s. Buţeni r. Hînceşti, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Judecând pricina în cauză prima instanţă a admis parţial acţiunea şi a recunoscut ca fiind nule contractul nr. 1144 din 28 martie 1995 de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată încheiat cu Ghileţchi (Culic) Svetlana, Ghileţchi Mariana şi Ghileţchi Alexandru, contractul de donaţie nr. 1032 din 14 martie 2006 încheiat între Ghileţchi (Culic) Svetlana, Ghileţchi Mariana, Ghileţchi Alexandru cu Ghileţchi Gheorghe, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1989 din 10 februarie 2011 încheiat între Ghileţchi Gheorghe şi Barcaru Ion. A t recunoscut dreptul de proprietate a CP „Gloria-Bit” asupra casei de locuit număr cadastral 5318203032 cu suprafaţa de 73.9 m.p.

şi a construcţiei cu numărul cadastral 5318203043, clădirea fostei şcoli cu suprafaţa de 244 m.p., situate în s. Buţeni, r. Hînceşti cu dispunerea înregistrării la Oficiul Cadastral Teritorial Hînceşti a dreptului de proprietate a CP „Gloria-Bit” asupra acestor imobile şi încasînd din contul lui Ghileţchi Gheorghe în beneficiul CP „Gloria-Bit” cheltuielile de judecată în mărime de 4 400 lei. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Ghileţchi Gheorghe împotriva hotărârii primei instanţe, instanţa de apel examinând legalitatea hotărârii, cu o motivare argumentată, corect a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii formulate de către CP „Gloria Bit” şi respingerii acesteia.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că la 01 februarie 1990 CP „Gloria-Bit” s-a adresat Direcţiei învăţământ public Hînceşti cu cerere prin care a solicitat vânzarea- cumpărarea clădirii fostei şcoli şi casa de locuit din s. Buţeni, r. Hînceşti (f. 9), iar prin hotărârea Comitetului Executiv Hînceşti nr. 4/33 din 26 aprilie 1990, a fost permisă Direcţiei învăţământ public Hînceşti să înstrăineze CP „Gloria-Bit” fosta şcoală din s. Buţeni, construită în 1931, număr inventar 10010149 (f. 10, 10 „a”).

Totodată, la 14 decembrie 1989 comisia Direcţiei învăţământ public Hînceşti şi preşedintele CP „Gloria-Bit” au încheiat actul de vânzare-cumpărare a clădirii fostei şcoli, construită în anul 1931, fiind stabilită uzura de 95% şi preţul de 1008 ruble şi a 5 casei de locuit, construită în anul 1965, a cărei valoare însumează suma 3284 ruble, imobilele fiind situate în s. Buţeni, r. Hînceşti (f. 12, 95). Cele constatate se confirmă şi prin certificatul, prin care Direcţia învăţământ public Hînceşti, la adresarea nr. 234 din 26 aprilie 1989, confirmă că a vândut CP „Gloria-Bit” în anul 1989 clădirea fostei şcoli şi casa de locuit din s. Buţeni, r. Hînceşti (f.d.

11). Tot actele cauzei denotă, că efectuarea plăţii contractului sus-menţionat se confirmă prin dispoziţia de plată nr. 48 din 07 martie 1990, conform căreia CP „Gloria-Bit” a achitat Direcţiei învăţământ public Hînceşti 1008 ruble conform actului din 14 decembrie 1989 de vânzare-cumpărare a clădirii şcolii din s. Buţeni (f. 21) şi prin dispoziţia de plată nr. 90 din 26 noiembrie 1990, din care se denotă că CP „Gloria- Bit” a achitat Direcţiei învăţământ public Hînceşti 41358 ruble pentru materialele de construcţie conform foilor de trăsură (f. 22). La caz prezintă relevanţă şi certificatul, prin care casa de locuit din s. Buţeni, aflată la balanţa Direcţiei învăţământ public Hînceşti din 1965, număr inventar 20153, a fost transmisă în octombrie 1990 la balanţa Sovietului sătesc Buţeni în legătură cu descentralizarea Direcţiei învăţământ public Hînceşti ( f.d.

