2ra-1659/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: L.Lupaşcu dosarul nr. 2ra-1659/13 instanţa de apel: E.Ababei, N.Matveeva, G.Polivenco ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vrabie Oxana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Brinişter Ion către Vrabie Oxana privind încasarea forţată a datoriei şi rezilierea contractului de arendă şi acţiunea reconvenţională a Oxanei Vrabie către Ion Brinişter privind revendicarea bunurilor din posesie străină, acţiunea suplimentară a lui Brinişter Ion către Vrabie Oxana privind încasarea daunei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 septembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Vrabie Oxana, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Drochia din 09 februarie 2012, c o n s t a t ă La 07 aprilie 2009 Brinişter Ion a formulat o cerere de chemare în judecată către Vrabie Oxana privind încasarea forţată a datoriei şi rezilierea contractului de arendă a încăperii cu obligarea arendaşului de a efectua reparaţia curentă a încăperii arendate – cafeneaua „Floarea Brinişter”.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în luna iulie 2008 a încheiat contract de arendă a cafenelei „Floarea Brinişter” cu pîrîta Vrabie Oxana. Contractul a fost încheiat pe termen de 5 ani cu plata lunară de 2000 lei pînă la data de 15 a fiecărei lună. Reclamantul susţine, că el şi-a executat obligaţiunea şi i-a transmis pîrîtei încăperea arendată în stare satisfăcătoare, pe cînd pîrîta nu şi-a onorat obligaţiunea de plată a arendei pe o durată de 4 luni (începe din decembrie - martie), formînd astfel o datorie în sumă de 7000 lei cu dobînda zilnică de 0,5 % ce constituie suma de 1210 lei. La data de 10 iunie 2009 Oxana Vrabie a înaintat acţiune reconvenţională către Brinişter Ion cu privire la revendicarea bunurilor din posesie străină în valoare de 8000 lei şi 500 euro cu încasarea sumei de 3000 lei cu titlu de daună pentru produsele alterate.

În motivarea acţiunii reconvenţionale a invocat, că la 07 iulie 2008 a fost semnat contractul de arendă prin care ea a luat în arendă de la pîrît cafeneua „Floarea Brinişter” din str. G.Vodă 1, or. Drochia pe termen de 5 ani. Pentru ca să înceapă activitatea ea a adus în încăperea arendată 2 frigidere (unul vechi la preţ de 500 lei şi altul nou în formă de congelator la preţ de 500 euro), 3 umbrele pentru mese la preţ de 4500 lei, 6 mese cu scaune din plastic în sumă de 500 lei, produse alimentare în sumă totală de 3000 lei, iar în total bunuri de 8000 lei şi 500 euro. La 31 decembrie 2008 Vrabie Oxana susţine că a finisat activitatea de tîrguială în încăperea arendată. Brinişter Ion solicitînd de la Vrabie Oxana plata pentru arendă, ultima a încercat să scoată în ianuarie 2009 din cafenea bunurile ce îi aparţin, însă Brinişter Ion i-a creat impedimente.

Astfel a fost imposibil de a scoate bunurile şi toată produsele s-au alterat, circumstanţe care au impus-o să solicte de la Ion Brinişter prin instanţa de judecată valoarea bunurilor în sumă de 8000 lei şi 500 euro. (f.d.20). La 17 iunie 2010 Brinişter Ion a înaintat o acţiune suplimentară către Vrabie Oxana privind încasarea daunei în sumă de 6000 lei provocată în urma neexecutării cerinţelor contractului de arendă. În motivarea acţiunei a invocat, că conform punctului 4 din contractul de arendă încheiat la data de 07 iulie 2008 Vrabie Oxana s-a obligat să întreţină cafeneaua arendată în stare sanitară normală, iar cheltuielile capitale să fie suportate de către dînsa, pe cînd ultima a dus cafeneaua în stare dificilă, nu a efectuat reparaţii pentru a preda încăperea în stare satisfăcătoare.

Conform devizului de cheltuieli pentru reparaţie curentă, pentru a efectua reparaţia sînt necesare cheltuieli în sumă de 6000 lei.(f.d.122). Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 09 februarie 2012 acţiunea depusă de Brinişter Ion s-a admis parţial. S-a încasat de la Vrabie Oxana în beneficiul lui Brinişter Ion plata pentru arendă în mărime de 7000 lei şi penalitatea în sumă de 1055 lei, în total suma de 8055 lei. S-a reziliat contractul de arendă a încăperii nr.1 din 07 iulie 2008 încheiat între Brinişter Ion şi Vrabie Oxana, cu revenirea părţilor la poziţia iniţială. S-a respins cerinţele reclamantului Brinişter Ion privind încasarea sumei de 6000 lei pentru reparaţia încăperii. S-a obligat Brinişter Ion de a-i restitui Oxanei Vrabie următoarele bunuri: două frigidere, unul la preţ de 500 lei, al doilea la preţ de 500 Euro, trei umbrele pentru mese la preţ de 4500 lei, 6 mese cu scaune din plastic în sumă de 500 lei fiecare.

S-a respins cerinţa Oxanei Vrabie privind încasarea sumei de 3000 lei ca neîntemeiată. S-a încasat de la Vrabie Oxana în beneficiul lui Brinişter Ion cheltuieli de judecată în sumă de 726,76 lei. S-a încasat de la Brinişter Ion în beneficiul Oxanei Vrabie cheltuieli de judecată în sumă de 324,85 lei. Nefiind de acord cu soluţia indicată mai sus, Vrabie Oxana la 07 martie 2012 a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe, cu admiterea cererii reconveţionale.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 septembrie 2012 s-a respins apelul declarat de către Vrabie Oxana, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătorie Drochia din 09 februarie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate. Astfel, instanţa de apel a constatat că, la 07 iulie 2008 ÎI “Oxana Vrabie” în persoana directorului Oxana Vrabie şi Ion Brinişter (proprietarul încăperei cafeneaua “Floarea Brinişter” a încheiat contract de arendă cu nr. 1 a încăperei din str. G.Vodă 1 , or.

Drochia. Contractul a fost încheiat pe termen de 5 ani cu plata lunară de 2000 lei pînă la data de 15 a fiecărei lună, iar în caz de de neachiatre a plăţii de arendă în termenul inidcat din contract, arendaşul va plăti penalitate de 0,5% zilnic înafara plăţii de arendă (pct. 6 din contract). (f.d. 185). Prin urmare relaţiile contractuale de arendă s-au confirmat că au avut loc între ÎI “Oxana Vrabie” în persoana directorului Oxana Vrabie şi Ion Brinişter, pîrîta chiar activînd pînă în martie 2009. Astfel, argumentul avocatului Covdii A. precum că, contractul de arendă este nul se respinge, dat fiind faptul că apelanta Vrabie Oxana a recunoscut relaţiile sale de arendă cu Ion Brinişter şi a explicat, că este deacord ca să-i achite 1000 lei pentru arenda încăperei - restanţa lunei decembrie 2008 (1000 lei din cele 7000 lei încasate prin hotărîre).

La 19 martie 2013 Vrabie Oxana a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi parţial hotărîria primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare în primă instanţă. În motivarea recursului recurenta a indicat că instanţele judecătoreşti au emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei. La 07 mai 2013 Ion Brinişter a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de Vrabie Oxana, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vrabie Oxana, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Vrabie Oxana, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vrabie Oxana, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Vrabie Oxana, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru