2ra-1115/13 — Constatrea nulităţii absolute a unei părţi din dobînda de împrumut

prima instanţă:L. Vasilevici dosarul nr. 2ra-1115/13 instanţa de apel: Gh. Creţu, A. Pahopol şi A. Doga DECIZIE 22 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă Organizaţia de Microfinanţare ,,Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Donici împotriva Întreprinderii Mixte Organizaţia de Microfinanţare ,,Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la constatarea nulităţii absolute a unei părţi din dobânda de împrumut, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Mixtă Organizaţia de Microfinanţare ,,Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 12 aprilie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 28 octombrie 2011 Natalia Donici a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM OMF „Microinvest” SRL cu privire la constatarea nulităţii absolute a unei părţi din dobânda la împrumut. În motivarea acţiunii a indicat că, la 28 februarie 2008 a încheiat contractul de împrumut ipotecar nr. CSS-A-06.33, în baza căruia ÎM OMF „Microinvest” SRL i-a oferit împrumut în mărime de 300000 lei pentru procurarea apartamentului nr. 24 din mun. Chişinău, str. Onisifor Ghibu, 7/3, iar dânsa s-a obligat să ramburseze împrumutul în termen de 20 ani. Menţionează că conform pct. 2.3.1 din contractul de împrumut ipotecar a fost stabilită o rată flotantă a dobânzii în mărime de 11% anual, iar prin pct. 2.3.2 din contract ÎM OMF „Microinvest” SRL şi-a rezervat dreptul unilateral de a majora sau micşora nivelul dobânzii contractuale.

Susţine că prin scrisoarea nr. 08-1646 din 19 iunie 2008 ÎM OMF „Microinvest” SRL i-a comunicat că, rata dobânzii a fost modificată, fiind majorată până la 22,3% anual. 1 Consideră că ÎM OMF „Microinvest” SRL a impus-o la plata unei dobânzi de 2 de ori mai mare, depăşind orice limită de relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung. Or, conform art. 869 alin.1 şi 2 al CC al RM se reglementează că în baza contractului de împrumut părţile pot prevedea şi plata unei dobânzi, care trebuie să fie într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a BNM, iar înţelegerea prin care se încalcă respectiva dispoziţie este nulă de drept. Susţine că la momentul depunerii acţiunii şi-a onorat toate obligaţiile pecuniare faţă de pârât, reţinînd că la data încheierii contractului, nivelul dobânzii era 10,5%, ajungând la finele anului 2010 - 7%.

Solicită încasarea din contul ÎM OMF „Microinvest” SRL în beneficiul său sumei de 101175,45 lei - derivate din diferenţa dobânzii aplicate pe contractul din 28 februarie 2008 şi dobânzii cu aplicare a 2% peste rata de refinanţare a BNM, întemeindu-şi pretenţia pe art. 219 alin. (2) CC, potrivit căruia fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul.

Prin aceiaşi acţiune solicită, Donici Natalia, constatarea nulităţii absolute a dobânzii stabilite în baza contractului CSS-A-06.33 din 28 februarie 2008, modificată prin acordul din 19 iunie 2008, în partea în care aceasta depăşeşte nivelul de 2% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, încasarea din contul pârâtului a sumei de 101175,45 lei, care constituie derivata din constatarea nulităţii absolute a unei părţi din dobânda stabilită în baza contractului . La 02 aprilie 2012, Donici Natalia, a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd constatarea nulităţii absolute a pct.1 a acordului adiţional din 01 iulie 2008 la contractul de împrumut ipotecar din 28 februarie 2008 în partea în care acesta stabileşte o dobândă contractuală ce depăşeşte nivelul a 2% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei aplicate la creditele pe termen lung pentru perioada respectivă, precum şi încasarea sumei de 101175,45 lei, derivate din diferenţa dobânzii aplicate pe contractul din 28 februarie 2008 şi a dobânzii cu aplicare a 2% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 aprilie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, a fost constatată nulitatea absolută a clauzei contractuale stabilită în pct.1 a acordului adiţional din 01 iulie 2008 la contractul de împrumut ipotecar din 28 februarie 2008, în partea în care acesta stabileşte a dobândă contractuală de 22,3%, fiind încasat din contul ÎM OMF ,,Microinvest” SRL în beneficiul Nataliei Donici suma de 93729,62 lei şi taxa de stat achitată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2012 a fost respins apelul declarat de către ÎM OMF ,,Microinvest” şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 01 februarie 2013 ÎM OMF ,,Microinvest” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii şi încasarea din contul Nataliei Donici în beneficiul său a taxei de stat în mărime de 1405,95 lei. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate. Susţine că la 28 februarie 2008 a încheiat cu Donici Natalia contractul de împrumut ipotecar nr. CSSV-A-06.33 prin care i-a împrumutat suma de 300000 lei, pe un termen de 240 luni, fiind stabilită dobânda de 11 % anual. Prin Ordinul nr. 083 2 P/2008 D din 27 iunie 2008 a fost desfăcut contractul individual de muncă, din iniţiativa Nataliei Donici în temeiul art. 85 alin. (1) Codul Muncii.

Indică că prin scrisoarea din 19 iunie 2008 i-a comunicat Nataliei Donici că din 01 iulie 2008 va fi majorată rata dobânzii la împrumutul acordat, fiind stabilită rata de 22,3% anual, or, potrivit pct. 3.1.2. din contractul de împrumut ipotecar nr. CSSV-A- 06.33, în cazul în care împrumutatul demisionează, acesta este obligat să achite soldul împrumutului şi plăţile aferente sau să plătească pentru utilizarea împrumutului o rată de piaţă a dobânzii la decizia împrumutătorului. Menţionează că intimata a acceptat şi a semnat Acordul adiţional la contractul de împrumut de ipotecar nr. CSSV-A-06.33 din 28 februarie 2008, iar la 28 iulie 2011 a achitat anticipat împrumutul şi dobânda aferentă.

Reţine că art. 642 alin. (2) Cod Civil, stipulează că dacă obligaţia este stinsă, debitorul nu este obligat să plătească dobânda şi penalităţile ori să repare prejudiciul, în acest sens, semnificând că stingerea totală a obligaţiilor presupune dispariţia tuturor elementelor raportului obligaţional, inclusiv şi a obligaţiilor accesorii. Susţine că instanţele eronat au interpretat prevederile art. 869 Cod civil. potrivit căruia dobânda într-un contract oneros trebuie să fie într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. Or, potrivit art. 585 CC în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobândă, se plăteşte o dobândă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Afirmă că, potrivit pct. 2.3.1 din contractul de împrumut din 28 februarie 2008 şi a acordului adiţional din 01 iulie 2008, părţile au convenit asupra unei alte rate, iar potrivit art. 7 alin. (5) din legea nr. 280-XV din 22 iulie 2004 cu privire la organizaţiile de microfinanţare, organizaţia de microfinanţare stabileşte în mod independent condiţiile de prestare a serviciilor de microfinanţare. Consideră că nu pot fi reţinute opiniile expuse de către instanţa de apel cu referire la rezonabilitatea ratei dobânzii de 2% suplimentar la rata Băncii Naţionale a Moldovei, or acestea sunt neîntemeiate şi neargumentate.

Potrivit art. 619 alin. (1) Cod Civil, creditorul este în drept să aplice o dobândă de întârziere de 5% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, iar în cazul consumatorilor art. 619 alin. (2) CC-9% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, or acestea prevederi sunt legale, respectiv aceste rate ar trebui considerate rezonabile, respectiv sunt lipsite de suport juridic concluziile instanţei de apel considerând ca fiind rezonabilă doar rata de 2% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Fiind investită cu examinarea acţiunii înaintate de către Natalia Donici împotriva ÎM OMF ,,Microinvest” SRL cu privire la constatarea nulităţii absolute a unei părţi din dobânda de împrumut, prima instanţa a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a 3 acesteia, constatând nulitatea absolută a clauzei contractuale, p. 1al acordului adiţional din 1 iulie 2008 la contractul de împrumut ipotecar nr. CSSV-A-0606.33 din 28 februarie 2008 în parte în care se modifică rata dobânzii şi s stabileşte în mărim e de 22,3% şi încasând din contul ÎM OMF,,Microinvest” SRL în beneficiul Nataliei Dinici suma de 93729,62 lei, drept temei pentru care a reţinut că la stabilirea noii rate a dobânzii au fost încălcate prevederile art. 752 CC, iar consimţământul reclamantei la semnarea acordului adiţional la contratul de împrumut a fost viciat, or împrejurările grele în care reclamanta era, au determinat acordul ei la o dobândă excesiv de mare la contractul de împrumut.

De asemenea a reţinut că dobânda stabilită prin acordul adiţional nu se află într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, respectiv prin prisma art. 869 alin. (2) CC este nulă. Judecând apelul declarat de către ÎMOMF ,,Microinvest”, instanţa de apel a ajuns la concluzia respingerii acestuia şi menţinerii hotărârii primei instanţe, drept temei reţinând art. 219 alin. (2) CC, care indică că fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar în cazul imposibilităţii de restituire, este obligată să plătească contravaloarea prestaţiei, susţinând opinia expusă de către instanţa de fond.

Instanţa de recurs constată, însă, că deşi, la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul admiterii acţiunii sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţele de judecată ierarhic inferioare a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate la caz. Astfel, actele cauzei denotă că prin contractul de împrumut ipotecar nr. CSSV- A-06, ÎM OMF ,,Microinevst” SRL i-a împrumutat Nataliei Dorici suma de 300000 lei, pe un termen de 20 ani, fiind stabilită scadenţa de 11 % anual.

