2rac-167/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Z. Talpalaru dosarul nr. 2rac-167/13 instanţa de apel: M. Moraru, E. Clim, V. Harmaniuc DECIZIE 22 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Cezarion-Trans”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Danatol-Trans” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Cezarion- Trans” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Cezarion-Trans” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 15 iulie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 05 august 2010 SRL „Danatol-Trans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Cezarion-Trans” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că prin contractul-comanda de transport nr.299D din 11 august 2008, privind acordarea serviciilor de transport auto internaţional de mărfuri, SRL „Cezarion Trans” a comandat o unitate de transport companiei SRL „Danatol-Trans” pentru direcţia Germania-Moldova. Susţine că iniţial, marfa (brichete) din Germania a fost transportată prin camionul care aparţinea SRL „Cezarion Trans”, însă după deteriorarea acestuia, pîrîtul a rugat directorul SRL „Danatol-Trans” ca marfa menţionată să fie transportată ulterior de către ultima. Astfel, marfa încărcată iniţial în camionul care-i aparţinea pîrîtului a fost descărcată şi încărcată în camionul SRL „Danatol-Trans”. Descărcarea-încărcarea a fost efectuată de către şoferii întreprinderilor susmenţionate.

Menţionează că SRL „Danatol-Trans” a îndeplinit integral obligaţiunile sale contractuale, fapt confirmat prin actul lucrărilor executate din 19 august 2008, semnat şi sigilat de către ambele părţi contractante. 1 Invocă că la 05 octombrie 2009 i-a înaintat pîrîtului reclamaţia cu privire la achitarea debitului format în suma de 16205,82 lei, iar, la 06 noiembrie 2009 în adresa SRL „Cezarion-Trans” a fost trimisă reclamaţia repetată în sumă de 10000,00 lei, în pretenţia dată, SRL „Danatol-Trans” îşi exprimă dezacordul cu poziţia SRL „Cezarion- Trans” în ceia ce priveşte vina sa în pierderea unei cutii de marfă transportată. De asemenea, indică, că marfa a fost preluată de la şoferul SRL „Cezarion Trans” şi nu de la compania producătoare a mărfii, astfel, nu a fost întocmit careva act constatator în privinţa pierderii mărfii şi costului acesteia.

Or, în conformitate cu alin. 3) art. 1008 Cod civil, cărăuşul este exonerat de răspundere dacă distrugerea, pierderea sau deteriorarea încărcăturii se datorează unei sau mai multor din următoarele împrejurări: c) manipularea, încărcarea, aranjarea sau descărcarea au fost efectuate de un terţ care acţionează pentru client ori destinatar... Susţine că în conformitate cu alin. 3) art.1020 Cod civil, SRL „Cezarion Trans” a avut dreptul şi posibilitatea să înainteze reclamaţii în privinţa unor pierderi sau deteriorării a mărfii în decursul a 7 zile, termen, care nu a fost respectat de către pîrît. Reclamaţia de către pîrît a fost înaintată, peste un an de zile de la data recepţionării mărfii.

La înaintarea reclamaţiilor către SPC „Danatol-Trans” pîrîtul a prezentat pretenţia de la Philip Morris Management Services BV către „Quehenberger-Hellmann Moldova” SRL şi reclamaţia „Quehenberger-Hellmann Moldova” SRL către SRL „Cezarion Trans” în ceia ce priveşte depistarea neajunsului la livrarea mărfii, însă careva acte confirmative, întocmite cu SRL „Cezarion Trans” privind micşorarea preţui-serviciilor de transport sau expediţie nu a fost prezentate. Afirmă că, pîrîtul nu şi-a executat obligaţiile contractuale ce ţin de achitarea serviciilor de transport, avînd la 22 noiembrie 2010 o datorie de 9999,00 lei şi la 04 iulie 2011 - 7500,00 lei. care include preţul „cutiei pierdute” în mărime de 3878,05 lei şi datoria pentru serviciile de transport în mărime de 6120,95 lei, fapt confirmat prin actul contabil de verificare a decontărilor reciproce.

