2r-997/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilire în funcţie şi recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: S. Lazari dosarul nr. 2r-45/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol DECIZIE 15 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Claudiei Crangaci împotriva Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău cu privire la anularea ordinului de concediere restabilirea în funcţie şi recuperarea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, prin care apelul declarat de către Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru siguranţa Produselor de Origine Animală a mun.

Chişinău a fost restituit, c o n s t a t ă La 16 iulie 2012 Crangaci Claudia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău cu privire la restabilirea în funcţie şi recuperarea prejudiciului. În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că la 26 iunie 2012, prin pct.1 din Ordinul nr.48-AD emis de pîrît, a fost concediată din serviciul de medic veterinar oficial al Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău. Menţionează că temeiul de fapt, invocat de pîrît pentru concedierea sa din funcţie a fost invocat faptul precum că î-i lipseşte diploma (calificarea) de medic veterinar, iar temeiul de drept, pentru concedierea sa din funcţie a fost invocat de către pîrît, art.86 alin.(1) lit. z) din Codul muncii.

Consideră eliberarea sa din funcţie ilegală, deoarece temeiul de drept pentru concedierea sa din funcţie este unul neîntemeiat, or, art.86 alin.(1) lit.z) din Codul muncii conţine o normă de trimitere şi nu poate fi aplicată direct pentru concedierea din funcţie a salariaţilor. Susţine că, art.86 alin.(1) lit. z) Codul muncii, stabileşte posibilitatea concedierii salariaţilor pentru alte motive prevăzute de prezentul Cod sau alte acte legislative, pe cînd în speţă, pîrîtul nu a făcut trimitere la altă normă din prezentul Cod sau din alte 1 acte legislative, care să stabilească posibilitatea angajatorului pentru concedierea sa din funcţie. Afirmă că Ordinul nr.48-AD din 26 iunie 2012 nu conţine vreo normă juridică care să prevadă dreptul angajatorului de a concedia salariaţii săi din funcţie.

Consideră că faptul concedierii sale din funcţie în baza unui motiv inventat se demonstrează şi prin aceea că între ea şi pîrît mai există un litigiu individual de muncă privind faptul transferului său ilegal în altă funcţie, iar prezentul litigiu este doar o metodă de răfuială şi de intimidare a ei. La fel, menţionează că motivul de fapt invocat de pîrît pentru concedierea sa din funcţie nu corespunde realităţii, deoarece dînsa a fost numită în funcţie de către pîrît, prin ordinul acestuia, conform legii şi practicii existente la acea dată şi, nu poate fi pusă problema suportării cărorva consecinţe juridice nefaste pe seama ei atît timp cît a prezentat toate actele solicitate la angajare, a corespuns tuturor criteriilor impuse de angajator, iar însăşi numirea în funcţie a avut loc cu acordul angajatorului şi în baza Ordinului acestuia.

Afirmă că însăşi faptul că nu deţine diploma de studii în domeniul sanitar- veterinar nu corespunde realităţii, deoarece diploma de studii superioare în domeniu a fost prezentată de ea atît serviciului personal al pîrîtului cît şi nemijlocit şefului Direcţiei. Insistă că deţine diploma de studii superioare în domeniu, eliberată de Universitatea de Stat „T. Şevcenco” din or.Tiraspol, iar potrivit pct.5 din Regulamentul cu privire la efectele juridice ale actelor de studii eliberate de către instituţiile de învăţămînt din raioanele de Est ale Republicii Moldova şi oraşul Bender, nr.41 din 30 ianuarie 2004 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.19, 2004) această diplomă de studii are valoare juridică pe teritoriul Republicii Moldova, ca şi diplomele eliberate de instituţiile de învăţămînt din dreapta Nistrului şi poate servi drept temei pentru angajarea în cîmpul muncii.

Solicită anularea Ordinului Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău nr. 48-AD din 26 iunie 2012, restabilirea în funcţie anterior deţinută, achitarea despăgubirii pentru absenţa forţată de la muncă în mărimea salariului mediu pentru perioada de la 27 iunie 2012 şi pînă şa restabilirea în serviciu, compensarea prejudiciului moral cauzat în mărime de 50000 lei şi încasarea a cheltuielilor de judecată. La 05 ianuarie 2012, Crangaci Claudia a depus o altă cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău cu privire la restabilire în funcţia deţinută. În susţinerea pretenţiilor sale a invocat că la 02 august 2000 a fost angajată în câmpul muncii, în cadrul serviciului veterinar al municipiului Chişinău, în calitate de felcer laborant veterinar a laboratorului expertiză sanitar veterinară a întreprinderii Municipale „Piaţa Centrală”.

