2ra-1541/13 — Încasarea sumei în ordine de regres

prima instanţă – O. Robu dosarul nr. 2ra-1541/13 instanţa de apel – M. Moraru, B. Bîrcă, N. Traciuc ÎNCHEIERE 08 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Victor Ciolan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurări „Moldova Astro Vaz” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Victor Ciolan cu privire la încasarea sumei în ordine de regres împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Victor Ciolan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 20 iunie 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 17 decembrie 2009, CA „Moldova Astro Vaz” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Victor Ciolan cu privire la încasarea sumei în ordine de regres. În motivarea acţiunii a indicat că la 21 iunie 2008 între CA „Moldova Astro Vaz” SRL şi Irina Ciornea a fost încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nr. 2002074 cu privire la asigurarea automobilului de model „Volkswagen Beet” cu numărul de înmatriculare CNC 454, prin care a fost asigurată răspunderea civilă a Irinei Ciornea, Vadim Ciornea şi Eugen Şevciuc, în baza căruia a fost eliberat certificatul seria BK din 21 iunie 2008. Alte persoane, admise la conducerea autovehiculului, nu au fost indicate în contract.

Menţionează că la 12 august 2008, aproximativ la 14:30, pe str. Şciusev. mun. Chişinău, a avut loc un accident rutier, în care a fost implicat automobilul de model „Volkswagen Beet”, cu numărul de înmatriculare CNC 454, condus de către Victor Ciolan, al cărui proprietar este Irina Ciornea şi automobilul de model „Dacia Logan”, cu numărul de înmatriculare CMN 724, condus de către Vitalie Cuşnir, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria AD nr. 0121595 din 12 august 2008, întocmit de către IPR Chişinău.

Susţine că conform procesului-verbal menţionat accidentul rutier s-a produs din vina lui Victor Ciolan, care conducea automobilul de model „Volkswagen Beet”, cu numărul de înmatriculare CNC 454, care nu a cedat trecerea autovehiculului de model „Dacia Logan”, cu numărul de înmatriculare CMN 724, condus de Vitalie Cuşnir, prin ce a încălcat prevederile pct. 40 alin. (1) al Regulamentului Circulaţiei Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 713 din 27 iulie 1999. Afirmă că în rezultatul accidentului rutier a fost deteriorat automobilul de model „Dacia Logan”, cu numărul de înmatriculare CMN 724, care aparţine ÎM „Euro-Taxi” SRL, volumul prejudiciului,stabilit în baza actului de expertiză tehnică a unităţii de transport nr. 8167 din 13 august 2008. Conform actului cu privire la despăgubirile de asigurare nr. 8167/08/08, aprobat la 11 martie 2009 s-a decis de a recunoaşte accidentul rutier din 12 august 2008 drept caz asigurat şi s-a stabilit suma despăgubirilor de asigurare în mărime de 49622,07 lei, care a fost achitată CIA „Asito” SA în conformitate cu ordinul de plată nr. 2775 din 16 iunie 2009. Menţionează că din prevederile contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nr. 2002074 din 21 iunie 2008 rezultă că contractul dat a fost încheiat cu indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul,

respectiv consideră că compania dispune de dreptul de a încasa de la pârât suma despăgubirii de asigurare achitată în mărime de 49622,07 lei. Indică că reclamaţia nr. 390 din 29 iunie 2009 expediată în adresa pârâtului a fost lăsată fără răspuns. Solicită încasarea din contul pârâtului a sumei de 49622,07 lei, achitată în calitate de despăgubire de asigurare şi cheltuielile de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 martie 2010 a fost admis demersul reprezentantului pârâtului şi a fost strămutată pricina conform competenţei jurisdicţionale la Judecătoria Ciocana mun. Chişinău. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 28 septembrie 2010 a fost admis demersul reprezentantului pârâtului şi a fost atras în calitate de intervenient accesoriu CIA „Asito” SA.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 20 iunie 2012 acţiunea a fost admisă, încasat de la Victor Ciolan în beneficiul CA „Moldova-Astro Vaz” SRL prejudiciul material în mărime de 49622, 07 lei şi cheltuielile de judecare în mărime de 1488,66 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Victor Ciolan şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 13 martie 2013 Victor Ciolan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea parţială a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionând că în prima instanţă el împreună cu reprezentantul său se prezentau la toate şedinţele, unde la ultima şedinţă a fost depusă o cerere de atragere în calitate de intervenient accesoriu, însă instanţa a refuzat admiterea demersului, încheierea dată fiind atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău. Menţionează că ulterior nu a mai fost citat în instanţă, iar la 27 iunie 2012 a primit prin poştă hotărârea motivată de la Judecătoria Ciocana asupra litigiului dat. Indică că deoarece nu a fost citat legal nici el nici reprezentantul său despre examinarea cauzei, i-a fost încălcat dreptul lui la apărare şi la un proces echitabil.