Consideră că neexecutînd obligaţia p-e contractul susmenţionat SRL „Cezarion Trans” este obligată să despăgubească SRL „Donatol-Trans” pentru prejudiciul cauzat, or, în conformitate cu rubrica contractului - comandă „termenul de achitare” este indicat termenul de plată a serviciilor prestate, care este de cincisprezece zile de la prezentarea actelor. Astfel, documentele, inclusiv actul lucrărilor executate şi factura nr. 974 au fost prezentate pîrîtului la 22 august 2008, iar în conformitate cu art. 619 alin. (2) Cod civil, obligaţiilor pecuniare în raporturi obligaţionale li se aplică dobînzi pentru perioada de întîrziere a executării obligaţiei, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Solicită SRL „Donatol-Trans” încasarea din contul SRL „Cezarion-Trans” datoria în sumă de 5388,63 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 2120,71 lei, cît şi cheltuielile de judecată. În cadrul dezbaterilor judiciare reclamantul şi-a modificat cerinţele acţiunii, solicitînd încasarea din contul SRL „Cezarion-Trans” în beneficiul SRL „Donatol- Trans” datoria în sumă de 9999 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 6394,91 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 491,82 lei.

În motivarea cererii de modificare a cerinţelor a indicat că temeiul art. 1020 Cod civil, pârâtul a avut dreptul de a înainta reclamaţii cu privire pierderea sau deteriorarea mărfii în termen de 7 zile, termen care a fost omis de către acesta, or, reclamaţia a fost înaintată de către pârât peste un an de la data recepţionării mărfii, anexând la aceasta 2 pretenţia companiei Philip Morris Management Services BV către SRL,,Quehenberger- Hellmann” şi reclamaţia SRL ,,Quehenberger-Hellmann” către SRL ,,Cezarion Trans”, prin care se constată neajunsul la livrarea mărfii. Menţionează că datoriile pârâtului la 22 noiembrie 2010 constituiau suma de 9999 lei, care cuprindeau preţul cutiei pierdute în mărime de 3878,05 lei şi datoria pentru serviciile de transport în mărime de 6120,95 lei.

În cadrul examinării pricinii, reclamantul a depus cerere de micşorare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul SRL „Donatol-Trans” a sumei de 7500 lei cu titlu de datorie, a dobânzii de întârziere în mărime de 6394,91 lei, a taxei de stat în mărime de 491,82 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţă juridică în mărime de 4000 lei, drept temei pentru micşorarea pretenţiilor a invocat faptul că SRL ,,Cezarion-Trans” a achitat suma de 2499 lei, astfel încât datoria pârâtului constituie suma de 7500 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 15 iulie 2011, acţiunea a fost admisă şi încasat din contul SRL ,,Cezarion-Trans” în beneficiul SRL ,,Danatol-Trans” datoria în mărime de 7500 lei, dobânda de întârziere în mărime de 6394,91 lei, cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 4000 lei şi taxa de stat în mărime de 491,82 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 12 septembrie 2011 nu s-a dat curs cererii de apel depusă de către SRL ,,Cezarion-Trans”, acordându-i-se apelantului termen până la 30 septembrie 2011 pentru prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat şi a apelului motivat cu indicarea motivelor de fapt şi de drept, fiindu-i explicat, totodată, apelantului că în caz dacă nu va lichida neajunsurile, cererea de apel va fi restituită. Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 05 octombrie 2011 a fost restituit apelul declarat de către SRL ,,Cezarion-Trans”. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 iulie 2012 a fost admis apelul declarat de către SRL ,,Cezarion-Trans”, casată încheierea Curţii de Apel Economice din 05 octombrie 2011 şi restituită pricina la Curtea de Apel Chişinău pentru judecarea apelului.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către SRL ,,Cezarion-Trans” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 29 ianuarie 2013 SRL ,,Cezarion-Trans” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate. Susţine că în urma executării comenzii de transport, SRL ,,Danatol-Trans” în calitate de transportator a pierdut o cutie de brichete în număr de 29395 în valoare de 3878 lei, fapt confirmat de către intimat în cererea de chemare în judecată, indicînd că recuperarea prejudiciului cauzat nu o consideră de cuviinţă din motivul expirării termenului de prescripţie, invocînd totodată că dînşii nu au formulat reclamaţii în acest sens.

