2ra - 1301/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: Ig. Vorniceascu dosarul nr. 2ra-1301/13 instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, A. Panov DECIZIE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Climenco împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generale al Republicii Moldova şi Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Tatiana Climenco, admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 24 februarie 2012 în partea reparării prejudiciului material şi moral şi emisă în această parte o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii, în rest hotărârea fiind menţinută, c o n s t a t ă: La 08 iunie 2011, Tatiana Climenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM,

Procuraturii Generale a RM şi Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral şi obligarea aducerii scuzelor oficiale prin intermediul mass-media. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 07 octombrie 2005, în privinţa conducerii SRL „Diamante şi Tehnologii”, director la acel moment fiind dînsa, a fost intentată cauza penală în baza art. 195 alin. (2) din Codul penal, pentru însuşirea prin înşelăciune a sumelor de bani de la Consiliul mun. Chişinău în proporţii deosebit de mari, prin înţelegerea prealabilă cu alte persoane.

Menţionează că SRL „Diamante şi Tehnologii” a fost înregistrată la 14 august 2003, cu domeniul de activitate – realizarea cu amănuntul a materialelor de construcţie şi efectuarea lucrărilor de construcţie, fiindu-i eliberată licenţa nr. 011140 din 06 ianuarie 2004. Susţine că conform verificării contabile, pentru anul 2003, SRL „Diamante şi Tehnologii” a avut un venit de 87000 lei, iar pentru anul 2004 – mai mult de 550000 lei, acesta fiind venitul său personal. Mai mult ca atît, dînsa, în calitate de director, beneficia şi de un salariu lunar în sumă de 3000 lei. Afirmă că în anul 2004, SRL „Diamante şi Tehnologii” a participat la diferite tendere organizate de către Primăria mun. Chişinău, prin oferirea celor mai avantajoase oferte, obţinând astfel efectuarea lucrărilor la mai multe obiecte din mun.

Chişinău. Invocă că după intentarea cauzei penale, licenţa de activitate a SRL „Diamante şi Tehnologii” a fost retrasă. În afară de aceasta, SRL „Diamante şi Tehnologii” a pierdut mai mulţi clienţi, care au auzit în mass-media informaţia despre acţiunile ilegale ale firmei. De asemenea, a mai indicat că reieşind din suma venitului obţinut pentru anii 2003-2004, venitul său lunar constituie aproximativ 29600 lei. Din momentul întreruperii activităţii SRL „Diamante şi Tehnologii” – iulie 2005 şi pînă la momentul cînd a fost vîndută întreprinderea – ianuarie 2006 au trecut 7 luni, astfel, suma venitului ratat constituie 185790 lei, iar suma salariului, pe care nu l-a primit, constituie 21000 lei.

Menţionează că cauza penală a fost expediată în Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, unde s-a examinat aproximativ 4 ani, iar la 20 mai 2010, a fost emisă sentinţa de achitare în privinţa sa. Consideră că i-a fost cauzat prejudiciu material şi prin sechestrarea automobilului de model VAZ 2112, cu n/î C IK 707, care pe parcursul anchetei a fost parcat la parcare sub cerul liber, în sumă de 42400 lei. Consideră că prin acţiunile organelor de drept i-a fost cauzat şi un imens prejudiciu moral. Solicită încasarea de la Ministerul Finanţelor al RM a sumei de 249190 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi a sumei de 5000000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi obligarea Procuraturii Generale a RM şi a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţie să aducă scuze oficiale prin intermediul mass-media.

La 25 februarie 2011, Tatiana Climenco a depus cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat încasarea de la Ministerul Finanţelor al RM a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 februarie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Tatianei Climenco suma de 203090 lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 20000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2012, a fost respins apelul declarat de Climenco Tatiana şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Tatiana Climenco, admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, casată decizie instanţei de apel din 24 octombrie 2012 şi hotărârea primei instanţe în partea reparării prejudiciului material şi moral şi emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul Tatianei Climenco suma de 7000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 2500 lei, în rest acţiunea fiind respinsă. În rest a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 22 februarie 2013, Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei instanţei de apel în sensul încadrării mărimii prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în limite rezonabile.

În motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt parţial neîntemeiate, deoarece nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care instanţele judecătoreşti le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi pertinente, iar normele de drept material sau normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Menţionează că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat dispoziţiile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Susţine că instanţa urma să menţină echilibru între interesele individuale ale persoanei, în cazul dat, ale intimatei şi interesele generale ale întregii societăţi, şi anume urmează a fi respectat principiul reparării echitabile şi rezonabile a daunei morale.

