3ra-963/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia, repararea prejudicului moral

prima instanţă: A. Panov dosarul nr. 3ra-963/13 DECIZIE 29 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iurie Diaconu, Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de către Ruslan Rusu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ruslan Rusu împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului de sancţionare şi restabilirea în funcţie, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 13 iunie 2012, Ruslan Rusu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului de sancţionare şi restabilirea în funcţie.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, potrivit ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 202ef din 14 mai 2012, a fost sancţionat disciplinar, fiind concediat din funcţia de şef-adjunct al Secţiei Poliţie Criminală a Comisariatului General de Poliţie municipiul Chişinău, pentru săvârşirea unei fapte grave care a prejudiciat interesele publice şi drepturile cetăţenilor. Ministerul Afacerilor Interne a precizat că Direcţia securitate internă a efectuat o anchetă de serviciu pe faptul estorcării mijloacelor băneşti de către Ruslan Rusu şi Vitalie Gorea de la Reka Marianna şi Omer Dervisoglullari pentru 1 neatragerea la răspundere penală şi nepornirea urmăririi penale în privinţa celor din urmă.

La 09 mai 2012, Procuratura Anticorupţie a pornit cauza penală nr.2012036503 conform elementelor constitutive ale infracţiunii de corupere pasivă, fiind învinuiţi Ruslan Rusu şi Vitalie Gorea că au primit prin estorcare de la cetăţenii nominalizaţi suma de 2200 dolari SUA, iar ulterior, insistând asupra transmiterii restului banilor, pentru ca la 11 mai 2012 să fie reţinuţi de către colaboratorii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei, când urmau să primească suma de 1500 dolari SUA.

Prin nedenunţarea actului de corupere comis, la 09 mai 2012, prin neinformarea superiorilor şi celorlalte organe competente referitor la coruperea colaboratorilor de poliţie, prin neraportarea şefului despre orice caz de încălcare a legalităţii care influenţează negativ asupra activităţii organelor afacerilor interne, prin nerespectarea restricţiilor şi interdicţiilor stabilite de actele normative care reglementează statutul special al funcţionarului public, prejudiciind grav imaginea poliţiei, a fost admisă, în viziunea pârâtului, abaterea disciplinară. Ruslan Rusu consideră că ordinul este vădit ilegal, deoarece constatările ce stau la baza emiterii ordinului nr. 202ef din 14 mai 2012, ţin de competenţa organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată penale, iar Ministerul Afacerilor Interne şi-a asumat o sarcină inadmisibilă, încât ordinul este viciat în fond.

Infracţiunea de corupere pasivă a fost dată potrivit art.269 Cod Procedură Penală în competenţa Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţie, iar potrivit art.8 Cod Procedură Penală şi art.6 paragraf 2 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, persoana este considerată nevinovată până când vinovăţia sa nu se va dovedi printr-o sentinţă definitivă. Art.25 Cod Procedură Penală, venind să consfinţească acest drept, prevede, că justiţia în cauzele penale se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti şi nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni, precum şi supus unei pedepse penale, decît în baza unei hotărîri definitive a instanţei de judecată, adoptată în condiţiile prezentului cod.

Menţionează Ruslan Rusu că, contrar normelor enunţate, Ministerul Afacerilor Interne îşi atribuie calitatea de organ de urmărire penală. Consideră reclamantul că Ministerul Afacerilor Interne este în drept să concedieze colaboratorul de poliţie din cadrul organelor afacerilor interne, pentru comiterea unei fapte ce constituie infracţiune, doar în temeiul unei sentinţe definitive. Susţine că ordinul contestat este ilegal, fiind emis contrar prevederilor legii. De asemenea, indică Ruslan Rusu, că nu a existat în fapt pretinsa abatere disciplinară, dat fiind faptul că cele comise nu se încadrează în noţiunea de abatere disciplinară. În continuare, reclamantul menţionează că măsurile operativ-investigative erau autorizate de procuratură şi purtau caracterul riscului profesional, care nu constituie infracţiune, contravenţie sau abatere disciplinară.

