2ra-842/13 — Înlăturarea obstacolelor în folosirea locuinţei şi stabilirea modului de folosinţă a spaţiului locativ

prima instanţă: V. Varaniţă dosarul nr. 2ra-842/13 instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, I. Secrieru ÎNCHEIERE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ninicu Eudochia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Procurorului raionului Orhei în apărarea drepturilor şi intereselor minorului Ninicu Oleg împotriva Eudochiei Ninicu cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea locuinţei şi stabilirea modului de folosinţă a spaţiului locativ; acţiunea reconvenţională a Eudochiei Ninicu împotriva lui Ninicu Oleg cu privire la micşorarea cotei-părţi din proprietatea comună şi împărţirea în natură a locuinţei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2012 prin care apelul declarat de către Ninicu Eudochia a fost respins, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 09 decembrie 2011, c o n s t a t ă La 23 septembrie 2009 Procurorul raionului Orhei, acţionând în apărarea drepturilor şi intereselor minorului Ninicu Oleg, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Eudochiei Ninicu cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea locuinţei.

În motivarea acţiunii, Procurorul raionului Orhei a indicat că în urma decesului Valentinei Ninicu, mamei minorului Ninicu Oleg, născut la 26 martie 1994, tatăl acestuia Ninicu Fiodor s-a recăsătorit cu Ninicu Eudochia, din căsătorie fiind născut la 11 februarie 2003 copilul comun Ninicu Gheorghe. De asemenea s-a indicat că în rezultatul accidentului de muncă, activând în cadrul Întreprinderii cu capital străin „RED Union Fenosa” Societate pe acţiuni, la 23 august 2003 Ninicu Fiodor a decedat, soţia acestuia Ninicu Eudochia fiind numită tutore al minorului orfan Ninicu Oleg. Angajatorul ÎCS „RED Union Fenosa” SA a achitat în beneficiul văduvei şi copiilor defunctului, ultimul fiind unicul întreţinător al familiei, suma de 178 318 lei în vederea achiziţionării unei locuinţe şi acoperirii cheltuielilor de întreţinere, precum şi a acordat diverse materiale de construcţie pentru efectuarea reparaţiei în imobil.

Din banii alocaţi de ÎCS „RED Union Fenosa” SA pârâta a procurat la 27 aprilie 2004 apartamentul nr. 6 amplasat în or. Orhei, str. Negruzzi 111A, achitând suma de 98 600 lei. În urma achiziţionării apartamentului respectiv, relaţiile între minorul Ninicu Oleg şi pârâta Ninicu Eudochia s-au înrăutăţit, el fiind alungat de acasă şi nevoit să locuiască la diverse rude, tutela asupra minorului fiind anulată la iniţiativa pârâtei şi lui Oleg Ninicu i-a fost numit un tutore nou – mătuşa Dinu Maria. Menţionează procurorul raionului Orhei că prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 02 iunie 2008, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 mai 2009, a fost recunoscut dreptul minorului Ninicu Oleg asupra 1/3 cota-parte ideală din apartamentul procurat de Ninicu Eudochia, însă din cauza obstacolelor create de cea din urmă, Oleg Ninicu este în imposibilitate reală să dispună de proprietatea sa legitimă.

Solicită procurorul obligarea pârâtei Ninicu Eudochia să se abţină de la crearea obstacolelor minorului Ninicu Oleg în instalarea şi administrarea a 1/3 cota- parte din apartamentul nr. 6 amplasat în or. Orhei, str. Negruzzi 111A (2 odăi, suprafaţa totală 52,50 m.p.) Pe parcursul examinării cauzei, procurorul a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând stabilirea modului de folosinţă a 1/3 cote-părţi din apartamentul în litigiu, cu atribuirea minorului Ninicu Oleg a odăii mici, şi Eudochiei Ninicu împreună cu fiul minor Gheorghe Ninicu a odăii mari, alte părţi din imobil fiind folosite în comun.

