2rac-234 — Încasarea sumei

prima instanţă: V.Orîndaş dosarul nr. 2rac-234/13 instanţa de apel: Gh. Creţu, A.Pohopol, A.Doga ÎNCHEIERE 22 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe acţiuni „Termocom”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa pentru construcţie de locuinţe nr.81 împotriva Societăţii pe acţiuni „Termocom” privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea pe acţiuni „Termocom” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău din 15 decembrie 2010, c o n s t a t ă La 24 noiembrie 2011, CCL nr. 81 a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Termocom” privind compensarea cheltuielilor suportate la procurarea- instalarea contorului termic, prin compensarea reciprocă a creanţelor în mărime de 13 500 lei.

În susţinerea cererii reclamantul a indicat că, în baza contractului din 18 iulie 2002 şi acordurilor adiţionale din 28 iulie 2006 şi 20 octombrie 2008 a stabilit cu pîrîtul relaţii de livrare a energiei termice pe o perioadă îndelungată. Menţionează reclamantul că, CCL nr. 81 a instalat din contul său contor termic, la cerinţa SA „Termocom”, achitînd suma de 13 500 lei. Însă, cu toate că reprezentanţii pîrîtului au semnat actul de recepţionare a aparatului de evidenţă după montare din 04 iulie 2001, actul pentru punerea în funcţiune a aparatului de evidenţă a energiei termice din 10 noiembrie 2001 şi au plombat contorul, ultimul refuză să-i achite cheltuielile suportate pentru instalarea contorului indicat.

1 Susţine reclamantul că pe parcursul mai multor ani reprezentanţii SA „Termocom” promiteau restituirea sumei, dar din diferite motive nu au achitat-o nici pînă în prezent. La 24 iulie 2006 reprezentantul serviciului de contabilitate a SA „Termocom” a propus semnarea unei scrisori de garanţie pentru achitarea datoriei existente, din care a fost dedus costul contorului în sumă de 13 500 lei, şi s-a scris “modificare veridică”, fiind amplicată semnătura şi scrisă data scrisorii de garanţie, cu anexarea acesteia.

A mai menţionat că, suma respectivă a fost indicată şi în listele consumatorilor, semnate de părţi, la 31 iulie 2006, precum şi în obligaţiunea de garanţie din 28 iulie 2006. La 01 iulie 2009 SA „Termocom” a expediat în adresa CCL nr. 81 scrisoarea nr. 79/5555, prin care din nou a recunoscut existenţa datoriei suportate de membrii cooperativei la procurarea şi instalarea contorului termic, totodată indicînd că nu a fost elaborat mecanismul de compensare a acestor cheltuieli. Mai indică faptul că, în cadrul examinării acţiunii SA „Termocom” împotriva CCL nr.81 privind încasarea datoriei, CCL nr.81 a achitat datoria solicitată, iar SA „Termocom” a renunţat la acţiune. Astfel, pîrîtul a săvîrşit de nenumerate ori acţiuni care denotă recunoaşterea datoriei, dar continuă să indice suma datoriei în calculele efectuate şi prezentate spre achitare.

Consideră reclamantul că, conform prevederilor Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 191 din 19 februarie 2002, pîrîtul în calitate de furnizor este obligat să suporte cheltuielile de instalare a contorului termic. Cere reclamantul, recunoaşterea dreptului CCL nr. 81 la compensarea cheltuielilor suportate la procurarea-instalarea contorului termic din contul SA „Termocom” prin compensarea reciprocă a creanţelor neechivalente în mărime de 13 500 lei; obligarea SA „Termocom” să efectueze recalcularea datoriei prin reducerea sumei de 13 500 lei din calculele achitărilor reciproce, şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău din 15 decembrie 2010 acţiunea a fost admisă. S-a obligat SA „Termocom” să efectueze recalcularea prin reducerea sumei de 13 500 lei din calculele achitărilor reciproce. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SA „Termocom” a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de SA „Termocom” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău din 15 decembrie 2010. 2 La 14 martie 2013 SA „Termocom” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către SA „Termocom” urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Termocom” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Termocom”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Societatea pe acţiuni „Termocom” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 4