2ra-1782/13 — Rezilierea contractului, restituirea contravalorii produsului necorespunzător, încasării penalităţii, a prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-1782/13 prima instanţă: F. Gonţa instanţa de apel: M. Antonov, I. Guzun şi E. Secrieru ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Valeriu Surchicin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Surchicin împotriva Întreprinderii Individualii „Ilieş Vitali” cu privire la rezilierea contractului, restituirea contravalorii produsului necorespunzător, încasării penalităţii, a prejudiciului moral, şi cererea reconvenţională depusă de Întreprindere Individuală „Ilieş Vitali” împotriva lui Valeriu Surchicin cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 22 noiembrie 2012, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Valeriu Surchicin, a fost admisă cererea de apel declarată de Întreprindere Individuală „Ilieş Vitali”, cu casarea hotărârii Judecătoriei Anenii Noi din 15 iunie 2012, fiind pronunţată o nouă hotărâre, prin care acţiunea iniţială a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională a fost admisă, c o n s t a t ă La 25 august 2011, Valeriu Surchicin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Individualii „Ilieş Vitali” cu privire la rezilierea contractului, restituirea contravalorii produsului necorespunzător, încasării penalităţii, a prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 26 aprilie 2011, a comandat producerea şi instalarea unui set de mobilă de bucătărie în sumă de 1600 euro de la Întreprindere Individuală „Ilieş Vitali”. Susţine reclamanta că suma de 1600 euro a fost achitată integral. În baza contractului, firma pârâtului şi-a asumat obligaţia să producă mobila de o calitate înaltă, care să corespundă parametrilor prescrişi. Cu toate acestea, mobilierul executat are un şir de defecte precum: uşile nu sunt executate proporţional, dulapurile nu sunt proporţionale între ele, unele sunt mai mici, altele mai mari, lucrătorii pârâtului au deteriorat mânerele de la aragaz, 1 ţeava de la masa barului este zgâriată, mecanismele de închidere-deschidere nu lucrează, faţadele sunt zgâriate.

Drept urmare, reclamantul s-a adresat pârâtului pentru soluţionarea problemei, însă pârâtul nu a întreprins nimic în vederea soluţionării litigiului. Dat fiind faptul, că pârâtul nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale şi nu a reacţionat la solicitările verbale ale reclamantului, acesta din urmă, la 27 iuie 2011 a înaintat pârâtului cerere privind rezilierea contractului şi restituirea contravalorii produsului necorespunzător calităţii. La cererea menţionată pîrîtul nu a reacţionat. Astfel, atârnarea iresponsabilă a pârâtului faţă de reclamant, în calitatea sa de consumator de bună credinţă, a avut efecte negative asupra situaţiei materiale a familiei reclamantului, provocându-i suferinţe psihice şi incomodităţi în viaţa de zi cu zi.

Cere, Valeriu Surchicin, rezilierea contractului, încasarea din contul Întreprinderii Individualii „Ilieş Vitali” în folosul său contravaloarea bucătăriei în sumă de 1600 euro, a penalităţilor în mărime de 400 euro, prejudiciul moral în mărime de 15000 lei şi a cheltuielilor de judecare a pricinii. Întreprindere Individuală „Ilieş Vitali” a depus cerere reconvenţională împotriva lui Valeriu Surchicin cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reconvenţionale, reclamantul-pârât a invocat că la 26 aprilie 2011, Valeriu Surchicin s-a adresat către Întreprindere Individuală „Ilieş Vitali” solicitând confecţionarea unui set de mobilă pentru bucătărie. Susţine reclamantul-pârât că reprezentantul întreprinderii, a elaborat la faţa locului proiectul setului de bucătărie la preţul de 1600 euro în grabă, deoarece pârâtul urma să plece peste hotarele Republicii Moldova.

Invocă Întreprinderea Individuală „Ilieş Vitali” că neproporţionalitatea dulapurilor, a fost solicitată de pârât. La 26 aprilie 2011, pârâtul a achitat un avans de 800 euro, iar cealaltă sumă de 800 euro urma a fi achitată la instalarea setului de bucătărie. Cu toate acestea, pârâtul până în prezent nu şi-a onorat obligaţiile. La 07 iunie 2011, reprezentanţii „Ilieş Vitali” Întreprindere Individuală, au instalat setul de bucătărie calitativ, la parametrii solicitaţi de reclamant, cu respectarea tuturor prescripţiilor. Tot în ziua respectivă, a fost eliberat şi certificatul de garanţie, care a fost semnat de soţia reclamantului, fapt care demonstrează faptul că au fost mulţumiţi de calitatea mobilei.

