2ra-1564/13 — Abularea certificatului de moştenitor legal

dosarul nr. 2ra-1564/13 prima instanţă V. Criucicova instanţa de apel B. Bîrca T. Pelin N. Traciuc ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Viorica Timuţă, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Timuţă împotriva Vioricăi Timuţă, intervenient accesoriu Biroul Notarial „V.

Boldurescu” cu privire la anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar şi constatarea faptului acceptării succesiunii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Viorica Timuţă şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 01 iunie 2012 c o n s t a t ă La 22 decembrie 2009 Lidia Timuţă a depus cerere de chemare în judecată împotriva Vioricăi Timuţă, intervenient accesoriu Biroul Notarial „V. Boldurescu” cu privire la anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar şi constatarea faptului acceptării succesiunii. În motivarea acţiunii, reclamanta Lidia Timuţă a indicat, că la 07 ianuarie 1999 a decedat mama, Elena Timuţa, iar la 17 iunie 1999 a decedat tatăl, Efim Timuţa.

Nu a ştiut despre faptul că tatăl său a lăsat un testament pe numele Vioricăi Timuţă. La 09 septembrie 2003 Vioricăi Timuţă i-a fost eliberat certificatul de moştenitor în privinţa averii compusă din casa de locuit situată în oraşul Călăraşi, str. I. Neculce 24. De asemenea, reclamanta a menţionat că tatăl, care a decedat peste 6 luni după decesul mamei sale, nu a acceptat succesiunea după decesul mamei în privinţa a ½ cotă-parte din casa de locuit, acest fapt ne fiind luat în consideraţie la întocmirea testamentului. Reclamanta consideră că i-a fost lezat dreptul de a accepta succesiunea după decesul mamei. 1 După decesul tatălui, împreună cu sora au ajuns la înţelegere comună prin care urmau împreună să locuiască în casa părintească, după care sora a plecat la Chişinău pentru a găsi un loc de muncă.

Reclamanta a mai menţionat că după plecarea surorii, a rămas să locuiască în casă, de care a avut grijă pînă în prezent, instalînd conducta de gaze naturale, apă, a făcut reparaţie în casă din contul creditelor bancare pe care le-a luat pentru îmbunătăţirea stării în care se afla casa părintească. După ce Viorica Timuţă s-a căsătorit, a revenit acasă unde locuiesc împreună. În ultimul timp au apărut neînţelegeri cu familia surorii privind administrarea casei părinteşti şi gestionarea cheltuielilor legate de întreţinerea imobilului. Reclamanta Lidia Timuţă solicită anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar eliberat la 09 septembrie 2003 pe numele Vioricăi Timuţă, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte din casa de locuit situată pe str. I. Neculce 24 oraşul Călăraşi şi acceptarea succesiunii după decesul mamei Elena Timuţă.

Ulterior, reclamanta Lidia Timuţă a depus cerere de modificare şi completare a cererii de chemare în judecată. În motivarea cererii de completare, Lidia Timuţă a menţionat că, părinţii Efim Timuţa Efim şi Elena Timuţa, au primit în folosinţă pe termen nedeterminat la 10 aprilie 1065 un teren pentru construcţia casei, situat în or. Călăraşi, str. Ion Neculce 24. Pe acest teren părinţii au construit casa de locuit şi construcţii accesorii, care au fost date în exploatare la 21 februarie 1984. Terenul cu suprafaţa de 0,0672 ha pe care a fost construită casa, nu a fost privatizat, iar casa şi construcţia accesorie este proprietate comună în devălmăşie a părinţilor cîte ½ cotă-parte ideală pentru fiecare.

Reclamanta a mai menţionat că, la 07 ianuarie 1999 mama sa, Timuţa Elena a decedat, fapt după care a rămas averea sa succesorală, compusă din ½ cotă-parte din casa de locuit şi construcţii accesorii, situate în or. Călăraşi, str .Neculce 24. Atît pînă la decesul mamei, cît şi după deces, a locuit în casa menţionată, folosindu-se de toată averea rămasă după decesul mamei. Prin cererile din 03 mai 1999 tatăl său, Timuţa Efim, cît şi sora Timuţa Viorica au refuzat acceptarea moştenirii după decesul mamei. De asemenea, la 03 mai 1999 tatăl său, Timuţa Efim a întocmit un testament pe numele surorii sale - Timuţă Viorica, pe toată averea care îi va aparţine în ziua decesului, inclusiv indicînd şi casa de locuit din or.

Călăraşi, str. I. Neculce 24, ce constituia proprietate comună în devălmăşie inclusiv şi a mamei. La 17 iunie 1999 a decedat şi tatăl său Timuţa Efim. Reclamanta a invocat de asemenea, că cunoştea despre faptul întocmirii unui testament pe numele surorii sale, însă credea că se referă doar la partea ce îi aparţine tatălui, iar în anul 2009, cînd pîrîta i-a solicitat să părăsească casa a aflat că tatăl i-a testat întreaga casă pîrîtei Timuţa Viorica. Consideră reclamanta, că testamentul din 03 mai 1999 şi certificatul de moştenitor testamentar nr.3838 din 09 septembrie 2003 îi lezează drepturile la opţiune succesorală şi o lipseşte de dreptul de a moşteni în urma decesului mamei sale prin 2 intrarea de fapt în posesia averii succesorale, fără a face declaraţie la notar de acceptare a succesiunii în termenul prevăzut.

Cauza a fost obiect de examinare în mai multe instanţe judecătoreşti. Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 01 iunie 2012 acţiunea a fost admisă. A fost recunoscut dreptul de proprietate comună în devălmăşie a părinţilor decedaţi Timuţă Efim şi Timuţă Elena asupra terenului cu suprafaţa de 0,0672 ha, casei de locuit şi construcţiilor accesorii amplasate în or. Călăraşi, str. I. Neculce 24. A fost anulat parţial certificatul de moştenitor testamentar nr.3838 din 09 septembrie 2003 în privinţa terenului cu nr. cadastral 2501210.039, casei de locuit cu nr. cadastral 2501210.039.01 şi construcţiei accesorii cu nr. cadastral 2501210.039.02 amplasate în or. Călăraşi, str. Ion Neculce 24. A fost constat faptul acceptării succesiunii de către Timuţa Lidia după decesul mamei Timuţa Elena, decedată la 07 ianuarie 1999 în or.

Călăraşi, fiindu-i atribuită Lidiei Timuţa ½ cotă-parte din terenul cu nr. cadastral 2501210.039, casa de locuit cu nr. cadastral 2501210.039.01 şi construcţiei accesorii cu nr. cadastral 2501210.039.02 amplasate în or. Călăraşi, str. I. Neculce 24. De asemenea, s-a dispus radierea înscrisurilor din Registrul bunurilor imobile cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral 2501210.039, a casei de locuit cu nr. cadastral 2501210.039.01 şi construcţiei accesorii cu nr. cadastral 2501210.039.02, amplasate în or. Călăraşi, str. I. Neculce 24, înscrise după Timuţa Viorica cu înscrierea dreptului de proprietate comună a cîte ½ cote-părţi asupra acestor imobile după Timuţa Lidia şi Timuţă Viorica.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012, a fost respins apelul declarat de către Viorica Timuţă şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 01 iunie 2012. Viorica Timuţă a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu restituirea pricinii spre rejudecare la prima instanţă. Recurenta Viorica Timuţă, în motivarea recursului a menţionat că, la examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material. Intimata Lidia Timuţa, prin referinţa depusă a solicitat declararea recursului depus de Viorica Timuţă ca inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Viorica Timuţă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Viorica Timuţă ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Viorica Timuţă se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 4