2rac-132/13 — Repararea prejudiciului material

dosarul nr. 2rac-132/13 prima instanţă: I. Timofei instanţa de apel: Gh. Creţu, A. Pahopol, A. Doga DECIZIE 29 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii Iuliana Oprea, Nicolae Gordilă Vladimir Timofti, Nicolae Clima examinînd recursurile declarate de Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii pe acţiuni „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” împotriva Ministerului Finanţelor şi Camerei de Licenţiere cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012, prin care au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Camera de Licenţiere şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 01 septembrie 2011, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 16 septembrie 2010, societatea pe acţiuni „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor şi Camerei de Licenţiere cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul, SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” a indicat că prin decizia nr. 555 din 14 februarie 2007 a Camerei de Licenţiere s-a respins cererea reclamantului privind eliberarea licenţei pentru extragerea zăcămintelor minerale utile, pe motivul neîncadrării solicitantului în cerinţele pct. 1 din condiţiile de licenţiere pentru extragerea zăcămintelor minerale sau producerea şi îmbutelierea apelor minerale şi naturale potabile, aprobate prin ordinul Camerei de Licenţiere nr. 12-g din 20 februarie 2006. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2007, a fost declarată ca ilegală decizia nr. 555 din 14 februarie 2007 Camerei de Licenţiere privind respingerea cererii de eliberare a licenţei, anulând-o şi obligând Camera de Licenţiere să elibereze pentru SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” licenţa pentru extragerea zăcămintelor naturale utile.

Astfel, prin hotărîrea judecătorească menţionată cu certitudine s-a stabilit că, Camera de Licenţiere respingând cererea întreprinderii privind eliberarea licenţei pentru extragerea zăcămintelor naturale, a procedat ilicit, depăşindu-şi atribuţiile sale stabilite prin lege, fapt pentru care esenţial a lezat drepturile întreprinderii. Ulterior, Camera de Licenţiere a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie împotriva hotărârii Curţii de Apel din 07 mai 2007, însă în şedinţa judiciară din 17 octombrie 2007 l-a retras, prin urmare hotărârea Curţii de Apel Chişinău a devenit irevocabilă. Între timp, prin decizia sa nr. 3629 din 20 septembrie 2007, Camera de Licenţiere a dispus eliberarea licenţei SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” pentru extragerea zăcămintelor minerale.

În urma emiterii actului administrativ ilegal SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” pe parcursul a 8 luni (19.02.2007-14.09.2007), nu a desfăşurat unicul său gen de activitate profilat - valorificarea industrială a zăcămintelor de granit şi zăcămintelor de gresii pentru construcţii, iar cei peste 200 de angajaţi au fost privaţi de dreptul de a munci. Astfel, fiind în această perioadă în imposibilitatea de a continua activitatea de producţie, angajatorul a întreprins măsuri preventive de înlăturare a prejudiciului, şi potrivit legislaţiei muncii, la 19 februarie 2007 a fost emis ordinul nr. 53 privind disponibilizarea salariaţilor pe motivele şomajului tehnic. Potrivit ordinului vizat, pe parcursul a trei luni salariaţii au executat obligaţia de a se afla la dispoziţia angajatului, achitându-se 75% din salariu.

Tot odată, din 16 iulie 2007 până la 14 septembrie 2007, în baza ordinului nr. 114, angajatorul a fost nevoit să continue salarizarea lucrătorilor întreprinderii, aplicând modalitatea de retribuire a timpului de staţionare fără vina salariaţilor în mărime de 2/3 din salariul de bază pe unitate de timp stabilit salariatului. Prin urmare, pentru toată această perioadă de la 19 februarie 2007 până la 14 septembrie 2007, angajaţilor SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” au fost achitate salarii şi efectuate plăţi pentru asigurarea lor socială şi medicală în valoare de 2365585,48 lei.

