2ra-1394/13 — Incasarea indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă

Instanţa de fond: V. Negru Dosarul nr. 2ra-1394/13 Instanţa de apel: N Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 05 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către societatea pe acţiuni „Termocom”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Şereaev Denis împotriva societăţii pe acţiuni „Termocom”, privind încasarea indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 ianuarie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 05 noiembrie 2012, de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă : La 23 august 2011, Şereaev Denis a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „Termocom”, privind încasarea indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 22 iulie 2010, a fost angajat la SA „Termocom” în funcţie de hamal. La 24 august 2010, s-a produs un accident de muncă în rezultatul căruia, dânsul a primit leziuni corporale. Pe cazul dat, de către inspectorul de muncă a fost întocmit un proces-verbal în care a constatat că, vinovat în accidentul de muncă este SA „Termocom”, care a încălcat prevederile actelor legislative privind instruirea lucrătorului cu tehnica securităţii.

În rezultatul accidentului, reclamantului Şereaev Denis începînd cu 06 aprilie 2011, i s-a stabilit gradul III de invaliditate, stabilindu-i-se gradul de pierdere a capacităţii vitale de 25 % pe perioada de un an. Salariul mediu lunar al său constituie 2.300 lei. Reclamantul susţine, că SA „Termocom” refuză să achite benevol prejudiciul adus dânsului, precum şi indemnizaţia corespunzătoare, fapt ce l-a determinat să se adreseze cu acţiune în instanţa de judecată. Mai susţine reclamantul că, din cauza acţiunilor ilegale ale pârâtului, lui i-a fost cauzat şi un prejudiciu moral, manifestat prin suferinţe psihice şi fizice. 1 Solicită reclamantul, încasarea din contul SA „Termocom” cu titlu de indemnizaţie unică pentru pierderea capacităţii de muncă a sumei de 57.500 lei şi prejudiciul moral apreciat de el la suma de 70.000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 05 noiembrie 2012, acţiunea înaintată de către Şereaev Denis a fost admisă parţial şi s-a dispus încasarea din contul SA„Termocom” în beneficiul reclamantului a sumei de 30.187,77 lei cu titlu de indemnizaţie unică pentru pierderea capacităţii de muncă şi 10.000 lei – prejudiciu moral. În rest acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărârea instanţei de fond, la 07 noiembrie 2012, SA „Termocom” a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia în partea în care a fost admisă cerinţa de încasare a prejudiciului moral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 ianuarie 2013, cererea de apel declarată de către SA „Termocom” a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond menţinută.

La 26 februarie 2013, SA „Termcom” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 ianuarie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 noiembrie 2012, prin care a solicitat casarea acestora în partea admiterii cerinţei de încasare a prejudiciului moral, cu pronunţarea unei hotărîri noi în această parte de respingere a cerinţei. În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat că atît instanţa de apel cît şi cea de fond, nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 17 ianuarie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 28 ianuarie 2013 (f.d. 89). Cererea de recurs a fost depusă la 26 februarie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de SA „Termocom” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, SA „Termocom”, nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces.

Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra 2 problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar, alin. (4) al aceluiaşi articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că argumentele recursului înaintat de SA „Termocom” împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM. Potrivit celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b) CPC, art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către societatea pe acţiuni „Termocom” se consideră inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov 3