2 Astfel pretinsele acţiuni de corupţie din 09-11 mai 2012 au constituit o parte din planul măsurilor operative pentru descoperirea traficului ilicit de fiinţe umane din partea lui Reka Marianna şi Omer Dervisogullari, avînd drept scop reţinerea lor în flagrant în timpul transmiterii banilor către potenţiala victimă. În aceste circumstanţe, reclamantul susţine că acţiunile sale constituiau risc profesional în conformitate cu art.33 al Legii cu privire la poliţie,care erau necesare pentru descoperirea crimei şi reţinerea infractorilor, iar sarcina pusă nu putea fi realizată în lipsa unui asemenea risc. Reclamantul consideră că acţiunile, inacţiunile sale nu pot fi urmărite penal, contravenţional sau disciplinar, motiv din care ordinul nr.202ef din 14 mai 2012 este ilegal.

Cere, Ruslan Rusu, anularea ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr.202ef din 14 mai 2012, restabilirea în funcţia de şef-adjunct al Secţiei Poliţie Criminală al Comisariatului General de Poliţie municipiul Chişinău. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 07 martie 2013, Ruslan Rusu a depus recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. Prin articolul I Legea nr.155 din 5 iulie 2012 Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003 s-a modificat şi completat cu excluderea din Cod a articolelor 397-422.

Conform art. II alin.(6) Legea nr.155 din 5 iulie 2012, în vigoare de la 1 decembrie 2012, recursurile depuse împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de către curţile de apel vor fi examinate de Curtea Supremă de Justiţie conform prevederilor prezentei legi. În conformitate cu art.3 alin.(1) Codul de procedură civilă, instanţele judecătoreşti aplică legile procedurale civile în vigoare la data judecării cauzei civile. Aşadar, recursul declarat de Ruslan Rusu împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 urmează a fi examinat conform modificărilor şi completărilor operate în Codul de procedură civilă prin Legea nr.155 din 5 iulie 2012. Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece conform scrisorii de însoţire hotărârea primei instanţe a fost expediată în adresa recurentului la 11 ianuarie 2013 (f.d.

82). Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. 3 Materialele pricinii atestă faptul că Ruslan Rusu a activat în cadrul Comisariatului General de Poliţie municipiul Chişinău, deţinând funcţia de şef- adjunct al Secţiei Poliţiei Criminală. Prin ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit din 11 mai 2012, Ruslan Rusu a fost recunoscut în calitate de bănuit în cauza penală de comitere a infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) Cod Penal (f.d.

25). Prin ordinul ministrului nr. 202ef din 14 mai 2012, Ruslan Rusu a fost sancţionat disciplinar prin concedierea din organele afacerilor interne pentru nedenunţarea actului de corupere comis la 09 mai 2012, pentru neinformarea superiorilor şi a celorlalte organe competente referitor la coruperea colaboratorilor de poliţie, pentru neraportarea şefului despre orice caz de încălcare a legalităţii care influenţează negativ asupra activităţii organelor afacerilor interne, pentru nerespectarea restricţiilor şi interdicţiilor stabilite de actele normative care reglementează statutul special al funcţionarului public, astfel prejudiciind grav imaginea poliţiei (f.d. 8,9). Curtea de Apel Chişinău a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată, concluzionând că ordinul contestat nu contravine prevederilor legii.

Astfel, prima instanţă a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 Codul de procedură civilă, a pronunţat o hotărâre legală. Prin prisma art. 206 alin. (1) Codul Muncii, pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat sancţiuni disciplinare, dintre care şi concedierea. Relevant situaţiei în cauză sunt şi prevederile art. 21 alin. 7 din Legea cu privire la poliţie nr. 416 din 18 decembrie 1990,care era în vigoare la momentul emiterii ordinului contestat.