La 30 iulie 2010, reclamantul a expediat în adresa pîrîtului reclamaţia nr.317, iar Camera de Licenţiere prin răspunsul său nr.01/1318 din 10 august 2010 a recunoscut ilegalitatea deciziei nr.555 din 14 februarie 2007. În drept reclamantul a invocat prevederile art. 53 alin.(1) al Constituţiei RM, art. 531 şi art.1404 alin.(1) CC şi prevederile Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Camerei de Licenţiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.779 din 27 noiembrie 2009. Cere reclamantul SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” de a încasa în mod solidar de la Ministerul Finanţelor şi Camera de Licenţiere prejudiciul cauzat în valoare de 7140697 lei, dintre care: - 2009625 lei, suma ce constituie mărimea salariului achitat angajaţilor şi plăţilor efectuate pentru asigurarea lor socială şi medicală precum şi 5131072 lei beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” la activitate de antreprenoriat (venitul ratat).

Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 septembrie 2011, acţiunea a fost admisă, şi s-a încasat din bugetul de stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor, responsabil de executarea bugetului prin sistemul trezorerial prin mijloace băneşti (metoda de casă), în beneficiul SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” suma de 2009625 lei, ca cheltuieli suportate pentru salariului angajaţilor şi a plăţilor efectuate pentru asigurarea sociale şi medicale, şi 5131072 lei ce constituie beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” la activitatea de antreprenoriat (venitul ratat), în total suma de 7140697 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012 apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Camera de Licenţiere au fost respinse şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 04 ianuarie 2013, Camera de Licenţiere a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţele de judecată la examinarea pricinii au aplicat eronat normele de drept material, nefiind constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă esenţială pentru soluţionarea pricinii, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de instanţa de apel ca fiind stabilite, mai mult ca atît, concluziile instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

În special s-a invocat că prima instanţa şi instanţa de apel erau obligate să aplice prevederile art. 265 lit.b) CPC, şi să dispună încetarea procesului, deoarece la data de 07 mai 2007, Curtea de Apel Chişinău a pronunţată hotărîrea pe marginea dosarului nr.3-1508/07 prin care a anulat decizia Camerei de Licenţiere nr.555 din 14 februarie 007 şi a obligat Camera de Licenţiere să elibereze SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” licenţa pentru extragere zăcămintelor naturale utile, iar acţiunea în partea încasării cheltuielilor de judecată şi pagubei cauzate de la pîrît a fost respinsă. Tot odată, în cazul în speţa Camerei de Licenţiere nu i se poate imputa, nici că acţionat ilicit şi nici cu vinovăţie, deoarece recurentul doar şi-a executat atribuţiile sale funcţionale în strictă conformitate cu prevederile legale.

De asemenea, s-a menţionat că reclamantul a depus cererea de chemare în judecată cu omiterea termenului în care urma să se încadreze la depunerea acţiunii în justiţie în vederea încasării prejudiciului, deoarece reclamantul a efectuat calculul privind prejudiciul cauzat, începînd cu data de 19 februarie 2007, pînă la 14 septembrie 2007, prin urmare este absolut clar că finalul perioadei în care se pretinde încasarea prejudiciului este data de 14 septembrie 2007, termen de la care în acest caz ar trebui să înceapă să curgă prescripţia extensivă. La 17 ianuarie 2013, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţele de judecată la examinarea pricinii ajungînd la concluzia privind necesitatea admiterii acţiunii, în mod neîntemeiat au dispus repararea prejudiciului din contul bugetului de stat. Studiind cererile de recurs şi materialele anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Conform art. 14 alin.(1) şi (2) CC, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). Conform prevederilor art. 1404 alin. (1) CC, prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică.

