2r-1038/14 — Încasarea datoriei pentru consumul de energie termică

dosarul nr.2r-1038/14 prima instanţă: M. Malanciuc, instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, examinând recursul declarat de către Poroseci Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea pe Acţiuni ”Comgaz Plus” către Poroseci Gheorghe cu privire la încasarea datoriei pentru consumul de energie termică, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 17 iulie 2014 prin care nu s-a dat curs cererii de apel şi încheierii Curţii de Apel Bălţi din 25 septembrie 2014, prin care apelul declarat de către Poroseci Gheorghe a fost restituit, c o n s t a t ă La data de 18 noiembrie 2013 SA ”Comgaz Plus” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Poroseci Gheorghe cu privire la încasarea datoriei pentru consumul de energie termică.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, S.A.”Comgaz -Plus” în perioada rece a anilor 2010-2013 a aprovizionat reclamatul cu energie termică pentru încălzirea spaţiului locativ pe care îl deţine cu drept de proprietate. La data de 29 august 2005 către S.A. „Comgaz - Plus” a parvenit o cerere de deconectare a apartamentului nr. 4 de pe str. Feroviară 27, or. Ungheni, de la reţeaua termică a cărui proprietar este Poroseci Gheorghe. Indică reclamantul că la data de 01 septembrie 2005 specialiştii întreprinderii (controlorul şi maistru) s-au deplasat la faţa locului unde s-a constatat că apartamentul dat a fost deconectat integral de la încălzirea termică centralizată. întocmind în acest sens actul de deconectare integrală a apartamentului, care a fost semnat şi de către consumator (pîrît).

Semnătura pârâtului pe acest act, indică reclamantul, demonstrează că consumatorul a fost prevenit şi a luat cunoştinţă cu prevederile actului dat şi anume, cu pct. 5 unde este specificat că plata pentru suprafaţa deconectată se va calcula în mărime de 5%, iar plata pentru deservirea tehnică se v-a calcula în mărime de 50% din 0.11 lei /m2 sau 0,055 lei/m2 (numai în cazul deconectării integrale), astfel pentru serviciile prestate pârâtul, este obligat să achite lunar plata, însă până în prezent nu a făcut-o, fapt care s-a soldat cu formarea unei restanţe de plată pentru servicii (încălzirea apartamentului) de 2 677 lei 21 bani, deservirea apartamentului 305 lei 08 bani, penalitate 457 lei 31 bani, în total datoria 3 439 lei 83 bani.

Precizează reclamantul că la repetate avertizări din partea reclamantului, pârâtul se eschivează să achite plata pentru consumul - de energie termică, prin care fapt încalcă prevederile capitolului 5 p. 18 al. 2 al Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale, pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la (reconectării) - la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002. Susţine reclamantul că, deşi pârâtul este deconectat de la agentul termic centralizat, conform pct. 8 al Anexei nr. 7 al Regulamentului nr. 191 din 19.02.2002 este obligat să achite plata pentru încălzire în mărime de 5% pentru anul 2010-2011, 10% pentru anul 2011 -2012, 15% pentru anul 2012-2013 din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului sau încăperii locuibile în cămin.

Prin hotărârea judecătoriei Ungheni din 24 martie 2014 acţiunea a fost admisă integral. Invocând ilegalitatea acestei hotărâri, la data de 03 iulie 2014 Poroseci Gheorghe a depus apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului şi modificarea hotărârii instanţei de fond şi de a exclude datoria încasată peste termenul de prescripţie şi deservire tehnică a reţelelor.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 17 iulie 2014, nu s-a dat curs cererii de apel declarată de către Poroseci Gheorghe, împotriva hotărârii judecătoriei Ungheni din 24 martie 2014 în pricina civilă la acţiunea de chemare în judecată depusă de SA ” Comgaz Plus ” către Poroseci Gheorghe cu privire la încasarea datoriei pentru consumul de energie termică, pe motiv că în cererea de apel nu au fost indicate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi probele invocate în susţinerea apelului, apelantului fiindu-i fixat un termen până la data de 25 septembrie 2014 ora 9:00 pentru a lichida neajunsul menţionat şi anume pentru a prezenta cererea de apel motivată.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 17 iulie 2014 s-a ridicat cauza civilă la acţiunea declarată de SA ”Comgaz Plus” către Poroseci Gheorghe cu privire la încasarea datoriei pentru consumul de energie termică, de la examinare în instanţa de apel şi s-a expediat la Judecătoria Ungheni pentru întocmirea şi expedierea în adresa instanţei de apel a hotărârii judecătoreşti motivate. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 25 septembrie 2014 cererea de apel declarată de Poroseci Gheorghe a fost restituită. La 20 octombrie 2014 Poroseci Gheorghe a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, repunerea în termen a recursului şi casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 17 iulie 2014 şi a încheierii Curţii de Apel Bălţi din 25 septembrie 2014 remiterea pricinii pentru examinare în instanţa de apel.

