2rc-217/13 — Încasaea sumei

Dosarul nr.2rc-217/13 prima instanţă: L. Trocin instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chircu şi V. Harmaniuc DECIZIE 22 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax- Plus” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” cu privire la încasarea datoriei şi acţiune reconvenţională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” împotriva Întreprinderii Mixte „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea contractului de licenţă, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 21 martie 2013, prin care a fost respinsă cererea Societăţii cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, fiind restituită cererea de apel, c o n s t a t ă La 10 iulie 2009 Întreprinderea Mixtă „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că în temeiul contractului de licenţă nr. 141 din 16 februarie 2007, a asigurat recepţionarea şi distribuirea de Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” către abonaţi, prin intermediul reţelelor de cablu, a canalului „Naţional LV”.

Drept dovadă servesc facturile fiscale: seria SY 0911975 din 05.03.2007, în valoare de 414,41 lei; seria WY 0358683 din 02.04.2007, în valoare de 540,20 lei; seria WZ 0364696 din 10.07.2007, în valoare de 806,88 lei; seria WY 0364819 din 29.10.2007, în valoare de 744,67 lei; seria WL 0017481 din 19.05.2008, în valoare de 1.765,63 lei; seria WT 0025601 din 30.09.2008, în valoare de 186,44 lei; seria WT 0025609 din 31.10.2008, în valoare de 186,47 lei; seria WT 0025701 din 28.11.2008, în valoare de 186,83 lei şi seria WT 0853281 din 31.12.2008, în valoare de 187,20 lei; 1 Conform anexei nr. 1 la contractul enunţat mai sus, Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” s-a obligat să achite Întreprinderii Mixte „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată plata lunară în mărime de 18 dolari SUA, în termen de trei zile de la data primirii contului de plată.

Susţine reclamantul că pârâtul nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale corespunzător şi nu a achitat plata lunară pentru serviciile acordate. La 14 mai 2009, Întreprinderea Mixtă „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată a expediat în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” somaţia de plată nr. 0208, prin care a solicita achitarea datoriei în termen de trei zile, însă suma nu a fost achitată. Cere Întreprinderea Mixtă „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” în beneficiul său a datoriei în sumă de 5018,73 lei, dobânda de întârziere în sumă de 1226,36 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din29 octombrie 2009 acţiunea a fost admisă, fiind încasat din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” în beneficiul Întreprinderii Mixte „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată datoria în sumă de 5018,73 lei, dobânda de întârziere în sumă de 1226,36 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2010 a fost admisă cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus”, fiind casată hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 29 octombrie 2009 cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. La 24 februarie 2011, Întreprinderea Mixtă „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată a depus acţiune reconvenţional împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” cu privire la anularea contractului de licenţă (f.d.

77-79).

În motivarea cererii reconvenţionale, Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” a indicat că a anexat la cererea în vederea obţinerii autorizaţiei de retransmisie: conceptul general al serviciului de programe; dovada achitării taxei de stat şi acordul încheiat cu producătorul serviciului de programe preconizat pentru retransmisie În vederea completării cererii pentru obţinerea autorizaţiei de retransmise, Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” în perioada februarie 2007 - martie 2007 a încheiat acorduri prealabile de retransmisie şi anume: acord de intenţie de retransmisie a canalului TV din 27 februarie 2007 încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată „InterMedia” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus”; scrisoarea de acord privind acordarea drepturilor la retransmisia programelor posturilor de televiziune din 27 februarie 2007 încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată „TDB-Service” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus”; acordul de retransmisie a postului Minimax către Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” din 06 martie 2007, scrisoarea de acord privind acordarea drepturilor de retransmisie a programelor 2 posturilor de televiziune PRO TV Chişinău încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată „Mediapro” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus”.

Susţine reclamantul că tot în această perioadă a fost încheiat şi contractul de licenţă nr.141 din 16 februarie 2007 cu Întreprinderea Mixtă „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată. Consideră reclamantul că la momentul încheierii contractului de licenţă a existat o falsă reprezentare a naturii acestuia, deoarece pentru reclamant acest contract a fost un acord de intenţie în vederea completării cererii privind eliberarea autorizaţiei de retransmisie. Astfel reclamantul menţionează că în cazul încheierii contractului de licenţă nr.141 din 16 februarie 2007 între părţile contractante a avut loc a reprezentarea greşită a situaţiei faptice referitor la obiectul actului juridic. Cere Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” anularea contractului de licenţă nr. 141 din 16 februarie 2007 încheiat cu Întreprinderea Mixtă „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată.

