2ra-1652/13 — Încasarea restanţelor rezultate din contractul de arendă şi a penalităţii conform pct. 3.2 din contractul de arendă

Dosar nr. 2ra-1652/13 Prima instanţă: Judecătoria Soroca Judecător: Mîra Ghenadie Instanţa de apel:Curtea de Apel Bălţi Judecători: Tatiana Duca Stela Procopciuc Ana Albu Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de FPC “CMV” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Botnari Ana împotriva FPC “CMV” SRL, privind încasarea restanţelor rezultate din contractul de arendă şi a penalităţii conform pct. 3.2 din contractul de arendă, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 decembrie 2012, prin care cererea de apel declarată de FPC “CMV” SRL, a fost admisă, ACONSTATAT: La 14 martie 2012, reclamanta Botnari Ana, a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva FPC “CMV” SRL, privind încasarea restanţelor rezultate din contractul de arendă şi a penalităţii conform pct. 3.2 din contractul de arendă.

În motivarea acţiunii reclamanta Botnari Ana a indicat că, a transmis pîrîtului FPC „CMV” SRL în arenda un teren agricol şi cota valorică, fiind încheiat în acest sens contractul de arendă din 07 februarie 2007 înregistrat la Primăria Bădiceni cu nr. 591. Mai menţionează reclamanta că, potrivit contractului, pîrîtul FPC „CMV” SRL şi-a asumat obligaţiunea de ai achita plata de arendă pentru o cotă de 1,7 ha de 300 kg grîu, 15 kg ulei vegetal, 75 kg porumb sau echivalentul în bani. Reieşind din cota echivalenta de 1,5 ha, arendaşul urma sa achite pînă la 31 noiembrie a fiecărui an calendaristic, 265 kg griu, 13,2 litri ulei vegetal, 66 kg porumb sau orz.

1 Solicită reclamanta Botnari Ana, încasarea din contul FPC „CMV” SRL în beneficiul său a restanţei pentru anul 2006 — 60 kg grîu, 5,2 litri ulei, 66 kg porumb sau orz, pentru anul 2.007 — 105 kg grîu, 8,2 litri ulei, 66 kg porumb sau orz, pentru anul 2008 — 66 kg porumb sau orz, pentru anul 2009 — 13,2 litri ulei, pentru anul 2010 — 165 kg grîu, 13,2 litri ulei vegetal, 66 kg porumb sau orz şi a penalităţii conform punctului 3.2 a contractului de arendă. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 16 mai 2012, acţiunea înaintată de Botnari Ana, a fost admisă parţial, s-a încasat de la FPC „CMV” SRL, în beneficiul Anei Botnari, cu titlu de plată a restanţei rezultate din contractului de arendă 25 kg grîu, 7,6 litri ulei vegetal şi 123 kg porumb; cu titlu de penalitate 47,7 kg grîu, 2,21 litri ulei vegetal, 11,88 kg porumb.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 decembrie 2012, a fost respins apelul declarat de FPC “CMV” SRL, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 16 mai 2012. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 15 martie 2013, FPC “CMV” SRL, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de Botnari Ana, să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului a indicat că, atît hotărîrea primei instanţe, cît şi decizia instanţei de apel, au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Colegiul judiciar reiterează prevederile art. 434 CPC, potrivit cărora, recursul împotriva actelor de dispoziţie ale Curţilor de Apel, se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Astfel, din actele cauzei se constată cu certitudine că, decizia motivată a instanţei de apel a fost recepţionată de către recurent, la 18 ianuarie 2013, iar cererea de recurs a fost declarată la 15 martie 2013, prin urmare, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termenulu prevăzut de lege.

Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

2 Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Instanţa de recurs menţionează că, din actele cauzei rezultă cu certitudine că, la 14 martie 2012, reclamanta Botnari Ana, a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva FPC “CMV” SRL, prin care a solicitat, încasarea din contul FPC “CMV” SRL în beneficiul său a restanţei pentru anul 2006 — 60 kg grîu, 5,2 litri ulei, 66 kg porumb sau orz, pentru anul 2007 — 105 kg grîu, 8,2 litri ulei, 66 kg porumb sau orz, pentru anul 2008 — 66 kg porumb sau orz, pentru anul 2009 — 13,2 litri ulei, pentru anul 2010 — 165 kg grîu, 13,2 litri ulei vegetal, 66 kg porumb sau orz şi a penalităţii prevăzute de punctul 3.2 din contractului încheiat cu FPC “CMV” SRL pentru neachitarea la timp a plăţii de arendă.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, concluzia instanţei de fond, menţinută prin decizia instanţei de apel, privind admiterea în parte a acţiunii înaintate de Botnari Ana, este întemeiată şi legală. Astfel, instanţa de recurs menţionează că, pe parcursul judecării pricinii, instanţele de judecată, analizînd toate probele administrate în sensul soluţionării corecte a pricinii respective, în coraborare cu normele de drept material relevante speţei date, s-a concluzionat corect că, Botnari Ana urmează să încaseze din contul FPC „CMV” SRL, cu titlu de plată a restanţei aferent contractului de arendă 25 kg grîu, 7,6 litri ulei vegetal şi 123 kg porumb şi cu titlu de penalitate 47,7 kg grîu, 2,21 litri ulei vegetal, 11,88 kg porumb.

Astfel, instanţa de recurs mai menţionează că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de FPC „CMV” SRL, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a 3 unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de FPC „CMV” SRL, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de FPC „CMV” SRL, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecători /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 4