Însă, la pronunţarea hotărârilor, instanţele judecătoreşti nu au luat în considerare principiul reparării rezonabile a daunei morale, adică astfel încît suma acordată să nu constituie o contribuţie excesivă a celui ce plăteşte şi anume a statului şi nici venit nejustificat pentru cel despăgubit. Afirmă că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanţele nu au luat în considerare şi persoana recurentului – Ministerul Finanţelor al RM, care participă în astfel de pricini în calitate de gestionar al bugetului de stat. Invocă că intimata a beneficiat de prezumţia nevinovăţiei, garantată de art. 21 din Constituţia RM. În afară de aceasta, intimatei nu i-au fost limitate drepturile fundamentale garantate de Constituţia RM, ea s-a bucurat de dreptul la libertate, nu i- a fost aplicată măsura preventivă sub forma arestului.

În privinţa intimatei a fost aplicată doar declaraţia de nepărăsire a localităţii, care este cea mai blîndă măsură preventivă. În timpul procesului penal, intimata nu a fost dispărţită de familie, societate, prieteni, a putut să-şi continue modul de viaţă obişnuit. Toate aceste împrejurări urmau să fie luate în considerare de către instanţa de apel la evaluarea daunei morale. De asemenea, a mai indicat că instanţa de apel, încasând cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 2500 lei, nu a ţinut cont de prevederile art. 96 CPC şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform cărora cheltuielile de asistenţă juridică se restituie în cazul în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 28 noiembrie 2012 a fost expediată în adresa Ministerului Finanţelor al RM la 03 ianuarie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 135). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 22 februarie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe. Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul moral şi material, cauzat persoanei fizice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurii represive de ţinere sub arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Conform art. 1405 din Codul civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub formă de arest preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului sau a muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. În temeiul dispoziţiilor legale citate se instituie obligaţia generală a statului de a repara persoanelor fizice prejudiciul material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Astfel, din materialele cauzei se constată cu certitudine că la 07 octombrie 2005, în privinţa conducerii SRL „Diamante şi Tehnologii”, director la acel moment fiind Tatiana Climenco, a fost intentată cauza penală în baza art. 195 alin. (2) din Codul penal (în redacţia Legii din 29 mai 2003), pentru însuşirea prin înşelăciune a sumelor de bani de la Consiliul mun. Chişinău, în proporţii deosebit de mari, prin înţelegere prealabilă cu alte persoane. Toto actele cauzei atestă că la 07 octombrie 2005, Tatiana Climenco a fost recunoscută şi audiată în calitate de bănuită şi în aceeaşi zi, a fost reţinută. Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 octombrie 2005 a fost eliberat în privinţa Tatianei Climenco mandat de arest pe 10 zile, termenul calculându-se începând cu 07 octombrie 2005, ora 22.40.

La 13 octombrie 2005, Tatiana Climenco a fost pusă sub învinuire în baza art. 195 alin. (2) din Codul penal. La 17 octombrie 2005, prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău a fost încetată procedura conform cererii de retragere a demersului privind prelungirea măsurii preventive – arestul preventiv în privinţa Tatianei Climenco, cu eliberarea acesteia din sala şedinţei de judecată. Totodată, în aceeaşi zi, Tatianei Climenco i-a fost aleasă măsura preventivă – obligarea de a nu părăsi localitatea.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că la 31 octombrie 2005, prin ordonanţa ofiţerului de urmărire penală al Direcţiei generale de urmărire penală a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, a fost pus sechestru pe automobilul VAZ 2120, cu n/î C IK 707, înregistrate după Tatiana Climenco, iar conform procesului-verbal de punere sub sechestru a averii din 18 noiembrie 2005, a fost pus sechestru şi pe automobilul de model Hyundai Lantra, cu n/î C GU 267, înregistrat după Tatiana Climenco. Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 mai 2010 Tatiana Climenco a fost eliberată de răspundere penală pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) din Codul penal, fiind anulate măsura de reprimare aplicată Tatianei Climenco şi măsurile de asigurare a acţiunii, aplicate în cadrul urmăririi penale şi, anume, sechestrul aplicat asupra automobilului de model VAZ 2120, cu n/î C IK 707. Reieşind din cele expuse, se constată temeinicia motivelor ce-i acordă Tatianei Climenco posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi de art. art. 1405, 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) Cod civil.

Astfel, înaintînd cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, Procuraturii Generale al RM şi Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţie, Tatiana Climenco a solicitat încasarea din contul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor RM a sumei de 249190 lei cu titlu de prejudiciul material, a sumei de 5000000 lei cu titlu de prejudiciului moral şi, obligarea Procuraturii Generale a RM şi Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţie să aducă scuze oficiale prin intermediul mass-media, cît şi încasarea din contul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor al a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei, acţiune care a fost admisă parţial de către prima instanţă.