Persoana cu funcţie de răspundere va răspunde solidar în cazul intenţiei sau culpei grave. Conform pct. 3 al Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Camerei de Licenţiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.779 din 27 noiembrie 2009, Camera este finanţată de la bugetul de stat. În baza art. 5 al Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1265 din 14 noiembrie 2008, numai Ministerul Finanţelor gestionează mijloacele publice.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţele de judecată cu certitudine au stabilit circumstanţele raportului juridic litigios, şi anume, că prin decizia nr.555 din 14 februarie 2007 a Camerei de Licenţiere privind respingerea cererii de eliberare a licenţei SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca”, întreprinderii SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” i s-a refuzat în eliberarea a licenţei pentru extragerea zăcămintelor minerale. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2007 a fost admisă acţiunea SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” către Camera de licenţiere, fiind anulată decizia Camerei de Licenţiere nr.555 din 14 februarie 2007 şi obligată Camera de Licenţiere să elibereze SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” licenţa pentru extragerea zăcămintelor naturale utile.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 17 octombrie 2007 s-a admis retragerea recursului de către Camera de Licenţiere depus împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2007, procedura de recurs fiind încetată. Între timp, la 20 septembrie 2007, Camera de Licenţie a emis decizia nr.3629 privind eliberarea licenţei SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca”, prin care SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” a fost eliberată licenţa pentru extragerea zăcămintelor minerale. S-a mai constatat că SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” pe motivul imposibilităţii de a continua activitatea de producţie de către unitate, a întreprins măsuri preventive de înlăturare a prejudiciului, şi anume, la 19 februarie 2007 a fost emis ordinul nr. 53 privind disponibilizarea salariaţilor pe motivele şomajului tehnic, achitându-şi 75% din salariu.

Iar, din 16 iulie 2007 până la 14 septembrie 2007, în baza ordinului nr. 114, angajatorul a fost nevoit să continue salarizarea lucrătorilor întreprinderii, aplicând modalitatea de retribuire a timpului de staţionare fără vina salariaţilor în mărime de 2/3 din salariul de bază pe unitate de timp stabilit salariatului. Prin urmare, pentru toată perioada respectivă, angajaţilor întreprinderii SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” li-au fost achitate salarii şi efectuate plăţi pentru asigurarea lor socială şi medicală în valoare de 2365585,48 lei.

În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată corect au ajuns la concluzia de admiterea acţiunii, încasând din bugetul de stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” suma de 2009625 lei, ca cheltuieli suportate pentru salariului angajaţilor şi a plăţilor efectuate pentru asigurarea sociale şi medicale, cît şi suma de 5131072 lei ce constituie beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” la activitatea de antreprenoriat, cuantumul cărora a fost stabilit prin raportul de audit din 10 decembrie 2010, efectuat de către ÎI „Ţurcan-Audit”.

Deoarece, prin acţiunile Camerei de Licenţiere, şi anume prin respingerea cererii de eliberare a licenţei SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca”, întreprinderii” a fost cauzat prejudiciul material solicitat în condiţiile art. 1404 alin. (1) CC. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie respinge argumentul recurenţilor precum că în cazul în speţa Camerei de Licenţiere nu i se poate imputa, nici că acţionat ilicit şi nici cu vinovăţie, executând de fapt atribuţiile sale funcţionale în strictă conformitate cu prevederile legale. Deoarece, prin hotărîrea irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2007 a fost anulată decizia Camerei de Licenţiere nr.555 din 14 februarie 2007 şi obligată Camera de Licenţiere să elibereze SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” licenţa pentru extragerea zăcămintelor naturale utile, în esenţa fiind aplicabile prevederile art. 1398 CC.

De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie respinge şi argumentul recurenţilor precum că reclamantul a depus cererea de chemare în judecată cu omiterea termenului în care urma să se încadreze la depunerea acţiunii în justiţie în vederea încasării prejudiciului, considerând că data de 14 septembrie 2007, este data de la care ar trebui să înceapă să curgă prescripţia extensivă.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie susţine că instanţele de judecată corect au invocat în acest sens, că potrivit prevederilor art. 272 alin.(1) CC termenul de adresare în instanţa de judecată cu acţiune în cauză, urmează a fi calculat de la data de 20 octombrie 2007, adică de la data devenirii irevocabile a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2007, prin care s-a anulată decizia Camerei de Licenţiere nr.555 din 14 februarie 2007 şi obligată Camera de Licenţiere să elibereze SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” licenţa pentru extragerea zăcămintelor naturale utile, hotărîrea care însă a devenit irevocabilă prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 20 octombrie 2007, prin care s-a admis retragerea recursului depus de către Camera de Licenţiere, procedura de recurs fiind încetată.

De asemenea, urmează a fi respins şi argumentul că instanţele de judecată erau obligate să aplice prevederile art. 265 lit.b) CPC, şi să dispună încetarea procesului, considerând că la data de 07 mai 2007, Curtea de Apel Chişinău a pronunţată hotărîrea pe marginea dosarului nr.3-1508/07 prin care a anulat decizia Camerei de Licenţiere nr.555 din 14 februarie 007 şi a obligat Camera de Licenţiere să elibereze SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” licenţa pentru extragere zăcămintelor naturale utile, iar acţiunea în partea încasării cheltuielilor de judecată şi pagubei cauzate de la pîrît a fost respinsă.

Astfel, instanţa de recurs reiterează poziţia instanţelor ierarhic inferioare de judecată în acest sens precum că de fapt SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” nu a solicitat repararea prejudiciului material cauzat în cadrul dosarului nr.3-1508/07, adresându-se în instanţa de judecată cu astfel de pretenţii la data de 16 septembrie 2010, adică cu acţiune în prezentă cauză. Conform art. 7 alin.(1) al Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr.451-XV din 30 iulie 2001, camera de Licenţiere, denumită în continuare Cameră, este un organ public de specialitate în subordinea Ministerului Economiei, are statut de persoană juridică şi dispune de ştampilă cu stema de stat şi cu denumirea sa.

Camera îşi desfăşoară activitatea pe baza regulamentului aprobat de Guvern. Conform pct. 2 al Regulamentului Camerei de Licenţiere, aprobat prin Hărîrea Guvernului nr. 1327 din 03 decembrie 2011, dispunînd de personalitate juridică, cont trezorerial şi de ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova şi cu denumirea sa, Camera îşi desfăşoară activitatea fiind finanţată de la bugetul de stat şi din mijloace extrabugetare obţinute în condiţiile legislaţiei în vigoare. Sediul Camerei se află în mun.Chişinău.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie mai susţine că urmează a fi respins argumentul recurentului precum că instanţele ierarhic inferioare de judecată în mod neîntemeiat au dispus repararea prejudiciului din contul bugetului de stat, deoarece potrivit art. 7 alin.(1) al Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr.451-XV din 30 iulie 2001, în coroborare cu pct. 2 al Regulamentului Camerei de Licenţiere, aprobat prin Hărîrea Guvernului nr. 1327 din 03 decembrie 2011, prevede expres că Camera de Licenţiere, este un organ public de specialitate în subordinea Ministerului Economiei, care îşi desfăşoară activitatea fiind finanţată de la bugetul de stat şi din mijloace extrabugetare obţinute în condiţiile legislaţiei în vigoare.

Este adevărat că conform art. 1404 alin. (1) Cod civil rrejudiciul cauzat printr- un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. În cazul în speţă, culpa pentru prejudicial cauzat, reeşind din hotărîrile judecătoreşti enunţate prin care s-au considerat ilicite acţiunile Camerei de licenţiere, este evidentă a ultimei însă, avînd în vedere modalitatea de finanţare a Camerei de licenţiere şi că prejudicial cauzat pînă în final va fi recuperate din contul bugetului de stat (în mod indirect prin alocarea sumei de la buget), Colegiul consideră că recuperarea sumei prejudiciului direct din bugetul de stat în modul în care au hotărît prima şi instanţa de apel, nu contravene legii.

Reieşind din cele menţionate instanţa de recurs, luînd în consideraţie probele anexate la dosar, ajunge la concluzia că cerinţele recurenţilor din prezenta acţiune, sunt neîntemeiate şi eronate. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că decizia instnaţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de recurenţi sunt neîntemeiate şi similare argumentelor invocate în instnaţa de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de către Camera de Licenţiere şi ministerul Finanţelor de a menţine decizia instnaţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se resping recursurile declarate de către Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 septembrie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii pe acţiuni „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” împotriva Ministerului Finanţelor şi Camerei de Licenţiere cu privire la repararea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Nicolae Gordilă Vladimir Timofti Nicolae Clima