Ulterior, la 05 aprilie 2002, a fost transferată, cu acordul personal, în funcţia de medic veterinar, în aceiaşi unitate. Susţine că la 02 ianuarie 2006 relaţiile de muncă au fost perfectate prin întocmirea contractului individual de muncă în formă scrisă, unde au fost incluse condiţiile existente, inclusiv prin indicarea faptului că urmează să activeze în funcţia de medic veterinar al oratorului expertiză sanitar veterinară a Întreprinderii Municipale „Piaţa Centrală”, pentru o perioadă nedeterminată. 2 Suplimentar, a comunicat că funcţia respectivă nu are statut de funcţie publică. Menţionează că în legătură cu naşterea copilului - la 30 august 2005, s-a aflat în concediu de maternitate, iar începând cu 15 decembrie 2005 i s-a oferit concediu pentru îngrijirea copilului pînă la vârsta de 3 ani, iar la 02 iulie 2008 i sa acordat concediu pentru îngrijirea copilului până la 6 ani.

Invocă că în perioada respectivă au avut loc unele reorganizări în cadrul serviciului, fiindu-i schimbată denumirea, în esenţă, rămânând aceleaşi atribuţii, specificînd că funcţia pe care a exercitat-o şi atribuţiile acesteia au rămas şi după reorganizare. Necătând la acest fapt, la revenirea din concediu, i s-a comunicat că este numită, prin transfer, prin ordinul nr. 136-ru din 29 octombrie 2011 în altă funcţie - specialist coordonator, medic veterinar în cadrul Serviciului supravegherii distribuţiei şi comerţului cu produsele animale, fără exprimarea acordului la acest transfer, şi chiar în pofida faptului că direct şi-a exprimat dezacordul şi a solicitat acordarea funcţiei deţinute şi prevăzute de contractul individual de muncă.

Indică că toate încercările de a soluţiona litigiul apărut pe cale extrajudiciară au eşuat, iar însăşi angajatorul a încercat să facă unele referiri la cerere proprie, pe care, în realitate nu a scris-o, semnat-o şi depus-o vre-o dată. Consideră acest transfer ilegal şi contrar legii, or a fost perfectat în lipsa acordului propriu - care era obligatoriu. Respectiv, ordinul dat încalcă principiul libertăţii contractuale şi ignorează total voinţa personală a salariatului, pe cînd art. 68 din Codul Muncii, prevede că transferul într-o altă funcţie poate avea loc doar cu acordul scris al salariatului. Solicită declararea nulităţii Ordinului Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine animală a mun.

Chişinău de transfer şi restabilirea sa în funcţia deţinută de medic veterinar al laboratorului expertiză sanitar-veterinară a Întreprinderii Municipale „Piaţa Centrală”, recuperarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei, cît şi a cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău pretenţiile menţionate au fost conexate într-un singur proces. Prin hotărîrea Judecătorie Buiucani mun. Chişinău din 18 martie 2013, acţiunea a fost admisă parţial şi declarat nul pct. 1 al Ordinului nr. 48-AD din 26 iunie 2012 privind concedierea din serviciu a Claudiei Crangaci în funcţia de medic veterinar oficial al Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun.

Chişinău, încasat în beneficiul Claudiei Crangaci din contul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău suma de 12480 lei cu titlu de salariu pentru absenţa forţată de la serviciu, suma de 1170 lei cu titlu de plata pentru efectuarea expertizei, suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru asistenţa juridică acordată la examinarea cauzei şi suma de 15000 cu titlu de prejudiciul moral, iar în total suma de 31650 lei, în rest pretenţiile acţiunii au fost respinse. Totodată s-a încasat din contul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 949,50 lei.