81). În conexiunea celor constatate, instanţa de recurs susţine opinia expusă de către instanţa de apel precum că actul din 14 decembrie 1989 întocmit de comisia Direcţiei învăţământ public Hînceşti şi CP „Gloria-Bit” de vânzare-cumpărare a clădirii fostei şcoli şi casa de locuit din s. Buţeni, r. Hînceşti, este un act nevalabil. Or, potrivit art. 132 CC (în redacţia din 26 decembrie 1964) dreptul de proprietate asupra bunurilor se naşte la dobânditor în baza contractului din momentul transmiterii obiectului, dacă legea sau contractul nu prevede altceva. Dacă contractul de înstrăinare a lucrului trebuie să fie înregistrat, dreptul de proprietate ia naştere din momentul înregistrării. Conform art. 240 CC (în redacţia anului 1964) contractul de vânzare-cumpărare a unei case de locuit (a unei părţi de casă) trebuie să fie autentificat pe cale notarială şi înregistrat în decurs de trei luni la biroul teritorial de inventariere tehnică.

Contractul de vânzare-cumpărare a locuinţei în proprietate privată, încheiat conform legislaţiei privatizării fondului de locuinţe, se autentifică notarial, se înregistrează la biroul teritorial de inventariere tehnică şi serveşte drept titlu de proprietate. Nerespectarea prevederilor prezentului articol duce la nulitatea contractului. Iar conform art. 50 alin. (1) Cod Civil (adoptat la 26 decembrie 1964), este nulă convenţia care nu corespunde prevederilor legii.

La caz prezintă relevanţă şi prevederile pct. 7 al hotărârii Sovietului Miniştrilor al RSSM nr. 75 din 18 februarie 1980, cu privire la modul de transmitere întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor a clădirilor şi construcţiile, în vigoare către 14 decembrie 1989, care indică că Comitetul Executiv al Sovietului de deputaţi a poporului poate transmite clădiri şi construcţii cooperativelor şi altor asociaţii obşteşti cu acordul Sovietului Miniştrilor al RSSM şi cu ulterioara informare a Organului Central de Statistică. De altfel, contrar cerinţelor impuse de lege, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost autentificat notarial, nu a fost înregistrat în termen de trei luni la biroul teritorial de inventariere tehnică, nu a fost încheiat cu persoana în drept să înstrăineze bunul respectiv, nu a fost transmis de către Comitetul Executiv Hînceşti cu acordul Sovietului Miniştrilor al RSSM şi cu ulterioara informare a Organului Central de Statistică.

6 Prin urmare instanţa constată drept justă concluzia instanţei de apel cu referire la faptul că contractul de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 1989, având ca obiect clădirea fostei şcoli şi casa de locuit din s. Buţeni, r. Hînceşti, încheiat între Direcţia de învăţământ public Hînceşti şi CP „Gloria-Bit” este lovit de nulitate. La acest capitol instanţa de recurs ţine să menţioneze că, deşi la 01 februarie 1990 CP „Gloria-Bit” s-a adresat cu cerere prin care a solicitat permisiunea la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil, iar la 26 aprilie 1990 a fost permisă înstrăinarea bunului imobil, însă actul de vânzare-cumpărare a fost întocmit la 14 decembrie 1989, şi anume, înaintea acordării permisiunii de a cumpăra aceste bunuri.

Drept urmare, justificat a reţinut instanţa de apel şi faptul că, în lipsa actului juridic care să întrunească condiţiile legislaţiei în vigoare la momentul pretinsei dobândiri în proprietate a bunului imobil în litigiu şi în lipsa înregistrării dreptului de proprietate asupra acestui imobil, cerinţele CP „Gloria Bit” cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în litigiu sunt neîntemeiate, respectiv justificat au fost respinse pretenţiile acţiunii invocate în acest sens, Totodată, este de remarcat că CP ,,Gloria-Bit” din momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 1989 şi până în prezent nu a folosit bunul imobil în litigiu şi nu a intrat în posesia lui, or, dreptul de proprietate asupra bunului imobil presupune apariţia şi respectarea unor obligaţiuni, inclusiv achitarea impozitelor funciare, momente care nu a fost confirmat de recurent în cadrul dezbaterilor judiciare, fapt care respinge şi susţinerile recursului invocate în acest sens.

Or, după cum corect a reţinut instanţa de apel, cazului din speţă nu sunt relevante prevederile art. 213 alin. (2) Cod Civil (în vigoare de la 12 iunie 2003), potrivit cărui dacă una dintre părţi a executat total sau parţial actul juridic pentru care se cere forma autentică, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea lui notarială, instanţa de judecată are dreptul, la cererea părţii care a executat total sau parţial actul juridic, să-1 declare valabil dacă el nu conţine elemente care contravin legii, deoarece, prin prisma art. 6 Cod Civil (în vigoare de la 12 iunie 2003), această normă nu are efect retroactiv şi nu poate fi aplicat situaţiei din 14 decembrie 1989, data încheierii pretinsului contract de vânzare-cumpărare a imobilelor în litigiu.