Potrivit acestor prevederi, colaboratorul poliţiei poate fi concediat din serviciu din proprie iniţiativă sau din iniţiativa conducerii: pentru încălcarea disciplinei – în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de serviciu, comise în mod repetat în decursul unui an după aplicarea sancţiunii disciplinare pentru acţiuni similare, sau al comiterii sistematice a unor asemenea acţiuni, sau al săvîrşirii unei singure fapte grave, care a prejudiciat considerabil interesele publice, drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor ori persoanelor juridice, sau al prezentării la serviciu în stare de ebrietate sau al consumului de băuturi alcoolice, de stupefiante ori de substanţe toxice în timpul serviciului, sau al absentării de la serviciu fără motive întemeiate mai mult de trei ore.

În această ordine de idei, anume informaţia parvenită la adresa Direcţiei investigaţii şi securitate internă a Ministerului Afacerilor Interne cu privire la reţinerea în flagrant a lui Ruslan Rusu de către colaboratorii CCCEC, Procuratura Anticorupţie a servit drept temei de pornire a anchetei de serviciu, finisată cu sancţionarea disciplinară a lui Ruslan Rusu. Dat fiind faptul că a fost intentat un dosar penal pe numele lui Ruslan Rusu, faptele acestuia, fiind examinate sub aspect penal, indică cu certitudine 4 incompatibilitatea dînsului cu funcţia deţinută anterior în cadrul organelor afacerilor interne. Astfel, conform art. 26 din Legea cu privire la poliţie nr. 416-XII din 18 decembrie 1990, pentru activităţi nelegale colaboratorul poliţiei poartă răspundere în conformitate cu legislaţia şi cu Statutul disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat de Guvern.

Iar potrivit alin.1 pct. 17 din Statutul disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04 ianuarie 1996, sancţiunile disciplinare se aplică în cazurile de neglijenţă şi încălcare a obligaţiunilor de serviciu, a normelor de convieţuire socială, ordinii de drept şi disciplinei de serviciu. Colaboratorul care a săvîrşit infracţiuni poartă răspundere potrivit dispoziţiilor legii penale. Pînă la stabilirea caracterului infracţional al faptei, şeful poate sancţiona disciplinar colaboratorul în cauză pentru acţiuni ce constituie încălcări ale disciplinei de serviciu. Prin urmare, angajatorul este în drept să-l sancţioneze disciplinar pe Ruslan Rusu, cu toate că nu a fost pronunţată o sentinţă de condamnare în privinţa recurentului.

Nu pot fi reţinute argumentele lui Ruslan Rusu precum că ordinul de concediere este vădit ilegal şi urmează a fi anulat odată ce constatările ce stau la baza emiterii ordinului, ţin de competenţa organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată, întrucât din materialele dosarului, Ministerul Afacerilor Interne, la pornirea anchetei de serviciu, a cercetat faptele săvîrşite de Ruslan Rusu din punct de vedere disciplinar, astfel încît probele acumulate la dosarul penal au servit drept materiale la înfăptuirea anchetei date.

Colegiul consideră că, nu pot fi reţinute ca întemeiate nici afirmaţiile recurentului expuse în legătură cu faptul că măsurile operative erau autorizate de Procuratură şi purtau riscul profesional, dat fiind faptul că ordonanţa procurorului a fost emisă la 11 mai 2012, pe cînd acţiunile lui Ruslan Rusu îşi au începutul la 9 mai 2012. În această ordine de idei, este în obligaţia colaboratului de poliţie să se opună tuturor formelor de corupţie, precum şi să informeze superiorii săi şi celelalte organe competente referitor la orice asemenea cazuri de corupţie. Astfel, argumentele invocate de Ruslan Rusu în cererea de recurs se resping cu probele administrate şi poartă un caracter strict declarativ.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost corect stabilite de prima instanţă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul, de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul depus de Ruslan Rusu. 5 Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ruslan Rusu împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului şi repunerea în funcţia deţinută anterior.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Iurie Diaconu Svetlana Novac Tatiana Vieru 6