La 19 martie 2013, Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău a declarat apel nemotivată împotriva hotărârii primei 3 instanţe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată. La 10 aprilie 2013, Crangaci Claudia la fel a declarat apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe în partea respingerii pretenţiilor acţiunii, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admiterea acţiunii integral. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013 nu s-a dat curs cererilor de apel declarate de Claudia Crangaci şi Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun.

Chişinău, fiind acordat termen apelanţilor pentru prezentarea apelurilor motivate pînă la data de 19 noiembrie 2013, ora 12.00, inclusiv pentru achitarea de către Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău a taxei de stat în mărime de 712,12 lei, fiind preîntîmpinaţi apelanţii despre posibilitatea restituirii cererilor de apel în cazul neîndeplinirii indicaţiei instanţei de apel. La data de 18 noiembrie 2013, reprezentantul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău, Lupaşcu Anatol a prezentat dovada achitării taxei de stat în sumă de 712 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 cererea de apel declarată de Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun.

Chişinău a fost restituită în temeiul art. 369 alin.(1) lit. a) CPC, pe motiv că în termenul acordat nu a lichidat toate neajunsurile indicate de instanţă şi nu a prezentat apelul motivat. La 25 noiembrie 2013, Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel cu remiterea pricinii în instanţa de apel pentru examinarea apelului declarat de Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău (în prezent Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor). În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerînd- o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că conţinutul cererii de apel, formulate de către Direcţie corespunde prevederilor art. 365 CPC, întrucât cuprinsul acesteia înscrie toate elementele pe care trebuie să le cuprindă o cerere de apel. Menţionează că art. 365 CPC, în conţinutul alin 11, statuează că elementele cererii de apel prevăzute în alin.(1) lit. d), e) şi h) pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărârii integrale. Consideră că prin sintagma „pot fi”, norma juridică citată supra stipulează clar şi fără a admite interpretări voluntariste că acesta este un drept (nu o obligaţie) şi aparţine exclusiv apelantului, este la discreţia acestuia şi respectiv poate fi utilizat de apelant doar la decizia sa unipersonală fără a fi subordonat unei indicaţii date din afară de oricine altcineva, inclusiv de Curtea de Apel, sub sancţiunea restituirii cererii de apel.

În acelaşi context şi cu referire la prevederile art. 368 CPC care stipulează cazurile în care nu se dă curs cererii de apel, alin.(1) a căruia indică că dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor, insistă că 4 respectarea prevederilor art. 365 în aspectul includerii în conţinutul cererea de apel a elementelor prevăzute de alin. (1) lit. d), e) şi h) urmează a fi judecată exclusiv prin prisma prevederilor alin. 11 al aceluiaşi articol care stipulează că aceste elemente pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară, dar pot, în egală măsură, să nu fie incluse, acest drept fiind lăsat la decizia apelantului şi nu dă dreptul instanţei de a restitui cererea de apel.

Consideră că instanţa de apel a fost obligată să judece apelul conform pretenţiilor formulate în condiţiile stipulate de prevederile legislaţiei procedurale şi să se pronunţe pe margine apelului aşa după cum a fost el formulat în favoarea admiterii sau a respingerii lui deoarece subsemnatul, în calitate de apelant, s-a conformat întocmai atât normelor legislaţiei procesuale la etapa de formulare/depunere a cererii de apel cât şi indicaţiilor specificate în conţinutul încheierii din 10 septembrie 2013, achitând în acest sens, în termenul acordat, plata taxei de stat. Mai relatează că pentru data de 19 noiembrie 2013, a fost pregătit inclusiv cu susţineri verbale scrise pentru a dezbate cauza în instanţa de apel.

Cât priveşte depunerea unui apel suplimentar celui adresat la data de 19 martie 2013, a considerat a fi inoportun, după ce a luat cunoştinţă pe pagina web cu hotărârea motivată emisă de prima instanţă, considerând că cererea de apel, adresată la 19 martie 2013 expune suficient de clar pretenţiile apelantului faţă de hotărârea contestată. În plus, indică asupra atitudinii incorecte a Curţii de Apel vis-a-vis de subiectul abordat în raport comparativ cu o altă cerere de apel pe un alt dosar, numită „nemotivată” care, deşi nu întruneşte mai multe din condiţiile juridice, a fost examinată fără nici o pretenţie de aceiaşi Curte de Apel şi chiar a fost admisă, susţinînd că este un exemplu grăitor despre cum a respectat instanţa de apel prevederile art. 22 CPC, principiul egalităţii.