La 26 aprilie 2010 pârâta Ninicu Eudochia a depus cerere reconvenţională, solicitând micşorarea până la 1/5 a cotei de proprietate a lui Oleg Ninicu din apartamentul aflat în proprietate comună şi împărţirea în natură a locuinţei respective, cu plata lui Oleg Ninicu a compensaţiei pecuniare corespunzătoare cotei sale parte de proprietate şi atribuirea Eudochiei Ninicu şi fiului său minor Gheorghe Ninicu a întregului apartament.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 09 decembrie 2011 acţiunea Procurorului raionului Orhei în apărarea drepturilor şi intereselor minorului Ninicu Oleg a fost admisă, fiind stabilit modul de folosinţă al apartamentului din proprietatea comună, cu atribuirea minorului Ninicu Oleg a odăii mici, Eudochiei Ninicu şi fiului Ninicu Gheorghe – a odăii mari, cu folosirea în comun a altor părţi din imobil; fiind obligată Eudochia Ninicu să nu creeze obstacole minorului Oleg Ninicu la instalarea şi folosirea odăii mici şi a spaţiilor comune din apartament; acţiunea reconvenţională a Eudochiei Ninicu împotriva lui Ninicu Oleg cu privire la micşorarea cotei de proprietate şi împărţirea în natură a locuinţei a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Ninicu Eudochia, fiind menţinută hotărârea primei instanţe. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013 a fost corectată eroarea materială din decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2012 privind data adoptării hotărârii instanţei de fond care a examinat pricina, şi anume, din „09 decembrie 2012” în „09 decembrie 2011”. La 10 ianuarie 2013 Ninicu Eudochia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2012, cerînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

Recurenta în motivarea recursului a indicat că la soluţionarea pricinii, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procedural. 2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, în vigoare la momentul pronunţării deciziei instanţei de apel, recursul se declară în termen de 2 luni de la data pronunţării deciziei, iar în cazul redactării acesteia, de la data înştiinţării scrise a părţilor despre semnarea hotărârii redactate. Materialele dosarului atestă faptul că copia de pe decizia Curţii de Apel din 24 octombrie 2012 a fost expediată în adresa recurentei la 27 noiembrie 2011, fiind recepţionată de către aceasta la 03 decembrie 2012. În asemenea circumstanţe, recursul declarat se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ninicu Eudochia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

3 Materialele prezente la dosar, şi anume extrasul din Registrul bunurilor imobile atestă faptul că Oleg Ninicu, anul naşterii 26 martie 1994, deţine cu drept de proprietate 1/3 cota-parte din apartamentul nr. 6 situat pe adresa or. Orhei, str. Negruzzi 111A. Potrivit copiei de pe contractul de vânzare-cumpărare din 27 aprilie 2004 a imobilului nr. 6 situat pe adresa or. Orhei, str. Negruzzi 111A, a certificatului nr. 291 din 15 septembrie 2009 eliberat de către OCT Orhei, şi extrasului din planul construcţiilor, bunul imobil litigant reprezintă un apartament cu suprafaţa totală de 52,5 m.p., având două odăi locuibile cu suprafaţa respectiv de 17,8 m.p. şi 10,4 m.p.

Conform declaraţiilor părţilor în şedinţa de judecată, precum şi raportului colonelului de poliţie V. Grădinaru a CPR Orhei din 17 iulie 2009, relaţiile între recurenta Ninicu Eudochia şi intimatul Ninicu Oleg sunt tensionate, recurenta chiar alungând fiul vitreg de acasă, nepermiţând acestuia să locuiască în imobilul- proprietate comună şi renunţând la tutela asupra lui. În circumstanţele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia primei instanţe, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău, privind stabilirea modului de folosinţă a imobilului astfel încât lui Ninicu Oleg să i se atribuie în folosinţă odaia mică, iar Eudochiei Ninicu împreună cu fiul minor Gheorghe Ninicu să li se atribuie odaia mare, alte părţi din imobil fiind folosite în comun, cu respingerea acţiunii reconvenţionale înaintate de către Ninicu Eudochia.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentei ca temei de admitere a recursului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat legea materială, neacordând o apreciere justă faptului că la momentul pronunţării hotărârii primei instanţe minorul Ninicu Gheorghe a atins vârsta de nouă ani, fapt care face imposibilă instalarea acestuia într-o cameră cu părintele de sex opus, deoarece este irelevant, la cazul din speţă nefiind vorba de alocare a spaţiului locativ – proprietatea statului, dar de determinarea modului de folosinţă a imobilului aflat în proprietatea privată a mai multor coproprietari legitimi.

Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentei precum că prin stabilirea modului de folosinţă a spaţiului locativ în apartamentul litigant cu atribuirea lui Ninicu Oleg a odăii mici, iar Eudochiei Ninicu şi feciorului său minor Ninicu Gheorghe a odăii mari, dreptului consfinţit la proprietate a acestor din urmă li se aduce atingere neautorizată, micşorându-se cota-parte din imobil a fiecăruia cu câte 0,5 m.p. din aria locativă, deoarece este neîntemeiat. Or, atribuirea intimatului Ninicu Oleg în folosinţă a unui spaţiu mai mare în metraj cu 1 m.p. decât cota sa parte ideală din imobilul în litigiu, nu afectează în nici un mod dreptul recunoscut şi garantat al celorlalţi doi coproprietari la proprietatea comună pe cote-părţi.

Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea 4 faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ninicu Eudochia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ninicu Eudochia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5