3ra-1318/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: M. Ţurcan dosarul nr. 3ra-1318/15 instanța de apel: A. Panov, M., Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Pretorului sectorului Botanica mun. Chișinău, intervenient accesoriu Cuşnir Vasile cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Pretura sectorului Botanica mun.

Chișinău, casată hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 29 ianuarie 2015 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 04 noiembrie 2014, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Pretorului sectorului Botanica mun. Chișinău, intervenient accesoriu Cuşnir Vasile cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că prin dispoziția Pretorului sectorului Botanica nr.168 din 23 iulie 2014, s-a permis lui Cuşnir Vasile să gestioneze provizoriu garajul metalic instalat în preajma CCG nr.7 din str. Frumușica, 10 mun. Chișinău. Susține că în conformitate cu art. 64 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, privind administrația publică locală, a exercitat controlul legalității actului administrativ în cauză și consideră că acesta a fost emis cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare.

Cu referire la prevederile art. 68 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, menţionează că a solicitat de la pârât prin notificarea nr. 1304/ OT -1496 din 04 4 septembrie 2014 abrogarea dispoziție nr. 168 din 23 iulie 2013, în termen de 30 de zile, însă, până în prezent nu i-a fost prezentată informația cu privire la examinarea notificării respective. Invocă dezacordul cu actul administrativ contestat din motiv că Cuşnir Vasile nu putea beneficia de garaj amplasat provizoriu, din motiv că nu se bucură de înlesniri conform legislației, or, conform prevederilor Hotărârii Sovietului de Miniștri al RSSM nr. 444 din 31 decembrie 1971 și Hotărârii Comitetului Executiv Chișinău al Sovietului de Deputați nr. 14/15 din 27 iunie 1985, doar invalizii beneficiază de înlesnirile respective, prin urmare, consideră că pretorul sectorului Botanica mun.

Chișinău nu este în drept să emită dispoziții prin care să permită persoanelor, care nu beneficiază de înlesniri, să amplaseze și să gestioneze garaje metalice. Solicită anularea dispoziția Pretorului sectorului Botanica mun. Chișinău nr. 168 din 23 iulie 2014, „cu privire la autorizarea provizorie a garajului metilic instalat în preajma CCG-7 din str. Frumuşica, 10”. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 29 ianuarie 2015, acțiunea a fost admisă, fiind anulată dispoziția Pretorului sectorului Botanica nr. 168 din 23 iulie 2014, „cu privire la autorizarea provizorie a garajului metilic instalat în preajma CCG-7 din str. Frumuşica, 10”. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2015, a fost admis apelul declarat de către Pretura sectorului Botanica mun.

Chișinău, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă. În motivarea deciziei, instanță de apel a invocat prevederile art. 59 alin.(1), din Legea privind administrația publică locală nr. 436/2006 şi pct. 34 lit. „z” din Legea privind statutul municipiului Chișinău, care indică că Pretorul exercită și alte atribuiși delegate de Consiliul municipal, Primărie sau Primar.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reținut că emiterea dispoziției pretorului a avut loc în cadrul competenței date prin regulamentul de organizare și funcționare a preturilor de sector, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr.22/65 din 05 mai 2005, prin pct. 11 lit. „t” al cărui pretorul este abilitat cu dreptul autorizării instalării garajelor provizorii, iar prin dispoziția menționată s-a permis doar gestionarea garajului metalic, fără a fi transmise careva drepturi asupra terenului de pământ, considerînd că este irelevantă referirea Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat la încălcarea dreptului de transmitere a terenului.

La 05 august 2015, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că instanța de apel la adoptarea soluţiei s-a condus doar de motivele invocate de către intimat și de către intervenientul accesoriu Cuşnir Vasile, care au invocat faptul că actul administrativ contestat este legal, emis de autoritatea publică locală competentă și conform procedurii stabilite.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că prin actul contestat s-a permis lui Cuşnir Vasile să gestioneze provizoriu garajul metalic amplasat în preajma CCG nr.7 din str. Frumuşica, 10, nefiind transmise ultimului şi drepturi asupra terenului, deoarece în acest sens , instanța nu a ținut cont de prevederile art.14 alin.(2) lit. b) din Legea privind administrația publică locală, care indică că consiliul local administrează bunurile domeniului public și ale celui privat ale satului (comunei), orașului (municipiului).

La fel, indică că potrivit prevederilor pct.6 lit. f) din Regulamentul privind gestionarea resurselor funciare municipale, adoptat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr.3/23 din 02 aprilie 2013, gestionarea, administrarea și valorificarea resurselor funciare municipale se vor efectua în baza principiului folosirii contra plată a terenurilor proprietate municipală, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege, iar conform prevederilor pct. 15 din acest regulament, plata de arendă a terenurilor proprietate municipală aferente obiectivelor private, precum și a terenurilor destinate exploatării garajelor pentru automobilele personale, inclusiv în cadrul cooperativelor respective, constituie 2% din prețul normativ al pământului la care se adaugă cheltuielile de amenajare inginerească a teritoriului conform metodologiei de evaluare.

Insistă că la emiterea dispoziției contestate a fost încălcat pct.1.3 din capitolul II al Regulamentului gestionării clădirilor, construcțiilor și încăperilor cu altă destinație decât cea locativă proprietate municipală, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr.4/11 din 26 septembrie 2003, care stabilește că, pot beneficia de garaje amplasate provizoriu persoane care se bucură de înlesniri conform legislației, cât și au fost ignorate și Hotărârii Sovietului de Miniștri al RSSM nr.444 din 31 decembrie 1971 și ale Hotărârii Comitetului Executiv Chișinău al Sovietului de Deputați nr.14/15 in 27 iunie 1985, care stabilesc că doar invalizii beneficiază de înlesnirile respective.

Apreciază drept eronată şi menţiunea instanţei de apel precum că c prima instanță la emiterea hotărârii nu a ținut cont de practica judiciară în cazuri similare, deoarece, instanța a ignorat faptul că există hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-au anulat dispozițiile preturilor de sector privind permisiunea amplasării provizorii a garajelor metalice și anume dosarele nr.3r-113/08 din 06 februarie 2008 și 3r-201/08 din 13 martie 2008. La 11 septembrie 2015, Cuşnir Vasile a depus referință la recursul declarat, prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Indică că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 20 mai 2015, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva