2ra-1798/13 — Încasarea datoriei pentru consumul de energie termică

dosarul nr. 2ra-1798/13 prima instanţă: V. Lupu instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco şi N.Matveeva ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „Comgaz-Plus”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societăţii pe Acţiuni „Comgaz-Plus” împotriva lui Iurie Rusu cu privire la încasarea datoriei pentru consumul de energie termică, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 22 ianuarie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Iurie Rusu, fiind casată integral hotărârea Judecătoriei Ungheni din 13 iunie 2012, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 2 3februarie 2012, Societatea pe Acţiuni „Comgaz-Plus” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iurie Rusucu privire la încasarea datoriei pentru consumul de energie termică.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că în perioada rece a anilor 2007- 2010, l-a aprovizionat pe pârât cu energie termică pentru încălzirea spaţiului locativ în proporţie de 5%. Susţine reclamantul că Iurie Rusu este obligat să achite lunar plata pentru serviciile prestate de către Societatea pe Acţiuni „Comgaz-Plus”. Dat fiind faptul că până în prezent pârâtul nu a achitat plata lunară necesară, ultimul a acumulat o restanţă faţă de reclamant în mărime de 2121,77 lei şi o penalitate în mărime de 38,94 lei, în total 2160,71 lei.

Invocă reclamantul că, Iurie Rusu se eschivează să achite plata pentru consumul de energie termică, astfel încălcând prevederile capitolului 5 punctul 18 aliniatul 2 al Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de 1 încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002. Invocă reclamantul că pârâtul are obligaţia să achite plata pentru încălzire în mărime de 5 %, potrivit punctului 8 al Anexei nr. 7 al Regulamentului menţionat cu toate că este deconectat de la reţeaua termică centrală.

Cere, Societatea pe Acţiuni „Comgaz-Plus” încasarea din contul lui Iurie Rusu în beneficiul său datoria în sumă de 2160,71 lei, penalitatea de 38,94 lei, precum şi taxa de stat în mărime de 270 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 13iunie 2012, acţiunea a fost admisă, fiind încasat din contul lui Iurie Rusu în beneficiul Societăţii pe Acţiuni „Comgaz-Plus” datoria în sumă de 2121,77 lei, penalitatea în sumă de 38,94 lei şi taxa de stat în mărime de 270 lei, în total suma de 2430,71 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 ianuarie 2013, a fost admisă cererea de apel declarată de Iurie Rusu, fiind casată integral hotărârea Judecătoriei Ungheni din 13iunie 2012, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea Societatea pe Acţiuni „Comgaz-Plus” a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 26martie 2013, Societatea pe Acţiuni „Comgaz-Plus” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii instanţei de fond. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece potrivit avizului de recepţie, recurentul a recepţionat decizia instanţei de apel la 05 februarie 2013 (f.d. 49). Recurentul Societatea pe Acţiuni, „Comgaz-Plus”, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă au pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 23 aprilie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Iurie Rusu cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, Iurie Rusu nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). 2 Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Societatea pe Acţiuni „Comgaz-Plus”, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Comgaz- Plus”, ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Comgaz-Plus” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4