Mai mult că, în acest sens nu a fost probat nici faptul că una din părţile contractate a executat total sau parţial actul juridic pentru care se cere forma autentică, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea lui notarială şi nici pretenţii în acest sens nu au fost formulate de către recurent. De asemenea, din materialul probator anexat la materialele cauzei cu certitudine rezultă că casa de locuit în litigiu amplasată pe terenul fostei şcoli din s. Buţeni r-1 Hînceşti, a fost construită în anul 1965 şi era acordată ca locuinţă angajaţilor şcolii care nu dispuneau de spaţiu locativ, respectiv Svetlanei Culic (Ghileţchi), activa în calitate de tânăr specialist ca învăţător de muzică şi carte la şcoala din s. Buţeni, r. Hînceşti din 1988 şi din lipsa spaţiului locativ, i-a fost permisă instalarea cu traiul în casă litigioasă.

Ulterior, în 1989 Svetlana Culic a înregistrat căsătoria cu Ghileţchi Gheorghe. Din viaţa în comun au doi copii: Ghileţchi Mariana, născută la 15 iulie 1990 şi Ghileţchi Alexandru, născut la 14 august 1994 şi au domiciliat permanent în imobilul menţionat (f. 85, 91, 92, 93). La caz prezintă relevanţă art. 1 alin. (1) din legea privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10 martie 1993, privatizarea fondului locativ constituie un proces 7 de înstrăinare de către organul de stat investit cu atribuţia respectivă, a fondului locativ asupra cărui statul şi-a declarat dreptul de proprietate, în proprietate privată a cetăţenilor R.M., pentru satisfacerea necesităţilor în locuinţe, formarea unor stăpâni reali prin dreptul de a dispune liber de proprietate imobiliară.

Aici este de remarcat că casa de locuit din s. Buţeni, aflată la balanţa Direcţiei învăţământ public Hînceşti din 1965, număr inventar 20153, a fost transmisă în octombrie 1990 la balanţa Sovietului sătesc Buţeni în legătură cu descentralizarea Direcţiei învăţământ public Hînceşti, fapt confirmat prin certificatul eliberat de Inspectoratul şcolar (f.d. 81). Conform art. 4 a legii privatizării fondului de locuinţe, organele abilitate cu dreptul de a efectua privatizarea fondului de locuinţe, denumite în continuare organe abilitate, sînt: a) consiliile municipale Chişinău şi Bălţi; b) organul abilitat al Comitetului executiv al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia – pe teritoriul Găgăuziei; c) consiliile raionale – în celelalte localităţi ale republicii.

Organele abilitate, de comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale, desemnează comisiile pentru privatizarea fondului de locuinţe. Aceste comisii includ reprezentanţi ai organelor abilitate, ai autorităţilor administraţiei publice locale, financiare şi de exploatare a locuinţelor ai direcţiei de arhitectură, ai organului de supraveghere antiincendiară, staţiei sanitaro-epidemiologice, biroului teritorial de inventariere tehnică, iar în cazul vânzării sau transmiterii cu titlu gratuit a locuinţelor din fondul departamental sau public include şi reprezentanţi ai întreprinderilor, asociaţiilor, instituţiilor, organizaţiilor respective şi ai comitetelor lor sindicale.

Potrivit art. 5 alin. (1) ale aceleiaşi legi, cetăţenilor Republicii Moldova pot fi vândute sau transmise cu titlu gratuit în proprietate privată în special locuinţele în care aceştia trăiesc şi care aparţin fondului de stat şi celui public asupra căruia statul şi-a declarat dreptul de proprietate, precum şi în imobilele ce aparţin unităţilor, indiferent dacă aceste unităţi sînt incluse în listele de privatizare. Iar conform art. 6 alin (1) al legii invocate, cumpărarea sau primirea cu titlu gratuit a locuinţelor în proprietate privată se face cu acordul tuturor membrilor adulţi a familiei care locuiesc împreună. La dorinţa lor, locuinţa poate fi cumpărată în proprietate comună sau în diviziune.