Fiind investită cu judecarea apelurilor declarate de către Tatiana Climenco şi Ministerul Finanţelor al RM, instanţa de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei apelului declarat de către Tatiana Climenco şi temeiniciei apelului declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, casând hotărârea primei instanţe în partea reparării prejudiciului material şi moral şi pronunţând în această parte o nouă hotărâre, prin care a admis parţial acţiunea cu privire la repararea prejudiciului material şi moral şi a încasat din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul Tatianei Climenco suma de 7000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 2500 lei, în rest acţiunea fiind respinsă, iar în rest a menţinut hotărârea primei instanţe.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs invocă că potrivit art. 11 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stipulează că mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare: gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Potrivit art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Cu referire la prevederile enunţate şi reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs constată că instanţa de apel, statuând în echitate, printr-o apreciere justă şi pertinentă a complexului material probator, a dat o evaluare adecvată daunelor morale compensatoare, fiind totodată imparţială şi echidistantă în acest sens, având în vedere, în principal, criteriile referitoare la consecinţele suferite pe plan fizic şi psihic de către Tatiana Climenco, gravitatea şi caracterul acestora, sentimentul de afectare a personalităţii sale morale şi altele.

Toate aceste criterii aplicate concret şi adecvat în speţă, justifică evaluarea făcută de instanţa de apel cu determinarea mărimii prejudiciului moral de 7000 lei, ce urmează a fi încasată în beneficiul Tatianei Climenco. Drept consecinţă, nu au relevanţă argumentele Ministerului Finanţelor al RM, precum că suma încasată din bugetul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul intimatei cu titlu de despăgubiri morale nu este rezonabilă şi echitabilă suferinţelor suportate. De asemenea, nu poate constitui temei de admitere a recursului nici dezacordul recurentului cu privire la încasarea din contul bugetului de stat a cheltuielilor de judecată în mărime de 2500, deoarece prevederile art. 96 CPC direct indică că, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Cu referire la prevederile normei enunţate instanţele de judecată, în virtutea competenţei sale de a mări sau de a micşora onorariile avocaţilor, just au reţinut că cuantumul cheltuielilor de asistenţa juridică în mărime de 5000 lei, solicitat de Tatiana Climenco ca prejudiciu material suportat prin acordarea asistenţei juridice la soluţionarea cauzei în instanţa de judecată, este disproporţional de mare în raport cu complicitatea cauzei, astfel corect fiind apreciată sumă acestor despăgubiri în mărime de 2500 lei. În asemenea împrejurări, se constată că lipsită de suport legal afirmaţia susţinută în recursul Ministerului Finanţelor al RM precum că mărimea cheltuielilor de asistenţă juridică încasată în beneficiul intimatului de către instanţa de apel pentru serviciile avocatului, este exagerată şi nu corespunde situaţiei reale cauzei.

În consecinţă însă, instanţa de recurs remarcă că deşi în cauză constatările şi aprecierile instanţei de apel sunt legale şi întemeiate, însă instanţa de recurs constată că de către instanţa de apel incorect a fost încasat din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul Tatianei Climenco prejudiciul moral în mărime de 7000 lei şi cheltuieli de judecată în mărime de 2500 lei. La acest capitol, este de menţionat că prin prisma art. 5 al Legii nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti Ministerul Finanţelor al RM este organ care reprezintă statul în instanţă de judecată pe această categorie de cauze.

Prin urmare, prejudiciul cauzat urmează a fi compensat din bugetul Statului, care în măsura rezonabilă este chemat să minimalizeze suferinţele morale prin compensarea pecuniară. În contextul dat, se conchide că instanţa de apel în mod greşit a încasat în beneficiul Tatianei Climenco prejudiciul moral şi cheltuieli pentru asistenţă juridică din contul Ministerului Finanţelor al RM, or, în cauzele cu privire la reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, paguba nu va fi recuperată nemijlocit de persoanele, care prin acţiunile sale au admis survenirea suferinţelor sufleteşti, dar de către Stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM.

Faţă de cele ce preced şi reieşind din fiind faptul că circumstaneţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul decalarat de către Ministerul Fianţelor al RM şi a modifica decizia instanţei de apel, prin încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul Tatianei Climenco cu titlu de prejudiciu moral suma de 7000 lei şi cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 2500 lei, iar în rest de a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Climenco împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generale al Republicii Moldova şi Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral după cum urmează: Se încasează din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în beneficiul Tatianei Climenco prejudiciul moral în mărime de 7000 (şapte mii) lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 2500 (două mii cinci sute) lei.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva