3ra-923/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – S. Arnăut dosarul nr. 3ra-923/13 DECIZIE 29 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Andrei Harghel Ghenadie Nicolaev examinând recursul declarat de către Maria Dmitrieva în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Dmitrieva împotriva Preturii sect. Botanica şi Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 01 august 2012 Maria Dmitrieva a depus cerere de chemare în judecată împotriva Preturii sect.

Botanica şi Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 12 iulie 2012 a primit un apel de la Pretura sect. Botanica, mun. Chişinău, persoana de pe fir prezentându-se reprezentant al Preturii, Iurie Casap, care la invitat să se prezinte în cabinetul nr. 213. Menţionează că la Pretura sect. Botanica, mun. Chişinău s-a prezentat fiica ei, Svetlana Samuila, unde i-a fost înmânată dispoziţia Primăriei mun. Chişinău nr. 633-d din 25 iunie 2012, la primirea căreia ultima s-a semnat. Afirmă că în dispoziţia nominalizată este indicat că este necesar parţial să demoleze gardul, aşa cum este construit neautorizat şi motiv pentru aceasta constituie eliberarea accesului liber al autospecialelor de intervenţie tehnică în caz de urgenţă spre casa nr. 262 din str. Munceşti, mun.

Chişinău, proprietarul ei fiind Ion Petreanu. Consideră că hotărârea Primăriei este nemotivată şi ilegală. În acest sens, susţine că, casa nr. 262 aparţinând lui Petreanu Ion care permanent depune plângeri pe numele lor la Primărie, se află la o înălţime de 4 metri deasupra nivelului str. Munceşti şi lăţimea de la casa lui Ion Petreanu până la sfârşitul dealului are 2,7 metri, ce înseamnă că autospeciala nu poate trece spre casa lui Ion Petreanu. 1 Menţionează că dealul este constituit din pământ şi se risipeşte periodic, astfel oricum autospeciala nu se poate ridica, considerând că şi casa nr. 262 ce-i aparţine lui Ion Petreanu se va risipi dacă autospeciala se va ridica pe deal. Indică că la solicitarea lui Ion Petreanu a rezervat cărare spre casa ultimului, care a fost acoperită cu asfalt şi transformată în trotuar.

La fel, afirmă că Ion Petreanu solicită sa fie făcut drum pentru maşini din teritoriul lotului de pământ ce-i aparţine ei, fapt care este imposibil. Solicită anularea dispoziţiei Primăriei mun. Chişinău nr. 633-d din 25 iunie 2012. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. La 13 februarie 2013 Maria Dmitrieva a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii contestate şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la anularea dispoziţiei Primăriei mun. Chişinău nr. 633-d din 25 iunie 2012 ca fiind ilegală în fond, emisă cu încălcarea competenţei şi cu încălcarea procedurii. Susţine că hotărârea motivată i-a fost înmânată la 28 ianuarie 2013. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea contestată, considerând-o ilegală în conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (4) CPC.

Afirmă că în cadrul judecării cauzei, nefiind asistată de un avocat, a fost privată de posibilitatea de a aduce argumentele în folosul admiterii acţiunii. Indică că i-au fost respinse demersurile de administrare de probe, anume demersul de a ordona efectuarea unei expertize tehnice în construcţii privind posibilitatea tehnică de amenajare a acestui drum de acces spre casa nr. 262, impactul acestei lucrări asupra casei ei pe lângă peretele căreia trebuie să fie amenajat acest drum. Consideră că expertiza urma să aprecieze dacă gardul este ridicat pe lotul de pământ de 420 m.p. aferent casei ei şi respectiv s-ar pretinde amenajarea drumului de acces prin lotul ce-i aparţine, ce ar fi o privare de posesie echivalentă cu privarea de proprietate.

Un astfel de studiu nu a fost efectuat de Primărie până la emiterea dispoziţiei. Insistă că încălcările menţionate se încadrează în temeiul de casare a hotărârii prevăzut de art. 432 alin. (4) CPC. Susţine că prima instanţă a examinat cazul superficial, motivându-şi concluzia prin faptul că reclamantul nu a adus vreun temei de anulare a dispoziţiei din cele prevăzute de art. 26 Legii contenciosului administrativ, făcând referire la prevederile art. 86-88 Codul funciar, care ar permite Vice-primarului emiterea unei dispoziţii de demolare a unei construcţii, sub pretextul controlului asupra folosirii raţionale şi după destinaţie a terenurilor, şi la prevederile art. 179 Cod contravenţional, care prevede demolarea construcţiilor neautorizate.

Invocă că instanţa a aplicat eronat prevederile legii materiale, deoarece prevederile art. 86-88 Codul funciar, art. 179 Cod contravenţional, art. art. 26 alin. (5), 29 lit. t), 32 alin. (1) Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2008 nu prevăd împuterniciri pentru administraţia publică locală de demolare a construcţiilor neautorizate. 2 Afirmă că dispoziţia a fost emisă cu încălcarea competenţei. Demolarea construcţiilor neautorizate este prevăzută de art. 179 Cod contravenţional, iar conform prevederilor art. 416 Cod contravenţional, constatarea acestei contravenţii este în competenţa Inspecţiei de Stat în Construcţii, care remite cauza spre examinare instanţei judiciare competente şi numai prin hotărâre judecătorească se poate decide sancţionarea contravenţională şi demolarea construcţiei neautorizate.

Insistă că Primăria nu are împuterniciri de a constata contravenţia cu atât mai mult de aplicare a sancţiunii prevăzută de această contravenţie, considerând că Primăria urma conform art. 29 lit. t) Legii privind administraţia publică locală nr. 436- XVI din 28 decembrie 2008 să sesizeze organele de drept abilitate asupra situaţiei de la faţa locului stabilite de ea. Conform art. 30 Legea contenciosului administrativ (prevederi aplicabile la data adoptării hotărârii contestate) hotărârea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărârii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii primei instanţe a fost primită de către recurentă la 28 ianuarie 2013 (f. d. 48). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 13 februarie 2013. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele dosarului rezultă că prin dispoziţia Primăriei mun. Chişinău „Cu privire la demolarea parţială a gardului construit neautorizat de către proprietarii imobilului din şos. Munceşti 252, pentru asigurarea accesului către imobilul din şos. Munceşti 262” nr. 633-d din 25 iunie 2012 a fost dispusă demolarea parţială a gardului construit neautorizat de proprietarii imobilului din şos. Munceşti 252, pentru asigurarea accesului liber către imobilul din şos. Munceşti 262 (f. d. 6). Din conţinutul dispoziţiei nominalizate rezultă că aceasta a fost emisă în legătură cu faptul că după construcţia gardului (neautorizat) de către proprietarii imobilului din şos. Munceşti 252, proprietarii imobilului din şos.

Munceşti 262 au fost lipsiţi de acces, cu încălcate normele antiincendiare, fiind îngrădit accesul liber a autospecialelor de intervenţie tehnică şi în temeiul art. 26 alin. (5), art. 29 lit. t) şi art. 32 alin. (1) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, pct. 2 din dispoziţia „Cu privire la atribuţiile conducerii Primăriei municipiului Chişinău şi ale secretarului Consiliului municipal Chişinău” nr. 6-dc din 12 ianuarie 2008. 3 Înaintând acţiunea în judecată împotriva Preturii sect. Botanica şi Consiliului municipal Chişinău, Maria Dmitrieva a solicitat anularea dispoziţiei Primăriei mun. Chişinău nr. 633-d din 25 iunie 2012. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă justificat şi amplu argumentat s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea pricinii şi temeinic a ajuns la concluzia respingerii acţiunii.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 86 Codul funciar, conform căror statul în persoana autorităţilor administraţiei publice locale are obligaţia să asigure folosirea raţională şi eficientă a terenurilor, precum şi protecţia acestora indiferent de destinaţia lor. Iar articolul 88 Codul funciar direct indică că controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor îl exercită Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale. Prin urmare, cu referire la normele enunţate, în coroborare cu art. 42 Cod funciar, instanţa de recurs reţine că dispoziţia Primăriei mun. Chişinău nr. 633-d din 25 iunie 2012 este una legală, or actul administrativ contestat a fost emis întru înlăturarea îngrădirii accesului la drumul de uz public.

Iar faptul îngrădirii de către Maria Dmitrieva a accesului la drumul de uz public ce constituie calea spre imobilul locativ din şos. Munceşti, 262 mun. Chişinău rezultă cert din schema de amplasare anexată la dispoziţia contestată (f. d. 6 (verso)). Prin urmare, este lipsită de suport legal invocarea recurentei cu privire la faptul că prin adoptarea dispoziţiei contestate dânsa a fost lipsită de o porţiune de teren, fiindu-i lezat dreptul de proprietate. În acest context se constată ca întemeiată şi respingerea de prima instanţă a demersului cu privire la numirea unei expertize, or în circumstanţele stabilite la caz o astfel de expertiză este inutilă.

Nici invocarea recurentei cu referire la faptul că în cadrul judecării cauzei nu a fost asistată de un avocat, fiind privată de posibilitatea de a aduce argumentele în folosul admiterii acţiunii nu poate fi reţinut, or, deşi din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 11 decembrie 2012 (f. d. 36-39), se reflectă că Maria Dmitrieva nu a fost asistată de un avocat, aceasta nu a invocat imposibilitatea examinării cauzei în lipsa avocatului său. La acest segment este de menţionat şi faptul că Maria Dmitrieva nu a formulat obiecţii asupra procesul-verbal menţionat.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărârea primei instanţe.

4 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Maria Dmitrieva. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Dmitrieva împotriva Preturii sect. Botanica şi Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Andrei Harghel Ghenadie Nicolaev 5