În motivarea recursului recurentul Poroseci Gheorghe a indicat că încheierea menţionată o consideră ilegală şi pasibilă de a fi casată. Menţionează recurentul că, cu încheierea Curţii de Apel Bălţi din 17 iulie 2014 prin care nu s-a dat curs cererii de apel a aflat din încheierea recurată din 25 septembrie 2014 pe care a recepţionat-o la data de 06 octombrie 2014. Precizează recurentul că prin intermediul poştei a primit încheierea din 17 iulie 2014 de ridicare şi expediere a dosarului judecătoriei Ungheni pentru redactare şi nu cea din 17 iulie 2014 prin care nu s-a dat curs cererii de apel. Consideră recurentul că este neîntemeiată, ilegală şi pasibilă de a fi casată şi Încheierea Curţii de Apel Bălţi din 17 iulie 2014. Solicită recurentul repunerea în termen a recursului, deoarece a făcut cunoştinţă cu existenţa încheierii Curţii de Apel Bălţi din 17 iulie 2014 odată cu încheierea Curţii de Apel Bălţi din 25 septembrie 2014 privind restituirea cererii de apel.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierilor Curţii de Apel Bălţi din 17 iulie 2014 şi 25 septembrie 2014, şi restituirea pricinii spre judecare la Curtea de Apel Bălţi, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. b) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

Prin prisma normei citate şi examinând înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, încheierea Curţii de Apel Bălţi de restituire a cererii de apel a fost pronunţată la 25 septembrie 2014, iar recursul împotriva încheieri a fost depus la 20 octombrie 2014. De asemenea, Colegiul reţine că reclamantul, nu a fost prezent la şedinţa din 25 septembrie 2014. Copia de pe încheierea judecătorească din 25 septembrie 2014 a fost expediată în adresa apelantului la 03 octombrie 2014, fiind recepţionată de către recurent la data de 09 octombrie 2014 (f. d. 60), faptul fiind confirmat prin avizul de recepţie şi ştampila oficiului poştal.

Colegiul reţine că recursul împotriva încheierii instanţei de apel a fost depus la 20 octombrie 2014 şi respectiv, se consideră depus în termen. Conform art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Din materialele dosarului s-a stabilit că la data de 18 noiembrie 2013 SA ”Comgaz Plus” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Poroseci Gheorghe cu privire la încasarea datoriei pentru consumul de energie termică, admisă de către prima instanţă.

Nefiind de acord cu hotărârea menţionată, Poroseci Gheorghe a depus apel împotriva acesteia, solicitînd admiterea apelului şi modificarea hotărârii instanţei de fond şi de a exclude datoria încasată peste termenul de prescripţie şi deservire tehnică a reţelelor, cu menţiunea că motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, probele invocate în susţinerea apelului, vor fi prezentate într-un apel suplimentar după întocmirea hotărârii integrale. Ţinând cont de aceste circumstanţe, instanţa de apel a emis, la 17 iulie 2014, o încheierea prin care nu s-a dat curs cererii şi s-a acordat termen până la 25 septembrie 2014 ora 9:00, pentru înlăturarea neajunsurilor. Prin încheierea din 25 septembrie 2014 Curtea de Apel Bălţi a restituit apelul declarat de către Poroseci Gheorghe.

Temei pentru restituirea cererii au servit prevederile art. 369 alin. 1) lit. a) CPC, potrivit cărora, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă, apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368. Potrivit art. 368 alin. (1) şi (3) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 CPC şi 365 CPC şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Încheierea instanţei de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată cu recurs. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC.