Potrivit art. 11, alin. (1) din legea sus menţionată, cetăţenii care doresc să cumpere sau să primească cu titlu gratuit locuinţa în proprietate privată depun cereri scrise la organele abilitate, care sunt obligate ca, în termen de două luni de la data înregistrării cererii, să stabilească, prin intermediul comisiilor de privatizare a fundului de locuinţe, costul locuinţei şi să adopte hotărârea respectivă.

Cu referire la dispoziţiile citate, important este de reţinut că, prin hotărârea comitetului sindical al colectivului şcolii din s. Buţeni r-1 Hînceşti, expusă în procesul- verbal al şedinţei din 17 ianuarie 1994, Svetlanei Ghileţchi (Culic) i-a fost acordată locuinţa, casa de locuit de pe teritoriul şcolii vechi (f. 82,153), iar la 13 februarie 1995 Primăria s. Buţeni a eliberat acordul scris pentru privatizarea de către Svetlana Ghileţchi (Culic) a acestei locuinţe şi a confirmat că nu deţine lot de teren pentru construcţia casei individuale (f. 151). Iar alin. (4) art. 11 din Legea privatizării fondului de locuinţe, direct indică că decizia pozitivă a comisiei este un temei pentru pregătirea proiectului de contract vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată şi pentru încunoştiinţarea proprietarului locuinţei la data încheierii contractului (autorităţile administraţiei publice locale, unitatea respectivă).

Înstrăinarea ulterioară a 8 apartamentului privat, se efectuează de asemenea cu consimţământul în scris al tuturor membrilor majori a familiei, care locuiesc în apartament şi au participat la privatizarea lui. Prin urmare, prin hotărârea comisiei pentru privatizarea fondului locativ a APT Hînceşti din 23 februarie 1995, a fost transmisă în proprietate Svetlanei Ghileţchi (Culic) şi copiilor minori Ghileţchi Mariana şi Ghileţchi Alexandru locuinţa în litigiu (f. 152, 148, 149, 145). Potrivit art. 12 alin. (2) a legii sus menţionate, contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată se încheie cu unul dintre soţi cu acordul scris al tuturor membrilor adulţi care locuiesc împreună (inclusiv al celor care sunt plecaţi temporar).

Înstrăinarea ulterioară a apartamentului (casei) privatizat se efectuează de asemenea cu consimţământul în scris al tuturor membrilor majori ai familiei, care locuiesc în apartamentul (casa) în cauză şi au participat la privatizarea lui.

Avînd în susţinere norma citată la 28 martie 1995 APT Hînceşti şi Ghileţchi Svetlana au încheiat contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a locuinţei cu 2 odăi, suprafaţa totală 54.4 m.p., din s. Buţeni, r. Hînceşti, contractul fiind autentificat notarial şi trecut în registru cu nr. 1144, fiind înregistrat la OCT Hînceşti la 31 martie 1995 cu nr. 1602 (f. 83-84, 146-147), iar la 27 septembrie 2001, Primăria Buţeni a eliberat Svetlanei Ghileţchi titlul de autentificare a dreptului de proprietate asupra terenului suprafaţa 0.0811 ha, pe care este amplasată casa de locuit, trecut în registrul cadastral al deţinătorilor de teren la 11 iunie1994 cu nr 1159 (f. 97). Potrivit art. 240 alin. (2) Cod Civil (adoptat la 26 decembrie1964), contractul de vânzare-cumpărare a locuinţei în proprietate privată, încheiat conform legislaţiei privatizării fondului de locuinţe, se autentifică notarial, se înregistrează la biroul teritorial de inventariere tehnică şi serveşte drept titlu de proprietate.

Potrivit art. 753 Cod Civil (în vigoare de la 12 iunie 2003), prin contractul de vânzare-cumpărare o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar acesta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit. Conform art. 827 alin. (1), 828 alin. (1) Cod Civil (în vigoare de la 12 iunie 2003), prin contract de donaţie, o parte (donatorul) se obligă sa mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (a donatarului). Contractul de donaţie se consideră încheiat în momentul transmiterii bunului. Conform art. 46 alin. (1) şi (2) al Constituţiei RM, dreptul proprietate privată sunt garantate. Nimeni nu poate.fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Conform art. 1 alin. (1) protocol adiţional la CEDO, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Raportând la caz prevederile enunţate în coroborare cu relatările constatate instanţa de recurs reţine drept corectă concluzia instanţei de apel cu referire la faptul că dobândirea drepturilor de proprietate a Svetlanei Ghileţchi (Culic) asupra bunurilor litigioase a fost efectuată în corespundere cu prevederile legii privatizării fondului de locuinţe şi ale art. 240 alin. (2) Cod Civil (în redacţia 26 decembrie1964).