Deoarece la acel moment nu avea toată suma, pîrîtul a solicitat ca să achite plata necesară puţin mai tîrziu, fapt care a fost acceptat de către Întreprindere Individuală „Ilieş Vitali”. Ulterior pentru a se eschiva de la plata cuvenită, pîrîtul a început să indice motive neîntemeiate. La 26 aprilie 2011, pârâtul a achitat suma de 800 euro, conform recipisei, iar suma restantă de 800 euro fiind neonorată până în prezent. Menţionează Întreprindere Individuală „Ilieş Vitali” că în cazul dat, raportul obligaţional între părţile implicate în litigiu are la bază recipisa, în care este indicat termenul de efectuare a comenzii şi costul prestaţiei. 2 Cere Întreprindere Individuală „Ilieş Vitali” încasarea din contul lui Valeriu Surchicin în beneficiul său a sumei de 800 euro şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 15 iunie 2012, acţiunea iniţială a fost admisă parţial, fiind reziliat contractul şi încasat din contul Întreprinderii Individualii „Ilieş Vitali” în beneficiul lui Valeriu Surchicin, suma de 800 euro şi cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Cererea reconvenţională a fost respinsă ca fiind nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 22 noiembrie 2012, a fost respinsă cererea de apel declarată de Valeriu Surchicin, a fost admisă cererea de apel declarată de Întreprindere Individuală „Ilieş Vitali”, fiind casată hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 15 iunie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care cererea iniţială depusă de Valeriu Surchicin a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cererea reconvenţională înaintată de Întreprindere Individuală „Ilieş Vitali” a fost admisă integral, fiind încasat din contul lui Valeriu Surchicin în beneficiul Întreprinderii Individualii „Ilieş Vitali” datoria în sumă de 800 euro sau echivalentul ei la cursul Băncii Naţionale a Moldovei, precum şi cheltuielile de judecată în mărime de 675 lei. La 27 martie 2013, Centrul pentru Protecţia Consumatorilor din Republica Moldova în interesele lui Valeriu Surchicin, a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bender, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărâri privind rezilierea contractului, încasarea din contul Întreprinderii Individualii „Ilieş Vitali” în beneficiul lui Valeriu Surchicin, contravaloarea bucătăriei în sumă de 1600 euro, penalitatea în mărime de 400 euro prejudiciul moral în mărime de 15000 lei şi cheltuielile de judecare a pricinii în sumă de 3000 lei.

La 29 martie 2013, Valeriu Surchicin, prin intermediul avocatului Svetlana Chirilenco, a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bender, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admise pe deplin cerinţele reclamantului din cererea de chemare în judecată, iar cererea reconvenţională să fie respinsă. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile declarate în termen, deoarece conform plicului decizia instanţei de apel a fost recepţionată de avocatul lui Valeriu Surchicin la 28 februarie (f.d.

84, 90). Recurentul, Valeriu Surchicin, fiindu-i reprezentate drepturile de către Centrul pentru Protecţia Consumatorilor din Republica Moldova, precum şi prin intermediul avocatului Svetlana Chirilenco în motivarea cererilor de recurs au indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă au pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

3 În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 22 aprilie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Întreprinderii Individuale „Ilieş Vitali”, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 17 mai 2013, Întreprindere Individuală „Ilieş Vitali” a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând declararea ca fiind inadmisibile a cererilor de recurs.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că în cererea de recurs depusă de către Centrul pentru Protecţia Consumatorilor din Republica Moldova în interesele lui Valeriu Surchicin, precum şi în cea depusă de către avocatul lui Valeriu Surchicin, nu a fost invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. 4 În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursurilor care sunt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Valeriu Surchicin prin intermediul Centrului pentru Protecţia Consumatorilor din Republica Moldova şi avocatul Svetlana Chirilenco, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Valeriu Surchicin prin intermediul Centrului pentru Protecţia Consumatorilor din Republica Moldova şi avocatul Svetlana Chirilenco, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 5