Menţionează că potrivit scrisorii CMR nr. 646231 destinatarul mărfii a menţionat despre executarea necorespunzătoare de către SRL ,,Danatol-Trans” a contractului de transport, indicînd lipsa unei cutii, fapt care în conformitate cu prevederile art. 1011 3 Cod civil, are drept efect reţinerea de către recurent a cheltuielilor de recuperare a prejudiciului. Consideră că, SRL ,,Danatol-Trans” nu poate invoca încălcarea de către recurent a procedurii legale de înaintare a obiecţiilor cu privire la pierderea mărfurilor transportate în vederea justificării omiterii termenului de prescripţie pentru contestarea prezumţiei pierderii încărcăturii şi reţinerii de către recurent a costului mărfii pierdute.

Afirmă că, de facto, valoarea serviciilor de transport datorată de către SRL ,,Cezarion –Trans” SRL ,,Danatol-Trans” a fost achitată, nefiind însă returnată suma de 3878,05 lei, care reprezintă în sine costul mărfii pierdute, care a fost reţinută din contul intimatului pentru a fi achitată destinatarului mărfii. De asemenea invocă că, în conformitate cu prevederile art. 1021 Cod Civil, termenul de prescripţie în raporturile de transport este de 1 an, astfel, potrivit contractului de transport invocat de SRL „Donatol-Trans”, obligaţia de plată a SRL „Cezarion-Trans” rezultată din contractul de transport, care a devenit scadentă la data de 29 august 2008. Susţine că SRL „Cezarion-Trans” a pledat în şedinţa instanţelor de judecată pentru respingerea acţiunii ca fiind depusă tardiv, însă instanţele nu s-au expus pe marginea termenului de prescripţie.

Intimatul „Donatol-Trans” în şedinţa instanţei de judecată nu a solicitat repunerea în termen şi nu a justificat prin probe pertinente înaintarea acţiunii în interiorul termenului de prescripţie. Consideră că, în conformitate cu prevederile art. 268, 271, 272, 1021 alin.(1) Cod Civil, cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Donatol- Trans” împotriva SRL „Cezarion Trans” urmează a fi respinsă ca fiind tardivă, or, concluzia instanţelor de judecată, precum că achitările efectuate de către recurent în contul stingerii datoriilor restante urmează a fi considerate ca temei de întrerupere a cursului prescripţiei, este eronată.

La fel invocă că, contrar prevederilor art. 96 CPC, potrivit cărora, instanţa de judecată obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile de asistenţă juridică în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile, instanţa de fond a dispus încasarea din contul recurentului a sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică în lipsa dovezii că acestea au fost suportate de către intimat în legătură cu examinarea prezentei cauze. Or, potrivit legii invocate, instanţa de judecată nu a fost în drept de a adjudeca în contul intimatului suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în lipsa dovezii că acestea au fost reale şi sunt suportate în legătură cu examinarea prezentei cauze, motiv din care susţine că instanţa de fond a dispus încasarea arbitrară a cheltuielilor de asistenţă juridică.

Mai indică că, pricina a fost examinată în instanţa de apel cu încălcarea competenţei jurisdicţionale, susţinînd în acest sens că iniţial apelul depus în cauză a fost examinat de Curtea de Apel Economică, cauza fiind ulterior transmisă spre examinare Curţii de Apel Chişinău, judecător raportor A. Pahopol. După examinarea pricinii în ordine de recurs, Curtea Supremă de Justiţie a restituit pricina în instanţa de apel pentru examinarea apelului, drept motiv pentru care pricina a fost din nou repartizată, fiind desemnat judecătorul-raportor A. Minciuna. Menţionează că la momentul examinării pricinii în instanţa de apel, existau două dispoziţii de repartizare a pricinii de faţă. 4 Susţine că potrivit art. 32 CPC, nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării pricinii în instanţa şi de judecătorii în a căror competenţă pricina este dată prin lege, cu excepţiile expres stabilite de legea procesual civilă.

Afirmă că pricina iniţial a fost repartizată judecătorului A. Pahopol, iar retragerea pricinii din procedura acestuia poate fi admisă doar în temeiurile expres prevăzute de lege, or, retragerea arbitrară a cauzei din procedura judecătorului raportor constituie o încălcare a regulilor unui proces echitabil în sensul art. 6 al CEDO, considerând, astfel că în speţa de faţă nu există temei legal de retragere a pricinii. Consideră că, în circumstanţele speţei, nu a existat un temei legal de retrage a pricinii din procedura completului de judecată nr. 1 căruia i-a fost repartizată iniţial examinarea prezentei pricini, motiv din care susţine că cauza a fost retrasă arbitrar din procedura completului de judecată nr. 1, judecător raportor A. Pahopol şi repartizată completului de judecată nr. 2, judecător raportor A. Minciuna.

Or, completul de judecată nr. 2 nu a fost în drept de a examina pricina aflată în procedura completului nr. 1 după restituirea pricinii spre judecare de către instanţa de recurs. Mai mult că, în circumstanţele speţei, conflictul de competenţă dintre două complete de judecată din cadrul aceleiaşi Curţi de Apel în condiţiile independenţii judecătorilor, legalitatea procesului civil şi inadmisibilitatea retragerii arbitrare a pricinilor din procedura unui complet de judecată şi repartizarea spre examinare altui complet de judecată ridică o problemă de drept susceptibilă de a efectua echitatea procesului în sensul art. 6 al CEDO, soluţionarea prezentei pricini ţine de eliminarea unor practici defectuoase în administrarea actului de justiţie şi asigurarea caracterului previzibil al procedurii civile.

Or, scopul independenţei, astfel cum este prevăzut în art. 6 al Convenţie, este de a garanta fiecărei persoane dreptul fundamental de a-i fi examinat cazul său în mod echitabil, având la bază doar aplicarea dreptului şi fără nici o influenţă nepotrivită. Insistă că atât în hotărârea instanţei de fond cât şi în decizia instanţei de apel, nu sunt indicate motivele neaplicării speţei prevederile art. 271 Cod Civil, invocate de către recurent, precum şi aplicarea prevederilor art. 277 Cod Civil, decizia instanţei de apel, reprezentând în esenţă o însuşirea motivelor invocate de instanţa de fond. Or, instanţa de apel, potrivit regulilor unui proces echitabil, reţinându-se rolul determinant al concluziilor sale, are obligaţia să examineze efectiv problemele esenţiale care îi sunt supuse aprecierii şi să nu se limiteze la însuşirea motivelor instanţei inferioare.

Astfel, reieşind din considerentele expuse, pledează că SRL „Cezarion-Trans” nu a beneficiat de un proces echitabil în instanţa de fond şi instanţa de apel, întrucât motivele aplicării prevederilor art. 277 Cod Civil precum şi respingerea argumentelor recurentului „Cezarion-Trans” invocate în susţinerea inaplicabilităţii prevederilor art. 277 Cod Civil nu au fost expuse atât de instanţa de fond cât şi instanţa de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 14 noiembrie 2012 a fost recepţionată de reprezentantul recurentului SRL „Cezarion- Trans” la data de 15 ianuarie 2013, fapt confirmat prin recipisa semnată de ultimul (f.d.

181) Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 29 ianuarie 2013. 5 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

După cum denotă actele cauzei, prin contractul-comandă de transport nr. 299 D, privind acordarea serviciilor de transport auto internaţional de mărfuri, SRL „Cezarion- Trans” a comandat o unitate de transport companiei SRL „Donatol-Trans” pentru Direcţia-Moldova. În conformitate cu CMR nr. 0289178, nr. 0289235, nr. 646231, nr. 0289234, nr. 0289180,001 au fost prestate servicii în suma totală de 3000 euro, fiind stabilit termenul de achitare de 15 zile din momentul prezentării actelor (f.d.8). Tot actele cauzei atestă că, SRL „Donatol-Trans” a îndeplinit integral obligaţiunile sale contractuale ce se confirmă prin actul lucrărilor executate din 19 august 2008, semnat şi ştampilat de ambele părţi contractuale (f.d.

9). De asemenea, faptul executării corespunzătoare a obligaţiilor contractuale se confirmă şi prin lipsa reclamaţiilor din partea SRL „Cezarion-Trans” în adresa SRL „Donatol-Trans” în decurs de un an de zile. Drept urmare, SRL „Cezarion-Trans” a achitat parţial SRL „Donatol-Trans” costul serviciilor prestate, fapt confirmat prin ordinele de plată anexate la actele cauzei nr. 398 din 07 iulie 2010, nr. 356 din 21 iunie 2010, nr. 825 din 06 octombrie 2010, nr. 794 din 25 septembrie 2008, nr. 770 din 15 septembrie 2008, nr.759 din 09 septembrie 2008, nr. 669 din 19 octombrie 2010, nr. 587 din 17 septembrie 2010, nr. 582 din 16 septembrie 2010 (f.d. 27-43), la data de 22 noiembrie 2010, avînd datoria faţă de SRL „Donatol-Trans” în cuantum de 9999 lei, care constituie din preţul „cutiei pierdute” în mărime de 3878,05 lei şi datoria pentru serviciile de transport în mărime de 6120,95 lei, ce se confirmă prin actul de contabil de verificare decontărilor reciproce.

La caz este de remarcat că prin scrisoarea nr. 193 din 19 mai 2010, SRL „Cezarion-Trans” a comunicat SRL „Donatol-Trans” că suma de 3878,05 lei nu va fi achitată din cauza neajunsului de marfă depistat la livrarea mărfii conform CMR NL646231. Tot din actele cauzei rezultă că la data de 04 aprilie 2011, SRL „Cezarion-Trans” prin ordinul de plată nr. 221 a transferat pe contul SRL „Donatol-Trans” suma de 2499 lei, şi astfel, datoria SRL „Cezarion-Trans” faţă de SRL „Donatol-Trans” constituind suma de 7500 lei. Înaintând acţiunea împotriva SRL „Cezarion-Trans”, SRL „Donatol-Trans”, în urma concretizărilor pretenţiilor, a solicitat încasarea de la pârât a datoriei în sumă de 7500 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 6394,91 lei, a taxei de stat în sumă 491,82 lei şi cheltuieli pentru asistenţă juridică în sumă de 4000 lei.

Fiind investite cu judecarea pricinii în speţă, atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, stabilind circumstanţele care au importanţă 6 pentru soluţionarea justă a cauzei şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect au ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că instanţele ierarhic inferioare corect au stabilit că în calitate de beneficiar al serviciilor, SRL „Cezarion- Trans” a încălcat prevederile contractului, prin neachitarea integrală a prestaţiei în beneficiul SRL „Donatol-Trans” în termenul stabilit, fapt ce a dus la formarea unui debit de 7500 lei, or potrivit pct. 8 al contractului-comandă nr. 299D, termenul achitării serviciilor prestate a fost stabilit de părţi de 15 zile de la prezentarea actelor (f.d.

8). Conform art. 512 alin. (1) Cod Civil a RM, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da. a face sau a nu face. Potrivit prevederilor art. 514 Cod Civil a RM, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile Prevederile art. 572 Cod Civil a RM, statuează că, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună- credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Potrivit art. 980 alin. (1) Cod Civil a RM, prin contractul de transport, o parte (cărăuş, transportator) se obligă faţă de cealaltă parte (pasager sau client) să o transporte împreună cu bagajele ei sau, respectiv, să transporte încărcătura la locul de destinaţie, iar cealaltă parte se obligă să plătească remuneraţia convenită.

