- Dosarul nr.
- 2ra-1357/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 22 mai 2013
- Părțile
- Carmelia Albu vs IPNA Compania Teleradio Moldova
- Pe scurt
- Restabilirea la locul de muncă
2ra-1357/13 — Restabilirea în funcţie
Judecătoria Grigoriopol Dosarul nr. 2ra-1357/13 Judecător: N. Costin Curtea de Apel Chişinău Judecători: Gh. Creţu, A. Pahopol, A. Minciună Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 22 mai 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Carmeliei Albu către Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova”, privind anularea ordinului, restabilirea în funcţie, încasarea salariului şi încasarea prejudicial moral, CONSTATĂ : La 24 iunie 2011, Albu Carmelia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio- Moldova” privind anularea ordinului, restabilirea în funcţie, încasarea salariului şi încasarea prejudiciului moral.
În motivarea acţiunii a indicat, că a fost angajată la Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” din luna iunie 1992 şi a trecut toate etapele de creştere profesională de la simplu redactor, secţia scrisori, pînă la vice-director executiv. În funcţia de vice-director executiv a fost numită la 01 ianuarie 2005 prin ordinul nr.04-C din 06 ianuarie 2005. Prin hotărîrea Parlamentului RM nr.315 din 02 noiembrie 2006 a fost confirmată în funcţia de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului pe un termen de patru ani. La data confirmării în funcţia de membru al CCA, reclamanta se afla peste hotarele RM, aşa că după întoarcerea sa în ţară a fost de urgenţă chemată la serviciu, unde a aflat despre cele menţionate mai sus.
Susţine că conform indicaţiei şefului Direcţiei Administrative, d-lui P. Sinica, la 23 noiembrie 2006 a depus o cerere privind eliberarea ei din funcţie în legătură cu alegerea în calitate de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Nici de cum nu a avut intenţia şi gîndul de a demisiona. Era sigură de respectarea legii, iar funcţia deţinută se suspenda pe termenul validităţii mandatului.
1 Ulterior, a fost emis ordinul nr. 632-C din 24 noiembrie 2006, prin care a fost desfăcut contractul de muncă, pe care nu l-a semnat şi nu a luat act de cunoştinţă, cu toate că motivul desfacerii contractului individual de muncă constituie anume hotărîrea Parlamentului RM nr.315 din 02 noiembrie 2006. Consideră că Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” nu era în drept de a-i cere să înainteze o cerere privind eliberare ei din funcţie, deoarece deja era eliberată din funcţie prin hotărîrea Parlamentului la 02 noiembrie 2006, intrată în vigoare din ziua adoptării.
Susţine reclamanta, că după expirarea mandatului de membru al CCA în luna mai 2011, a constatat, că de la Compania „Teleradio-Moldova” a fost demisionată în conformitate cu art. 85 alin. (1) CM RM, iar administraţia Instituţiei Publice Naţionale a Audiovizualului Companiei „Teleradio-Moldova” trebuia să se conducă anume de Legea nr.158 din 04.07.2008 cu privire la funcţie publică şi statutul funcţionarului public, în vigoare din 01 ianuarie 2009, prin care a fost abrogată Legea serviciu public nr.443-Xlll din 04.05.1995, în vigoare la data eliberării ei din funcţie. Ulterior, a fost primită Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică nr.199 din 16.07.2010 care erau valabile la data eliberării din funcţie şi reîncadrării în funcţia ocupată anterior.
Consideră reclamanta că a fost dusă în eroare, mai mult ca atît, Direcţia Administrativă nu a procedat corect la rezilierea contractului de muncă la emiterea ordinului nr. 632-C din 24.11.2006. Solicită reclamanta repunerea în termen, anularea parţială a ordinului nr. 632- C din 24 noiembrie 2006 în privinţa sa, obligarea Instituţiei Publice Naţionale a Audiovizualului Compania „Teleradio Moldova” la suspendarea contractului de muncă, restabilirea în funcţia de vice-director executiv TV, şef Direcţie programe, coordonare şi emisie, sau altă funcţie echivalentă, încasarea salariului şi a pagubei morale în mărime de 20 000 lei.
Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 30 martie 2012, a fost admisă cererea de chemare în judecată, a fost repusă în termen cererea, s-a anulat parţial ordinul nr.632-c din 24 noiembrie 2006 privind sintagma „a desface cu Albu Carmelia contractul individual de muncă pe durată nedeterminată, art. 85 alin. (1) Codul Muncii”, s-a obligat Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” să modifice ordinul nr.632-c din 24 noiembrie 2006 cu sintagma „se suspendă cu Albu Carmelia contractul individual de muncă pe durată nedeterminată în legătură cu numirea în funcţia electivă de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului”, a fost restabilită reclamanta în funcţia de vice-director executiv TV, şef al Direcţiei programe, coordonare şi emise la Compania „Teleradio Moldova” începînd cu 16 mai 2011 cu încasarea salariului conform salariului de funcţie, în rest cererea a fost respinsă.
Împotriva hotarîrii menţionate, Carmelia Albu a depus o cerere de apel, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea parţială a hotarîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. La fel a depus cerere de apel şi Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova”, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Grigoriopol din 30 martie 2012 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012, apelurile declarate de Albu Carmelia şi Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” au fost respinse, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 30 martie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.
Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 05 noiembrie 2012, Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012 şi a hotărîrii Judecătoriei Grigoriopol din 30 martie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă.
În argumentarea recursului recurentul a invocat interpretarea eronată a legii, în speţă a prevederilor art. 78 din Codul muncii, deoarece între instituţia demisiei şi suspendării există mari diferenţe. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţele n-au făcut diferenţă între instituţia demisiei şi cea a suspendării, care sunt total diferite.
Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.
Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 3 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Carmeliei Albu către Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova”, privind anularea ordinului, restabilirea în funcţie, încasarea salariului şi încasarea prejudicial moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecători Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4