(f.d. 11-12) Potrivit art. 867 alin. (1) CC, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Prin ordinul ÎM OMF ,,Microinvest” SRL nr. 205 P/2006 din 09 octombrie 2006 Natalia Donici a fost angajată în calitate de expert în Creditarea şi dezvoltarea Micului Business, în Departamentul creditare şi garanţii începând cu 09 octombrie q2006. (f.d. 53) La 28 mai 2008 Natalia Donici a depus cerere de eliberare din funcţie (f.d.54), iar prin ordinul ÎM OMF ,,Microinvest” SRL nr. 083P/2008 din 27 iunie 2008 a fost desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul art. 85 alin. (1) Codul Muncii.

(f.d. 52) La acest capitol este de menţionat clauzele contractuale stabilite între părţi, care în pct. 3.1.2. statuează că în cazul în care împrumutatul demisionează, acesta este obligat să achite soldul împrumutului şi plăţile aferente sau să plătească pentru utilizarea împrumutului o rată de piaţă a dobânzii sau redusă, la decizia împrumutătorului. Potrivit art. 666 alin. (1) Cod civil, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. 4 Art. 667 alin. (1) Cod civil, stipulează că părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte şi pot stabili conţinutul lor, iar alin. (3) al aceluiaşi articol, stabileşte că părţile pot încheia contracte care nu sânt prevăzute de lege (contracte nenumite), precum şi contracte care conţin elemente ale diferitelor contracte prevăzute de lege (contracte complexe).

La caz prezintă relevanţă faptul că părţile au încheiat contratul de împrumut ipotecar la 28 februarie 2008, iar prin pct. 2.3.2, ÎM OMF ,,Microinvest” SRL şi-a rezervat dreptul unilateral la majorarea sau micşorarea ratei dobânzii în cazul schimbării esenţiale ale valorii surselor financiare împrumutate de către împrumutător şi/sau adoptarea sau modificarea actelor normative care afectează activitatea împrumutătorului. De asemenea, la pct.3.1.2.părţile au convenit că în cazul în care împrumutatul demisionează, acesta este obligat să achite soldul împrumutului şi plăţile aferente sau să plătească pentru utilizarea împrumutului o rată de piaţă a dobânzii sau redusă, la decizia împrumutătorului.

Potrivit art. 199 Cod civil, consimţământul este manifestarea, exteriorizată, de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic. Consimţământul este valabil dacă provine de la o persoană cu discernământ, este exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu este viciat, iar potrivit art. 679 alin. (1) CC, stipulează că contractul se consideră încheiat dacă părţile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esenţiale. Iar potrivit pct. 2.3.2 a contractului, pentru a modifica rata dobânzii, împrumutătorul va informa împrumutatul în scris, cu cel puţin 10 zile până la aplicarea noii rate a dobânzii. În acest sens, prin scrisoarea 05/08-1646 din 19 iunie 2008 ÎM OMF ,,Microinvest” SRL a comunicat Nataliei Donici că începând cu 01 iulie 2008 majorează rata dobânzii la împrumutul acordat, noua rată a dobânzii fiind 22,3% anual.

Totodată, prin această scrisoare pârâtul a solicitat reclamantei exprimarea acordului sau dezacordului cu noua rată a dobânzii (f.d.16), fiindu-i comunicat că în caz de neacceptare a noii rate a dobânzii, va fi obligată să restituie integral suma împrumutului şi dobânda aferentă.

Cu toate că prin scrisoarea din 02 iulie 2008, Donici Natalia, şi-a exprimat dezacordul în privinţa majorării ratei dobânzii şi a solicitat de a nu fi majorată dobânda cel puţin 6 luni(fd.19), ea a semnat Acordul din 01 iulie 2008 adiţional la contractul de împrumut ipotecar nr. CSSV-A-06.33 din 28 februarie 2008, prin care a fost aplicată dobânda cu rata flotantă în mărime de 22,3 %. În consecinţă, instanţa de recurs constată drept eronate concluziile instanţelor ierarhic inferioare precum că consimţământul reclamantei a fost viciat la încheierea acordului şi urmează a fi anulat, or, atât la încheierea contractului de împrumut, cât la semnarea acordului adiţional aferent acestuia, intimata şi-a exprimat acordul, nefiind întrunite condiţiile vicierii consimţământului acesteia.

