2ra-1555/13 — Incasarea plăţilor salariale şi a penalitatii

prima instanţă: S.Popovici dosarul nr. 2ra-1555/13 instanţa de apel: A.Curdov, E,Dimina, D.Talai ÎNCHEIERE 22 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Peeva Vera, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Peeva Vera împotriva Direcţiei raionale sanitar-veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală Comrat privind încasarea plăţilor salariale neachitate şi penalităţii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 29 octombrie 2012 prin care a fost admis apelul declarat de Direcţia raională sanitar-veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală Comrat, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 02 decembrie 2011, fiind emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 21 septembrie 2011, Peeva Vera a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei raionale sanitar-veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală Comrat privind încasarea plăţilor salariale neachitate şi penalităţii de întîrziere.

În susţinerea cererii reclamanta a indicat că, prin ordinul nr. 54 din 29 decembrie 2008 a fost concediată din cadrul Direcţiei raionale sanitar-veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală Comrat, începînd cu 30 decembrie 2008. Menţionează reclamanta că, la concediere pîrîtul i-a achitat suma de 20 109 lei, din care 15 835 lei indemnizaţia de concediere, 2 474,22 lei compensaţia pentru concediul nefolosit şi 1 800 lei pentru perioada de angajare. Susţine reclamanta că, salariul mediu include toate felurile de achitare, la care potrivit legii, se calculează depunerile asigurării de stat.

Astfel, calculul efectuat de către contabilitatea întreprinderii nu este corect, fiind calculat în baza salariului de 1 800 lei, însă urma a fi luat ca bază salariul mediu în mărime de 1913,33 lei, deoarece salariul pentru trei luni 2008 constituia suma de 1 800 lei pentru luna octombrie, 3 683 lei pentru luna noiembrie şi 1800 lei pentru luna decembrie, iar în total 7 283 lei. Consideră că reieşind din salariul mediu în mărime de 1913,33 lei indemnizaţia de concediere consituie suma de 16 770,43 lei; compensaţia de concediu suma de 5 240,76 1 lei (2 620,38 lei, pentru 42 zile x62,39 lei, la momentul concedierii nu a folosit 2 concedii pentru 2007 şi 2008) şi pentru perioada de angajare 1913,33 lei, astfel pîrîtul este obligat să-i achite suplimentar suma de 3 815,30 lei, precum şi penalitatea pentru reţinerea plăţilor cuvenite în mărime de 0,1 la sută din suma neplătită în termen în sumă de 4 028,23 lei.

Cere reclamanta, încasarea plăţilor neachitate în termen în mărime de 3 815,30 lei şi penalitatea pentru reţinerea plăţilor neachitate în termen în mărime de 4 028,23 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 02 decembrie 2011 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Direcţia raională sanitar-veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală Comrat în beneficiul Verei Peeva datoria la plăţile cuvenite la eliberarea din serviciu în mărime de 3 875,30 lei şi compensaţia pentru reţinerea achitării ei în mărime de 4 028,23 lei, iar în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 150 lei. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 29 octombrie 2012 a fost admis apelul declarat de către Direcţia raională sanitar-veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală Comrat, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 02 decembrie 2011, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii.

La 29 ianuarie 2013 Peeva Vera a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Peeva Vera urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; 2 d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Peeva Vera este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, a pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Peeva Vera, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Peeva Vera se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 3