Cu referire la normele citate, este important de reţinut că materialele dosarului denotă incontestabil faptul că SRL „Donatol-Trans” şi-a onorat integral obligaţiile sale contractuale, ce se confirmă prin actul lucrărilor executate din 19 august 2008, semnat şi ştampilat de către ambele părţi contractuale, pe cînd SRL „Cezarion-Trans” nu şi-a executat obligaţiile sale contractuale integral privind achitarea serviciilor de transport, fapt confirmat prin actul contabil de verificare decontărilor reciproce, circumstanţă care denotă corectitudinea concluziilor şi soluţiei instanţelor de judecată cu privire la temeinicia acţiunii şi încasării din contul SRL „Cezarion-Trans” în beneficiul SRL „Donatol-Trans” a datoriei în sumă de 7500 lei.

La acest segment, este important de reţinut că, datoria de 7500 lei, constituie din suma de 3878,05 lei costul mărfii pierdute, care a fost reţinută din contul intimatului de către recurent şi datoria restantă aferentă serviciilor de transport în mărime de 3621,95 lei. Or, din materialul probator, anexat la materialele cauzei, nu se constată vina intimatului în pierderea unei cutii de marfă transportate, mai mult că marfa comandatarului iniţial (Philip Morris Management Services BV) a fost transportată de către însăşi, SRL „Cezarion Trans” şi doar ulterior de către SRL „Donatol Trans”, din motivul deteriorării autocamionului SRL „Cezarion Trans”.

Potrivit art. 1008 alin. (3) lit. c) Cod Civil a RM, sub rezerva prevederilor art. 1009 alin. (2)-(5), cărăuşul este exonerat de răspundere dacă distrugerea, pierderea sau deteriorarea încărcăturii se datorează unei sau mai multor din următoarele împrejurări manipularea, încărcarea, aranjarea sau descărcarea au fost efectuate de client, destinatar sau de un terţ care acţionează pentru client ori destinatar. În temeiul prevederilor enunţate, este constatat că şoferii recurentului şi intimatului împreună au descărcat şi au încărcat marfa din camionul care îi aparţinea 7 SRL „Cezarion-Trans” în camionul SRL „Donatol-Trans”, în condiţiile în care, nu poate fi stabilită vina unuia din transportatori în pierderea cutiei cu marfă.

Mai mult că, la descărcarea mărfii între părţi contractuale nu a fost întocmit careva act de constatare a mărfurilor pierdute sau distruse, iar ulterior din partea SRL „Cezarion-Trans” în adresa SRL „Donatol-Trans” nu au fost înaintate careva pretenţii în privinţa mărfii pierdute. De altfel, nu a prezentat recurentul nici probe în confirmarea faptului că SRL „Cezarion-Trans” a achitat careva prejudiciu proprietarului, destinatarului sau expeditorului mărfii.

La acest capitol sunt relevante şi prevederile art. 30 din Convenţia cu privire la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR), care indică că dacă destinatarul a primit marfa fără să fi constatat starea ei în contradictoriu cu transportatorul sau daca cel mai târziu în momentul eliberării, când este vorba de pierderi ori avarii aparente, sau în termen de 7 zile de la data eliberării în afara de duminici şi sărbători legale, când este vorba de pierderi sau avarii neaparente, nu a făcut rezerve transportatorului, indicând natura generala a pierderii sau avariei, se prezuma, până la proba contrarie, ca a primit marfa în starea descrisă în scrisoarea de trăsură. Rezervele arătate mai sus trebuie să fie făcute în scris dacă este vorba de pierderi sau de avarii neaparente.