Conform art. 668 (1) Cod civil, contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol indică că contractul poate fi modificat sau rezolvit numai în conformitate cu clauzele sale ori prin acordul părţilor dacă legea nu prevede altfel. De altefel, materialele cauzei, atestă cu certitudine că contractul de împrumut este cu titlu oneros, fiind purtător de dobândă. 5 La caz prezintă relevanţă şi prevederile art. 585 Cod civil, care indică că, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobândă, se plăteşte o dobândă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

Totodată art. 869 alin.(1) şi (2) CC în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobânzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Înţelegerea asupra dobînzii prin care se încalcă dispoziţia alin.(1) este nulă. Prin urmare, părţile au stabilit prin contractul de împrumut că dobânda iniţială este de 11%.. La acest capitol, urmează de remarcat că la aplicarea art.869 alin.(1) al Codului civil, urmează a se lua în considerare specificul pieţei financiare nonbancare şi a legislaţiei aferente.

Aşadar, conform Normelor de prudenţă financiară a asociaţiilor de economii şi împrumut a cetăţenilor, aprobate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare prin Hotărîrea nr. 17/8 din 30 aprilie2008 (Monitorul Oficial nr. 131-133/381 din 22.07.2008), pct. 17, rata dobînzii la împrumuturile acordate de către asociaţie trebuie să fie stabilită la un nivel suficient pentru a acoperi cheltuielile privind dobînzile la mijloacele financiare atrase, cheltuielile suportate şi constituirea şi/sau menţinerea rezervei instituţionale la nivelul minim stabilit la art.33 din Legea nr.139 din 21 iunie 2007. Instanţa de recurs consideră rezonabilă rata dobânzii calculată conform sumei următoarelor componente: 1) costul creditorului atragerii mijloacelor financiare.

2) profitul creditorului de aproximativ jumătate din costul indicat la componenta nr. 1); 3) cheltuielile suportate de creditor şi costurile aferente menţinerii rezervei instituţionale, de aproximativ 4-5%. În aceste circumstanţe, instanţa de judecată are temei să considere, dobândă de 22,3% anuale ca fiind rezonabilă. Mai mult decât atât, potrivit art. 7 alin. (5) din legea nr. 280-XV din 22 iulie 2004 cu privire la organizaţiile de microfinanţare, organizaţia de microfinanţare stabileşte în mod independent condiţiile prestare a serviciilor de microfinanţare. Or, Legea nr. 280-XV din 22 iulie 2004 este o lege specială în raport cu Codul Civil, care este o lege generală.

Deşi ambele acte sunt legi organice cu aceeaşi forţă juridic, urmează a fi aplicate normele legii speciale, or art. 6 alin. (3) din legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 cu privire a actele legislative, stabileşte că în caz de divergenţă între o normă a actului legislativ general şi o normă a actului legislativ special cu aceiaşi forţă juridică, se aplică norma actului legislativ special. Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către ÎM OMF ,,Microinvest” SRL şi indică la ilegalitatea hotărârilor de judecată a instanţelor ierarhic inferioare, fapt ce impune respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Mai mult decât atât, din materialele cauzei şi din declaraţiile părţilor, rezultă că intimata a restituit suma integrală a împrumutului şi dobânda aferentă acesteia, prin urmare obligaţia intimatei faţă de recurent a fost stinsă integral, iar, art. 642 (1) CC indică că prin stingerea obligaţiilor, încetează raporturile juridice dintre părţi în partea ce se referă la obligaţia stinsă. Totodată, instanţa de recurs consideră drept întemeiate şi cerinţele recursului cu privire la recuperarea cheltuielilor de judecată şi anume taxa de stat achitată de către recurent la depunerea cererii de recurs, or, art. potrivit art. 82 CPC, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a pricinii, iar 6 potrivit art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată.

Cu referire la dispoziţiile citate, este cert că la depunerea recursului ÎM OMF ,,Microinvest” SRL a achitat taxa de stat în mărime de 1405,95 lei, fapt ce se confirmă prin ordinul de plată anexat la cererea de recurs. Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstaneţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a căror-va dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia, de a admite recursul declarat de către ÎM OMF ,,Micorinvest” SRL a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei inatanţe şi a emite o nouă hotărâre, prin care a respinge acţiunea Nataliei Donici împotriva ÎM OMF ,,Microinvest” SRL cu privire la constatarea nulităţii absolute a unei părţi din dobânda de împrumut.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă Organizaţia de Microfinanţare ,,Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Centrumun. Chişinău din 12 aprilie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Donici împotriva Întreprinderii Mixte Organizaţia de Microfinanţare ,,Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la constatarea nulităţii absolute a unei părţi din dobânda de împrumut şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge ca neîntemeiată acţiunea Nataliei Donici împotriva Întreprinderii Mixte Organizaţia de Microfinanţare ,,Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la constatarea nulităţii absolute a unei părţi din dobânda de împrumut.

Se încasează din contul Nataliei Donici în beneficiul Întreprinderii Mixte Organizaţia de Microfinanţare ,,Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată taxa de stat achitată la depunerea cererii de recurs în mărime de 1405 (una mie patru sute cinci) lei 95 bani. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 7