La caz, instanţa de recurs constată că, prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 25 septembrie 2014 s-a restituit cererea de apel depusă de către Poroseci Gheorghe împotriva hotărârii Judecătoriei Ungheni din 25 septembrie 2014. După cum denotă actele cauzei, s-a stabilit că Poroseci Gheorghe a depus apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, modificarea hotărârii instanţei de fond, de a exclude datoria încasată peste termenul de prescripţie şi deservire tehnică a reţelelor, cu menţiunea că motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, probele invocate în susţinerea apelului, vor fi prezentate într-un apel suplimentar după întocmirea hotărârii integrale.

Colegiul menţionează că, copia încheierii Curţii de Apel Chişinău prin care nu s-a dat curs cererii de apel a fost întocmită la 17 iulie 2014 şi expediată apelantului la data de 23 iulie 2014. Cert este şi faptul că, hotărârea a Judecătoriei Ungheni pronunţată la 24 martie 2014, a fost redactată integral la data de 29 iulie 2014. Drept urmare, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, instanţa de apel urma să efectueze conform prevederilor legale actele procedurale în vederea pregătirii pricinii către dezbateri în şedinţă de judecată în conformitate cu art.185 şi art.186 CPC. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, susţine că conţinutul cererii de apel formulate de către Poroseci Gheorghe corespunde prevederilor art. 365 CPC, întrucât cuprinsul acesteia înscrie toate elementele pe care trebuie să le cuprindă o cerere de apel.

Potrivit art. 364 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii. Complementar Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, potrivit art. 365 alin. (11) Cod de procedură civilă, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărârii integrale. În contextul expus instanţa de recurs consideră că, norma juridică citată supra stipulează clar şi fără a admite interpretări de altă natură că acesta este un drept ( nu o obligaţie ) şi aparţine exclusiv apelantului, este la discreţia acestuia şi respectiv poate fi utilizat de apelant doar la decizia sa unipersonală fără a fi subordonat unei indicaţii, inclusiv sub sancţiunea restituirii cererii de apel.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că apelul este o cale ordinară de atac, obiectul căreia sunt hotărârile pronunţate de prima instanţă care nu sunt definitive. La exercitarea căii de atac - apelul, persoanele în drept să declare apel dispun de anumite drepturi şi obligaţiuni. La rândul său instanţa de apel, este obligată de a respecta procedura examinării pricinii în apel atât la faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare, cât şi în cadrul dezbaterilor judiciare. Mai mult ca atât, instanţa de apel este obligată de a crea condiţii obiective şi reale pentru ca participanţii să-şi exercite în volum deplin drepturile sale procedurale, curmând în mod legal orice abuz din partea lor, şi înlăturând pe măsura posibilităţilor, omisiunile la acest capitol, depistate în orice fază a procesului.

În contextul expus instanţa de recurs consideră că temeiul de a nu da curs cererii de apel şi apoi restituirea acestuia pe motiv că cererea de apel este nemotivată, este unul nefondat, deoarece cererea de apel (f. d. 38,) conţine atât motivele de fapt cât şi de drept pe care se întemeiază apelul, iar menţiunea din apel că ulterior va fi depus un apel suplimentar, nu constituie temei de a considera că cererea de apel nu corespunde exigenţelor legii, principiul disponibilităţii în drepturi ale părţilor fiind unul care trebuie să fie respectat de instanţă. Instanţa de recurs analizând materialele cauzei în coraport cu normele de drept procedural ajunge la concluzia că instanţa de apel neîntemeiat a dispus restituirea cererii de apel, or aceasta ar constitui şi încălcarea art. 6, § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor Fundamentale, care prevede că orice persoană are dreptul la judecare în mod echitabil a cauzei sale.

Cu toate acestea, atunci când dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de art. 6 din Convenţie. Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Poroseci Gheorghe, de a casa încheierile Curţii de Apel Bălţi din 17 iulie 2014 şi 25 septembrie 2014, cu restituirea pricinii în Curtea de Apel Bălţi pentru rejudecare. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de către Poroseci Gheorghe.

Se casează încheierile Curţii de Apel Bălţi din 17 iulie 2014 şi din 25 septembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe Acţiuni ”Comgaz Plus” către Poroseci Gheorghe cu privire la încasarea datoriei pentru consumul de energie termică, cu restituirea pricinii în Curtea de Apel Bălţi pentru rejudecare. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă