Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-1572/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
23 mai 2013
Părțile
Pavalenco Valeriu vs Companiei moldo-greacă Michailides Tobacco Moldova SA
Pe scurt
Restabilirea în funcţie

2ra-1572/13 — Anularea ordinului de concediere

dosarul nr. 2ra-1572/13 prima instanţă: L. Vasilevici, instanţa de apel: M. Moraru, B. Bîrcă, N. Traciuc, ÎNCHEIERE 23 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva, Iuliana Oprea examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Pavalenco Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Pavalenco Valeriu împotriva Companiei moldo-greacă „Mihailides Tobacco Moldova” societate pe acţiuni cu privire la anularea ordinului nr. 127/c din 30.12.2010 de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Pavalenco Valeriu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 07 august 2012, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 29 martie 2011 reclamantul Pavalenco Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Companiei moldo-greacă „Mihailides Tobacco Moldova” societate pe acţiuni cu privire la anularea ordinului nr. 127/c din 30.12.2010 de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi material. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că din data de 18.04.1988, a activat la fabrica de fermentare a tutunului din or. Drochia, ulterior reorganizată în S.A.”Termenttutun”, în calitate de jurist.

Invocă reclamantul că conform ordinului 32-c din 19 mai 2010 a fost concediat în baza art.86 alin.(1) lit. c) CM al RM cu angajarea ulterioară conform ordinului 40-c din 20 mai 2010 la Compania moldo-greacă „Mihailidis Tobacco Moldova” S.A., filiala Drochia în aceiaşi funcţie, dar în baza contractului pentru perioada din 20.05.2010 până la 31.12.2010 cu salariul de 1800 lei, unde este specificat, că acesta este încheiat pentru îndeplinirea unor lucrări sezoniere.

Susţine reclamantul că la 21 decembrie 2010, a fost invitat la sediul unităţii, unde i-a fost comunicat ordinul nr. 122c din 15.12.2010 conform căruia în baza art. 282 alin. (2) CM al RM a fost preavizat în scris despre încetarea contractului individual de muncă cu 7 zile înainte, dar la data de 30.12.2010 repetat a fost invitat şi informat contra semnăturii despre ordinul 127c din 30.12.2010 despre eliberarea lui din funcţie din 31.12.2010 conform art.82 lit. f) CM al RM - expirarea termenului contractului de muncă. La 12.01.2011 a primit carnetul de muncă şi salariul cuvenit. Consideră reclamantul că la eliberarea lui din funcţie au fost încălcate prevederile art. art. 1,3 lit. a), d), 4 lit. c), 49 alin.(3), 64 alin.(2), 66 alin.(5), 83 alin.(l), (4), 84, 143 alin. (1) şi 279 CM al RM, Hotărîrea Guvernului nr.1279 din 19 noiembrie 2004 prin care a fost aprobat nomenclatorul lucrărilor sezoniere.

Solicită Pavalenco Valeriu anularea ordinului nr.127c din 30.12.2010, restabilirea în funcţie de jurist cu încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi compensarea pagubei morale în mărime de 50.000 lei. Ulterior, Pavalenco Valeriu şi-a modificat cerinţele în partea restabilirii în funcţie, a solicitat în conformitate cu prevederile art.90 alin.(4) CM al RM în locul restabilirii în funcţie încasarea de la pîrît o compensaţie suplimentară în mărime de 3 salarii medii lunare - 5400 lei; la fel, a concretizat pretenţiile: pentru lipsa forţată de la serviciu - 34.200 lei, cheltuielile judiciare: 2000 lei - pentru serviciile avocatului şi 268 lei - cheltuielile de transport, anularea ordinului nr,127c din 30.12.2010 şi anularea înscrisului din carnetul de muncă cu nr.29 din 30.12.2010 şi rectificarea cu un text nou „a demisionat conform art.85 CM al RM, din propria iniţiativă”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 07 august 2012, s-a respins integral acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012, a fost respins apelul declarat de către Pavalenco Valeriu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 07 august 2012, de respingere a acţiunii. La 15 martie 2013, Pavalenco Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu pronunţarea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii integral. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele de judecată la examinarea pricinii civile, au încălcat esenţial legea şi a aplicat eronat normele de drept material.

În motivarea recursurilor recurentul Pavalenco Valeriu a invocat că instanţele au eronat au constatat că intimatul a respectat procedura de preavizare, eronat este şi constatarea precum că contractul încheiat din 20 mai 2010, avea clauza ce prevedea termenul de pînă la 31 decembrie 2010. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un careva temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Pavalenco Valeriu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432 , art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Pavalenco Valeriu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.