2ra-1814/13 — Încasarea sumei

dosarul nr. 2ra-1814/13 prima instanţă: E. Cojocari instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova şi A.Gavriliţă ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Victor Gudumac, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni împotriva lui Victor Gudumac cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2012, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Victor Gudumac cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 18 aprilie 2012, c o n s t a t ă La 01 februarie 2012, Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Victor Gudumac cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 13 august 2008, Victor Gudumac, conducând autovehiculul ZIL MMZ 534, cu numărul de înmatriculare ED AL 778, a comis un accident rutier în rezultatul căruia a deteriorat autovehiculul Ford Fiesta, cu numărul de înmatriculare C MC 510, la volanul căruia se afla Valeriu Vîrlan. La 13 august 2008, Poliţia Rutieră a întocmit procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 0121057, prin care Victor Gudumac a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier. Pârâtul, posesorul automobilului ZIL MMZ 534, la momentul producerii accidentului rutier deţinea contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă. Astfel Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni a fost nevoită să achite despăgubirea de asigurare în sumă de 8220 lei.

Ulterior, a fost stabilit faptul, că la data producerii accidentului rutier, Victor Gudumac, nu dispunea de certificat de verificare tehnică a autovehiculului ZIL MMZ 534, cu numărul de înmatriculare ED AL 778. 1 Potrivit art. 29 lit. f) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producere a pagubelor atunci cînd utilizatorul autovehiculului nu dispune de certificat de revizie tehnică la momentul producerii accidentului. Prin reclamaţia de restituire a daunei din 10 noiembrie 2011, Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni a solicitat pârâtului achitarea în mod benevol a sumei de 8220 lei.

Cu toate acestea, ultimul a ignorat-o, fapt pentru care reclamantul s-a adresat instanţei judecătoreşti. Cere, Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni încasarea din contul lui Victor Gudumac în beneficiul său, suma de 8220 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 18 aprilie 2012, acţiunea a fost admisă integral, fiind încasat din contul lui Victor Gudumac în beneficiul Companiei Internaţionale de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni suma de 8220 lei şi taxa de stat achitată la depunerea acţiunii în sumă de 270 lei, în total suma de 8490 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2012, a fost respinsă cererea de apel declarată de Victor Gudumac cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 18 aprilie 2012. La 28 februarie 2013, Victor Gudumac a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece potrivit scrisorii de însoţire nr. 161, copia deciziei a fost expediată în adresa recurentului la 27 decembrie 2012 (f.d.

99). Recurentul, Victor Gudumac, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă au pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 24 aprilie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Companiei Internaţionale de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. 2 Până la examinarea pricinii, Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că Victor Gudumac în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele 3 recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Victor Gudumac, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Victor Gudumac se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4