9 Mai mult că legalitatea hotărârii comisiei pentru privatizarea fondului locativ a APT Hînceşti din 23 februarie1995, de transmitere în proprietate Svetlanei Ghileţchi şi copiilor minori a locuinţei în litigiu, nu a fost contestată în ordinea stabilită de lege şi nu a fost anulată, circumstanţe care denotă netemeinicia pretenţiilor invocate în acest sens. Sub aspectul celor relatate se atestă corectitudinea concluziei instanţei de apel cu privire la respingerea pretenţiilor a CP „Gloria Bit” cu privire la recunoaşterea nulă a contractului nr. 1144 din 28 martie 1995 de vânzare-cumpărare încheiat între APT Hînceşti, pe de o parte, şi Ghileţchi Svetlana, Ghileţchi Mariana şi Ghileţchi Alexandru, pe de altă parte.

Astfel, avînd dreptul de proprietate asupra imobilului menţionat Ghileţchi (Culic) Svetlana prin contractul din 14 martie 2006 a donat lui Ghileţchi Gheorghe terenul suprafaţa 0.0811 ha şi casa de locuit suprafaţa 43.5 m.p., din s. Buţeni, deţinută în proprietate în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren număr 53180069 eliberat la 27 septembrie 2001 de Primăria Buţeni, înregistrat de OCT Hînceşti în registrul cadastral cu nr. 5318000295 la 24 februarie 2006 şi contractul de vânzare-cumpărare din 28 martie1995, autentificat notarial şi trecut în registru la nr. 1144 (f. 94, 97). Iar ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat la 10 februarie 2011, Ghileţchi Gheorghe a vândut lui Barcaru Ion terenul suprafaţa 0.0811 ha, număr cadastral 531820032 şi casa de locuit suprafaţa totală 73.9 m.p.

număr cadastral 531820032.01, din s. Buţeni r-1 Hînceşti, fiind stabilit preţul contractului de 10522 lei (f. 79-80). Drept urmare, justificat a reţinut instanţa de apel că contractul de donaţie şi contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil au efect translativ de drepturi. În rezultatul încheierii unui aşa contract, dreptul care reprezintă obiectul contractului trece din patrimoniul donatorului în cel al donatarului şi din patrimoniul proprietarului vânzător în cel al cumpărătorului, iar desfacerea contractului de donaţie, anularea lui, precum şi a contractului de cumpărare-vânzare, cu excepţia cazurilor nulităţii absolute expres prevăzute de lege, care însă nu au fost stabilite în prezenta pricină, sunt posibile doar prin acordul comun al părţilor acestui contract sau la acţiunea înaintată de partea contractului.

De altfel, şi dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, indică că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional, respectiv dreptul de proprietate este unul garantat. Sub aspectul celor relatate, instanţa de recurs constată că întru demonstrarea dreptului pretins de către CP „Gloria Bit” nu au fost prezentate probe incontestabile, pertinente şi concludente, care ar confirma ilegalitatea actelor contestate, pe când art. 118 alin. (1) CPC, direct statuează că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca 10 stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate. De altfel şi afirmaţia recurentului că precum că hotărârea primei instanţe a fost atacată doar de către Ghileţchi Gheorghe, or, din declaraţia Svetlanei Ghileţchi, aceasta încredinţează lui Gheorghe Ghileţchi să întreprindă acţiunile legate de examinarea pricinii în cauză (f.d.93).

Mai mult că aceste argumente nu denotă la caz încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Cooperativa de Producţia ,,Gloria-Bit”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Producţie ,,Gloria-Bit” împotriva Agenţiei Proprietăţii Publice de pe lângă Ministerul Economiei şi Comerţului a Republicii Moldova, Agenţiei Teritoriale pentru Privatizare Hînceşti, Ghliţechi (Culic) Svetlana, Ghileţchi Mariana, Ghileţchi Alexandru, Ghileţchi Gheorghe şi Barcaru Ion cu privire la recunoaşterea nulă a contractului de privatizare, contractul de donaţie şi contractul de vânzare-cumpărare a locuinţei, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului, obligarea înregistrării dreptului de proprietate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Iulie Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chișca-Doneva 11