2ra-1191/13 — Restituirea bunurilor compensarea daunelor cetățenilor deportati, încasarea pensiei de întreținere

Instanţa de fond: Gh. Duca Dosarul nr. 2ra-1191/13 Instanţa de apel: T. Duca, A. Albu, S. Procopciuc ÎNCHEIERE 22 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecătorii: Ion Corolevschi, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Pascari Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Pascari şi a lui Vasile Pascari împotriva lui Pascari Fiodor şi a Consiliului r-ul Teleneşti, privind restituirea bunurilor, compensarea daunelor cetăţenilor deportaţi şi încasarea pensiei de întreţinere din contul lui Pascari Fiodor, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 noiembrie 2012 şi a hotărîrii Judecătoriei Teleneşti din 26 iulie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 17 mai 2012, Maria Pascari şi Vasile Pascari au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pascari Fiodor şi a Consiliului r-ul Teleneşti, privind restituirea bunurilor, compensarea daunelor cetăţenilor deportaţi şi încasarea pensiei de întreţinere din contul lui Pascari Fiodor.

În motivarea acţiunii, se indică că la 30 septembrie 1947, Pascari Maria a încheiat căsătoria cu Pascari Fiodor. Din căsătorie lor, la 17 iunie 1948, s-a născut fiul Pascari Vasile. Pînă la căsătorie Pascari Fiodor împreună cu părinţii lui Pascari Ion şi Pascari Măria au fost deportaţi în anul 1941 de către organele NCVD ale statului sovietic în regiunea Cîzîl Orda, republica Mongolă. În anul 1947, Pascari Fiodor, a părăsit exilul şi s-a întors în s. Crăsnăşeni, r- nul Teleneşti şi au încheiat căsătoria. Fiind dat în căutare de organele sovietice, Pascari Fiodor s-a întors înapoi la locul de destinaţie, iar reclamanta cu copilul Vasile de 10 luni a rămas acasă. Indică reclamanta că la un timp oarecare au venit autorităţile de atunci şi au dat-o afară din casă fiind nevoită să trăiască în grajdul de cai a colhozului format, iar mai apoi în colibă şi ulterior adăpostită de sătenii satului, iar casa în care au locuit împreună cu soţul a fost prefăcută în lăptărie.

În anul 1956, Pascari Fiodor a fost eliberat, însă deja era recăsătorit şi avea o altă familie. Cere reclamanta obligarea Consiliului raional Teleneşti să restituie bunurilor şi să compenseze daunele pricinuite cetăţenilor strămutaţi în mod forţat de către 1 autorităţile totalitare sovietice şi încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului pînă la vîrsta de 18 ani de la Pascari Fiodor, pentru feciorul comun Vasile Pascari, pentru perioada anilor 1948-1966. Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 26 iulie 2012, cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 30 august 2012, Pascari Maria şi Pascari Vasile au contestat-o cu apel, prin care au solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 noiembrie 2012, cererea de apel declarată de către Pascari Maria şi Pascari Vasile a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. La 20 februarie 2013, Pascari Maria a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora, cu restituirea pricinii spre rejudecare. În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat că atît instanţa de apel cît şi cea de fond, nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Bălţi a pronunţat decizia la 20 noiembrie 2012 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 24 decembrie 2012 (f.d. 79). Cererea de recurs a fost depusă la 20 februarie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

2 (4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Pascari Maria este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul nu a constatat.

La fel, Colegiul reţine că, decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Pascari Maria se consideră inadmisibilă. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Ion Vîlcov 3