2ra-1176/13 — Recunoașterea în calitate de membru al familiei

Instanţa de fond: M. Gavriliţă Dosarul nr. 2ra-1176/13 Instanţa de apel: A. Pahopol, A. Minciuna, A. Doga ÎNCHEIERE 22 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecătorii: Ion Corolevschi, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Liza Maxim, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Liza Maxim împotriva Primăriei or.

Străşeni, intervenienţi accesorii: Iacovlev Nicolae, Iacovlev Veaceslav, ÎM „Direcţia de Producţie pentru Gospodării Comunală şi Locuinţe”, privind recunoaşterea în calitate de membru al familiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 18 noiembrie 2011, prin care a acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 22 ianuarie 2010, Liza Maxim a depus cerere de chemare în juduecată împotriva Primăriei or. Străşeni, intervenienţi accesorii: Iacovlev Nicolae, Iacovlev Veaceslav, ÎM „Direcţia de Producţie pentru Gospodării Comunală şi Locuinţe”, privind recunoaşterea în calitate de membru al familiei. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că avînd viza de reşedinţă în satul Recea r-u1 Străşeni, locuia permanent în or.

Străşeni str. Ştefan cel Mare 22, ap. 3 împreună cu Iacovlev Eugeniu. Indică reclamantul că Iacovlev Eugeniu avînd o vîrstă mai înaintată şi starea sănătăţii fiind rea, îngrijea de el în permanenţă, achita serviciile comunale de întreţinere a apartamentului, îi cumpăra medicamente pentru tratament. În lunile decembrie anul 2009 şi ianuarie 2009, l-a internat la spitalul de urgenţă din mun. Chişinău şi la spitalul din Străşeni. Mai indică reclamantul că fratele defunctului Iacovlev Eugeniu, Iacovlev Nicolae locuieşte în apartamentul nr. 16 din str. Ştefan cel Mare 22. or. Străşeni şi în permanenţă îşi bătea joc de Iacovlev Eugeniu. Menţionează că Iacovlev Nicolae are viza de reşedinţă în apartamentul nr. 3 din str. Ştefan cel Mare 22 or.

Străşeni, dar din motiv că timp îndelungat el nu locuia în acest apartament, defunctul a înaintat o cerere de chemare în judecată privind retragerea vizei de reşedinţă a fratelui său din apartamentul nr. 3 şi recunoaşterea lui cu dreptul pierdut la folosirea apartamentului nr. 3 din str. Ştefan cel Mare 22 or. Străşeni. 1 Menţionează reclamantul că în aceste circumstanţe şi reieşind din faptul că achita facturile pentru serviciile comunale, consideră că urmează a fi recunoscut ca membru al familie defunctului. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 18 noiembrie 2011, acţiunea a fost admisă şi a fost recunoscut Liza Maxim ca membru al familiei defunctului Iacovlev Eugeniu, s-a recunoscut dreptul lui de folosinţă asupra apartamentului nr. 3 din str. Ştefan cel Mare 22 or.

Străşeni. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 30 august 2012, Iacovlev Nicolae a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu restituirea pricinii spre rejudecare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012, a fost casată hotărîrea instanţei de fond şi a fost pronunţată o hotărîre nouă, prin care acţiunea lui Liza Maxim a fost respinsă. La 06 februarie 2013, Liza Maxim a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012, prin care a solicitat casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 27 noiembrie 2012 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 20 decembrie 2012 (f.d.80). Cererea de recurs a fost depusă la 06 februarie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; 2 f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Liza Maxim este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul nu a constatat.

La fel, Colegiul reţine că, decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Liza Maxim se consideră inadmisibilă. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Ion Vîlcov 3