In ansamblul celor relatate consideră că este îndreptăţit să constate că acţiunile instanţei de apel merită a fi calificate ca o îngrădire nejustificată a accesului la justiţie. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii instanţei de apel din 19 noiembrie 2013, a fost expediată în adresa Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău la data de 21 noiembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 143). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 25 noiembrie 2013 în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel 5 din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). După cum denotă actele cauzei, Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 martie 2013, însă fără a invoca motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi fără a achita taxa de stat la depunerea apelului în conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, care direct indică că cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.

Este cert şi faptul că apelantul la depunerea apelului nemotivat din 19 martie 2013, a menţionat despre faptul că motivele de fapt şi de drept ale apelului vor fi prezentate după ce va face cunoştinţă cu hotărîrea motivată a primei instanţe, însă neconformîndu-se prevederilor art. 365 alin.(11) CPC, care indică că, elementele cererii de apel prevăzute la alin.(1) lit. d), e) şi h) pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărîrii integrale, Direcţia Sanitar- Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău nu a depus motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul. Drept urmare, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013 nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun.

Chişinău, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării a apelului motivat şi dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 712,12 lei, stabilindu-i un termen pînă la data de 19 noiembrie 2013 ora 12.00. La fel a fost explicat apelantului că în caz de neîndeplinire a indicaţiilor menţionate, cererea de apel nu va fi considerată ca depusă şi împreună cu actele anexate va fi restituită. Astfel, deşi Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău avea la cunoştinţă despre încheierea nominalizată, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f.d. 137, cu toate acestea, de către Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun.

Chişinău nu au fost înlăturate toate neajunsurile nominalizate, respectiv, pîna la data stabilită de 19 noiembrie 2013, fiind prezentată doar dovada de plată a taxei de stat în mărime de 712 lei, nefiind însă prezentate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, astfel, apelantul manifestând un abuz de drepturile sale procedurale. În asemenea împrejurări se constată drept temeinică soluţia instanţei de apel cu privire la restituirea cererii de apel, deoarece în termenul stabilit Direcţia Sanitar- Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău nu a prezentat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, fapt ce atrage consecinţele dispoziţiilor art. 369 alin. (1) lit. a) CPC.

Argumentul recurentului precum că conţinutul cererii de apel formulate de Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău corespunde prevederilor art. 365 CPC, întrucît cuprinsul acesteia înscrie toate elementele pe care trebuie să cuprindă o cerere de apel, nu poate fi reţinut, deoarece însuşi apelantul, la depunerea cererii de apel nemotivată din 19 martie 2013, a menţionat despre faptul că motivele de fapt şi de drept ale apelului vor fi completate după ce va face cunoştinţă cu hotărîrea motivată a primei instanţe.

Este apreciată critic şi lipsită de sens şi afirmaţia recurentului precum că după ce a luat cunoştinţă cu hotărîrea motivată a primei instanţe a considerat inoportun 6 depunerea unui apel suplimentar celui adresat la data de 19 martie 2013, care expune suficient de clar pretenţiile apelantului faţă de hotărîrea contestată, deoarece din conţinutul procesului-verbal al şedinţei instanţei de apel din 19 noiembrie 2013 (f.d. 140) rezultă că reprezentantul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău (în prezent Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor), a solicitat amînarea examinării cauzei pentru prezentarea apelului motivat şi nu a informat instanţa despre inoportunitatea depunerii acestuia.

În această ordine de idei sunt lipsite de sens şi alte critice aduse în susţinerea cererii de recurs, or cele constatate indică direct la abuzul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău (în prezent Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor) în drepturile sale procedurale şi eschivarea de la îndeplinirii actelor de procedură, în măsura stabilită de normele de drept procedural. În astfel de circumstanţe, nu s-au stabilit încălcări a normelor procesuale la emiterea încheierii, prin urmare, nefiind lezat nici dreptul recurentului la un proces echitabil, garantat de art. 6§1 al CEDO Faţă de cele ce preced şi având în vedere că toate criticile formulate în recurs sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Claudiei Crangaci împotriva Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală a mun. Chişinău cu privire la anularea ordinului de concediere restabilirea în funcţie şi recuperarea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 7