2ra-48/14 — Încasarea datoriei pentru consumul de energie termică.

Dosarul nr. 2ra-48/14 Prima instanţă: Judecătoria Ungheni Judecătorul: Tudor Gologan Instanţa de Apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: E. Ababei N. Matveeva G. Polivenco Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 15 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examinînd recursul declarat de S.A. „Comgaz-Plus”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de S.A. „Comgaz- Plus” împotriva lui Suciu Eduarad privind încasarea datoriei pentru consumul de energie termică, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 14 martie 2013, prin care apelul declarat de către S.A „Comgaz-Plus”, a fost respins, ACONSTATAT: La 29 iunie 2012, reclamantul S.A.

„Comgaz-Plus” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Suciu Eduarad privind încasarea datoriei pentru consumul de energie termică. În motivarea acţiunii a indicat că, în perioada rece anilor 2009 – 2012, a pîrîtul Suciu Eduard a fost aprovizionat cu energie termică pentru a încălzirea spaţiului locativ pe care îl deţine în mărime de 05%, pe motiv că ultimul este deconectat de la reţeaua termică. A mai menţionat reclamantul că, suma pentru consumul de energie termică conform acţiunii înaintate constituie: 1562,80 lei – cu titlu de datorie pentru serviciile prestate; 209,39 lei – cu titlu de dobîndă de întîrziere. Solicită reclamantul S.A. „Comgaz-Plus” încasarea din contul pîrîtului Suciu Eduarad în beneficiul său a sumei de 1772,19 lei care se constituie din datoria pentru serviciile prestate şi dobîndă de întîrziere.

1 Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 28 noiembrie 2012 acţiunea înaintată de S.A. „Comgaz-Plus” împotriva lui Suciu Eduarad privind încasarea datoriei pentru consumul de energie termică, a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 14 martie 2013, apelul declarat de către S.A. „Comgaz-Plus”, împotriva hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 28 noiembrie 2012, a fost respins. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 17 iulie 2013, S.A. „Comgaz-Plus”, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîrii prin care a acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului a indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale, deoarece, instanţele de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii.

A mai invocat recurentul S.A. „Comgaz-Plus” în susţinerea recursului că, instanţele de judecată au aplicat eronat normele de drept material, totodată fiind încălcate şi normele de drept procedural. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată că, copia motivată a deciziei instanţei de apel, a fost recepţionată de către recurent la 21 mai 2013, iar recursul a fost declarat la 17 iulie 2013. Astfel, prin prisma, art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 445 lit. b) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre; Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 29 iunie 2012, reclamantul S.A. „Comgaz-Plus” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Suciu Eduarad prin care a solicitat încasarea din contul pîrîtului Suciu Eduarad în beneficiul său a sumei de 1772,19 lei care se constituie din datoria pentru serviciile prestate şi dobîndă de întîrziere.

Totodată s-a mai constatat că, în perioada rece anilor 2009 – 2012, a pîrîtul Suciu Eduard a fost aprovizionat cu energie termică pentru a încălzirea spaţiului locativ pe care îl deţine în mărime de 05%.

2 Colegiul Civil Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu materialele dosarului consideră oportun de a reitera prevederile pct. 18 al Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, achitarea plăţilor se efectuează de către proprietarii, chiriaşii şi locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine şi încăperilor nelocuibile din bloc, de regulă, prin instituţiile bancare şi oficiile poştale, dacă în contractele încheiate nu este prevăzut altceva.

În cazul în care plata se achită direct furnizorilor, prestatorilor de servicii şi gestionarilor, casele lor trebuie să fie înzestrate cu aparate de casă cu memorie fiscală. Proprietarii, chiriaşii şi locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine şi încăperilor nelocuibile din bloc achită plăţile pentru serviciile prestate în luna precedentă pînă la data indicată în factura de plată. La solicitarea consumatorilor, plata pentru serviciile prestate poate fi achitată în prealabil pe o durată convenită de părţi, conform condiţiilor propuse de ele şi stipulate în contract. În cazul absenţei locatarilor, plata pentru serviciile comunale şi alte servicii se percepe conform prevederilor stipulate în anexa nr.4 la prezentul Regulament.

Categoriile de populaţie care beneficiază de compensaţii nominative achită plata pentru serviciile locative, comunale şi necomunale conform actelor legislative şi normative în vigoare. Instant de recurs reiterează şi prevederile pct. 8 al Anexei nr. 7 din Regulamentul sus enunţat, în cazul deconectării integrale a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 20% din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine), luînd în consideraţie existenţa pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice şi subsoluri) care menţin în stare funcţională sistemele inginereşti de alimentare cu apă şi de canalizare în perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun şi imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii.