Sub aspectul reglementărilor de nivel naţional se remarcă şi prevederile art. 1020 alin. (3) CC, care stipulează că dacă destinatarul şi cărăuşul au verificat împreună starea încărcăturii, dovada contrară rezultatului acestei verificări se admite doar în cazul unor pierderi sau deteriorări ce nu pot fi recunoscute la examinarea exterioară şi în cazul formulării de către destinatar a unor obiecţii scrise fată de cărăuş în decursul a 7 zile, neluând în considerare duminicile şi sărbătorile legale. Din sensul dispoziţiilor citate este de înţeles că, SRL ,,Cezarion-Trans”, urma să înainteze intimatului SRL ,,Danatol-Trans” pretenţii cu privire la deteriorarea sau pierderea mărfii în termen de 7 zile, pe cînd, despre neajunsul mărfii depistate, ia fost comunicat intimatului doar la data de 19 mai 2010, cu omiterea termenului de prescripţie oferit de lege (f.d.17).

Totodată, prin prisma prevederilor art. 589 şi art. 619 Cod civil, instanţa de recurs găseşte drept corectă şi soluţia instanţelor de judecată cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere, or, recurentul se consideră în întîrziere achitării datoriei pentru serviciile prestate din 09 septembrie 2008. Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

De altfel şi afirmaţia recurentului că acţiunea înaintată de SRL „Donatol-Trans” a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie, nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece acest motiv, a constituit obiect al dezbaterilor judiciare în cadrul şedinţei instanţei primei instanţe, respectiv, nefiind stabilită omiterea termenului de prescripţie la înaintarea acţiunii în judecată. Or, potrivit art. 277 CC, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe: a) în cazul intentării unei acţiuni în modul stabilit; b) în cazul în care debitorul săvârşeşte acţiuni 8 din care rezultă că recunoaşte datoria. După întreruperea cursului prescripţiei extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs până la întreruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripţie extinctivă.

Astfel, prin prisma normei citate, corect instanţele au reţinut că achitarea treptată a datoriei restante în contul stingerii datoriei de către recurent, este apreciată ca acţiuni de recunoaştere a datoriei, prin urmare curgerea termenului de prescripţie reîncepe de fiecare dată pentru un termen nou, din momentul săvârşirii de către debitor a acţiunilor de achitare a datoriei.

Nu poate constitui temei de admitere a recursului nici afirmaţia recurentului cu privire la faptul că pricina în instanţa de apel a fost examinată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale, referindu-se în acest sens la prevederile art. 432 alin.(3) lit. f) CPC, or prin faptul că, după anulare de către instanţa de recurs a încheierii de restituire a cererii de apel şi repartizarea pricinii spere examinare altui complet de judecată decît celui care a emis încheierea de restituire a cererii de apel, nu poate fi interpretat sub aspectul dispoziţiilor citate, întrucît la caz nu a fost încălcată competenţa jurisdicţională. De altfel, potrivit art. 61 alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească, activitatea de judecare a cauzelor se desfăşoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor prin intermediul programului electronic de gestionare a dosarelor.

În cazul în care judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza este în imposibilitatea de a continua judecarea acesteia, persoana responsabilă, în temeiul unei încheieri motivate a preşedintelui instanţei judecătoreşti, prin intermediul programului electronic de gestionare a dosarelor, asigură redistribuirea aleatorie a dosarului altui judecător. Fişa cu datele privind distribuirea aleatorie a dosarelor se anexează în mod obligatoriu la fiecare dosar, or prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 iulie 2012 nu s-a indicat expres că pricina urmează a fi examinată de acelaşi complet de judecată.

De asemenea, nu poate constitui temei de admitere a recursului nici dezacordul recurentului cu privire la încasarea din contul lui a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 4000 lei, deoarece, art. 96 CPC, direct indică că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Reieşind din prevederile normei enunţate şi având în susţinere bonul de plată nr. 030751 din 01 august 2010 (f.d. 70), instanţa de apel corect a dispus de a încasa din contul SRL „Cezarion-Trans” cheltuielile de judecată suportate de către SRL „Donatol- Trans”, la judecarea pricinii date, pentru asistenţa juridică acordată de către avocatul Proni Aliona.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

9 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Cezarion-Trans”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 15 iulie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată Danatol-Trans” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Cezarion-Trans” cu privire la încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 10