Prin hotărârea Judecătoriei Făleşti din 26 decembrie 2012 acţiunea iniţială a fost admisă, fiind încasat din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Adilax- Plus” în beneficiul Întreprinderii Mixte „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată datoria în sumă de 5018,73 lei, dobânda de întârziere în sumă de 1226,36 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei, în total 6515,36 lei. Acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 21 martie 2013, a fost respinsă cererea Societăţii cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, fiind restituită cererea de apel. La 28 martie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” a depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 21 martie 2012, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii enunţate cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a emis încheiere bazată pe aplicarea incorectă a normelor de drept procesual. Astfel reprezentantul recurentului susţine că urma să depună apel împotriva hotărârii primei instanţe la 25 ianuarie 2013, însă a depus cerere de apel la 26 ianuarie 2013, din cauza înrăutăţirii stării sănătăţii. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Din materialele dosarului rezultă că, la 10 iulie 2009 Întreprinderea Mixtă „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” cu privire la încasarea datoriei. 3 La 24 februarie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” a depus acţiune reconvenţional împotriva Întreprinderii Mixte „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea contractului de licenţă (f.d. 77-79). Prin hotărârea primei instanţe din 26 decembrie 2012 acţiunea iniţială a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 28 ianuarie 2013 Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” a depus cerere de recurs (f.d.

245-248). La 27 februarie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” depus cerere, solicitând repunerea în termen a cererii de apel. Instanţa de apel, prin încheierea din 21 martie 2012 a respins cererea Societăţii cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului şi a restituit cererea de apel, deoarece dispozitivul hotărârii a fost pronunţat la 26 decembrie 2012, iar cererea de apel a depus 26 ianuarie 2013. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea instanţei de apel întemeiată şi legală, bazată pe aprecierea justă a circumstanţelor de fapt şi aplicare corectă a normelor de drept material.

Conform art. 362 alin.(1) Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Astfel completul judiciar menţionează că dispozitivul hotărârii primei instanţe a fost pronunţat la 26 decembrie 2012 în prezenţa reprezentantului Societăţii cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus”, Sergiu Popuşoi. Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” a depus cererea de apel prin intermediu oficiului poştal la 26 ianuarie 2013 (f.d. 254). Prin urmare cererea de apel a fost depusă cu omiterea termenului de declarare a apelului, întrucât Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” în vederea respectării prevederilor art. 362 alin. (1) CPC urma să depusă cerere de apel până la 25 ianuarie 2013. Conform art. 362 alin.(3) Codul de procedură civilă, repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus”, depunând cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, la 27 februarie 2013 a depus cerere de repunere în termen, anexând în susţinerea acesteia extrasul din fişa medicală de ambulatoriu şi certificatul medical (f.d. 261-262).

Completul judiciar menţionează că actele enunţate nu pot servi drept probe ce dovedesc imposibilitatea contestării hotărârii primei instanţe în termenul 4 prevăzut de lege, deoarece acestea sunt anexate în copii, fără a fi avizate de instituţiile abilitate în eliberarea lor, or în conformitate cu art. 138 alin. (4) Codul de procedură civilă, înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original cînd, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri cînd instanţa consideră necesară prezentarea originalului.

Mai mult decât atât, instanţa de recurs indică că extrasul din fişa medicală de ambulatoriu a fost eliberat la 07 februarie 2013, iar certificatul medical la 20 februarie 2013, pe când recurentul urma să depună cerere de apel până la 25 ianuarie 2013. Acest fapt denotă suplimentar că actele invocate de recurent în susţinerea cererii privind repunerea în termen a cererii de apel nu constituie temei pentru admiterea cererii de recurs, deoarece nu vizează perioada în care recurentul urma să conteste hotărârea primei instanţe. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului că instanţa de apel a dispus restituirea cererii de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie, fără ca termenul să fie invocat de partea opusă.

Cu referire la argumentul enunţat, instanţa menţionează că la caz nu sunt aplicabile prevederile art. 271 Cod civil invocate de recurent în cererea de recurs. Instanţa de apel urmează să verifice respectarea termenului de declarare a apelului indiferent de faptul dacă partea opusă a invocat acest termen. Această obligaţie a instanţei este prevăzută de art. 362 alin. (1) CPC. Astfel, instanţa de apel just a dispus restituirea cererii de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului de declararea a apelului, or conform art. 369 alin. (1) lit. b) CPC instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Prin urmare, ţinând cont că cererea de apel împotriva hotărârii primei instanţe a fost depusă cu depăşirea termenului prevăzut de lege, iar recurentul nu a prezentat probe pertinente ce ar justifica imposibilitatea îndeplinirii actului de procedură în termen, instanţa de apel întemeiat a respins cererea de repunere în termen şi a restituit cererea de apel. Or, în cazul admiterii cererii şi repunerii apelului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” în termen, se va încălca principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 şi preambulul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine în acest sens jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, expusă în hotărârile din 13 iunie 2006, 14 noiembrie 2006 şi 15 ianuarie 2008 în cazurile Istrate, Melnic şi Ceachir contra Moldovei. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că la emiterea încheierii instanţa de apel a respectat normele de drept procedural, iar argumentele 5 invocate în recurs poartă caracter declarativ, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” şi de a menţine încheierea instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 alin. 1) lit. a), art. 428 alin. (3) CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 21 martie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” cu privire la încasarea datoriei şi acţiune reconvenţională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Adilax-Plus” împotriva Întreprinderii Mixte „Naţional Media” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea contractului de licenţă.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 6