Plata în mărime de 20%, stabilită în alineatul unu din prezentul punct, va fi distribuită în aceeaşi perioadă de încălzire, în mod obligatoriu, de către gestionarul fondului de locuinţe sau furnizor, la reducerea plăţilor pentru consumatorii conectaţi la sistemul centralizat de alimentare cu căldură, conform calculului efectuat şi semnat de către gestionar şi furnizor, în cazul contractelor încheiate de furnizor cu gestionar, sau furnizor şi consumator, în cazul contractelor încheiate direct de furnizor cu consumator.

Iar, potrivit pct. 81 al Anexei nr. 7 din Regulamentul sus enunţat, în cazul deconectării integrale deja efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) 3 de la sistemul centralizat de încălzire, cu instalarea altei surse de încălzire pentru întreţinerea temperaturii constante în încăpere la un nivel de cel puţin +18°C, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de: 10%, începînd cu 1 octombrie 2011; 15%, începînd cu 1 octombrie 2012; 20%, începînd cu 1 octombrie 2013 din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine).

Plata stabilită în alineatul unu din prezentul punct va fi distribuită în aceeaşi perioadă de încălzire, în mod obligatoriu, de către gestionarul fondului de locuinţe sau furnizor la reducerea plăţilor pentru consumatorii conectaţi la sistemul centralizat de alimentare cu căldură, conform calculului efectuat şi semnat de către gestionar şi furnizor, în cazul contraсtelor încheiate de furnizor cu gestionar, sau furnizor şi consumator, în cazul contractelor încheiate direct de furnizor cu consumator. Totodată, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie reiterează prevederile pct. 8 al Anexei nr. 7 din Regulamentul sus enunţat, prevederi care erau în vigoare în perioada anilor 2009 – 2012, care statuau expres că, luînd în considerare imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii, consumatorul, în cazul deconectării integrale a încăperii, va achita plata pentru încălzire în mărime de 5% din suma calculată.

În cazul deconectării parţiale, achitarea pentru încălzire se va efectua în modul următor: 100% - pentru suprafaţa încăperilor nedeconectate; 5% - pentru suprafaţa încăperilor deconectate. Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, din actele pricinii se constată cu certitudine că, Suciu Eduard a fost deconectat integral de reţeaua termică. Totodată, instanţa de recurs menţionează că, cu toate că intimatul – pîrît Suciu Eduard a fost deconectat de la reţeaua termică centrală, are obligaţia conform pct. 8 al Anexei nr. 7 din Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, să achite plata pentru încălzire în mărime de 05% din suma calculată.

Astfel, Colegiul constată temeinicia pretenţiilor înaintate de reclamantul – recurent S.A. „Comgaz-Plus” privind încasarea din contul lui Suciu Eduard a datoriei formate în urma serviciilor prestate de către S.A. „Comgaz-Plus”. Totodată, instanţa de recurs constată şi temeinicia pretenţiilor ce ţin de încasarea dobînzii de întîrziere. În acest sens, Colegiul reiterează prevederile art. 619 C.C., care statuiază expres că, (1) obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. (2) În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este 4 de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. (3) În cazul în care creditorul poate cere în alt temei juridic dobînzi mai mari, ele vor trebui plătite. Nu se exclude invocarea dreptului privind repararea unui alt prejudiciu. (4) Dobînzile de întîrziere nu se aplică la dobînzi. În concluzie, Colegiul judiciar menţionează că, avînd la bază cele menţionate mai sus constată necesitatea casării deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de S.A. „Comgaz-Plus”, urmează a fi admisă. Din considerentele sus-menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate pe deplin de către prima instanţă şi instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat, nefiind necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de S.A.

„Comgaz-Plus”, a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri. În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. b) C.P.C., Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de S.A. „Comgaz-Plus”. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 14 martie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 28 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de S.A. „Comgaz-Plus” împotriva lui Suciu Eduarad privind încasarea datoriei pentru consumul de energie termică, cu pronunţarea unei noi hotărîri după cum urmează: Se admite acţiunea înaintată de S.A.

„Comgaz-Plus” împotriva lui Suciu Eduarad privind încasarea datoriei pentru consumul de energie termică. Se încasează din contul lui Suciu Eduarad în beneficiul S.A. „Comgaz-Plus” suma de 1772,19 (o mie şapte sute şaptezeci şi doi lei şi nouăsprezece bani) şi 270 lei taxa de stat. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Valeriu Doagă Judecători /Semnătura/ Ala Cobăneanu /Semnătura/ Sveatoslav Moldovan /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător Vera Macinskaia 5