Afirmă că responsabilii de la CA „Moldova Astro Vaz” SRL l-au asigurat pe el că toate pagubele produse în urma accidentului vor fi acoperite de către compania lor împreună cu Compania la care a fost asigurat automobilul de marcă „Dacia Logan” cu asigurare facultativă CASCO, iar la moment când a fost invitat să participe la constatarea pagubelor nu i s-a comunicat despre acest fapt şi el a semnat fără să ştie şi să înţeleagă faptul că ulterior această sumă va fi cerută de el în ordine de regres. Susţine că practica judiciară demonstrează faptul că în astfel de litigii instanţa trebuie să verifice în deplină măsură caracterul defectelor cauzate automobilului reclamantului, veridicitatea actelor prezentate cu privire la costul reparaţiei şi cuantumul pagubelor, procentul de uzare a detaliilor şi automobilului reclamantului.

La fel a menţionat că la 06 decembrie 2010 a fost făcută o interpelare la SRL „Slavdim-Service”, or. Durleşti, str. T. Vladimirescu 65, unde a fost parcat taxiul accidentat, iar apoi unde s-a făcut evaluarea, astfel ca răspuns au fost prezentate două facturi DP nr.417069 din 10 iulie 2008 în sumă de 9400 lei şi DP nr. 417071 din 2 septembrie 2008 în valoare de 5500 lei, ce indică că automobilul de model „Dacia Logan”, anterior a mai fost accidentat, iar costul reparaţiei de fapt a fost doar de 5500 lei şi nu de 49662,071ei, precum a solicitat intimatul. Mai indică că nu a fost calculată corect uzura automobilului, după cum prevede Regulamentul cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicul.

Consideră că intimatul poate pretinde doar la suma de 3500 lei pentru lucru şi 1760 lei pentru materiale. în total la 5260 lei. Menţionează că nefiind citat legal pentru participarea în instanţa de judecată, nu a putut prezenta materialele necesare, care ar dovedi faptul că cheltuielile pentru reparaţie erau cu mult mai mici, precum nu a avut posibilitate să demonstreze despre starea automobilului la data accidentului şi nu a putut solicita o expertiză individuală care să dovedească devizul de cheltuieli la repararea acestui automobil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Victor Ciolan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Totodată se constată ca lipsită de suport şi invocarea recurentului precum că în prima instanţă cauza a fost examinată în absenţa lui şi reprezentantului său, astfel fiind încălcat dreptul lui la apărare şi la un proces echitabil.

Astfel la caz se constată că atât Victor Ciolan, cât şi reprezentantul său Andrei Prodan au participat la şedinţa primei instanţe din 08 februarie 2011, când a fost emisă încheierea cu privire la respingerea demersului cu privire la atragerea în calitate de intervenient accesoriu ÎM „Euro Taxi””, iar cauza a fost amânată pentru 30 martie 2011, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal al şedinţei de judecată (f. d. 112). Însăşi faptul că ulterior Victor Ciolan a declarat recurs împotriva încheierii nominalizate, nu l-a lipsit pe ultimul de obligaţiile sale procedurale de a urmări mersul procesului. Or, prevederile art. 100 alin. (3) CPC direct statuează că în cazul amânării judecării cauzei, nu este necesară citarea participanţilor la proces prezenţi la şedinţă.

Participanţii la proces care au fost citaţi şi nu au participat la şedinţa de judecată la care a fost amânată judecarea cauzei vor putea invoca lipsa citării ulterioare numai în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitatea de a cunoaşte data judecării cauzei. Prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs constată că odată ce recurentul a fost citat în mod legal pentru şedinţa anterioară din 08 februarie 2012, ultimul nu poate invoca lipsa citării pentru şedinţele primei instanţe din 06 decembrie 2011, din 21 februarie 2012, din 11 aprilie 2012 şi din 20 iunie 2012, or recurentul nu a demonstrat că a fost în imposibilitatea de a cunoaşte despre judecarea cauzei la aceste date.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că atât Victor Ciolan, cât şi reprezentantul acestuia, au participat la examinarea şedinţei de judecată în instanţa de apel, respectiv, bucurându-se de drepturile sale procedurale, ultimii nu au fost lipsiţi de posibilitatea de a-şi exercita acest drept în plina măsură în vederea apărării poziţiei sale, or procedura în apel este o prelungire a examinării fondului cauzei, unde părţile pot prezenta probe şi înainta demersuri, inclusiv şi pentru efectuarea unei expertize. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Victor Ciolan, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Victor Ciolan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul lui Victor Ciolan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan