2ra-1333/13 — Încasarea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-1333/13 prima instanţă: V. Efros instanţa de apel: N. Budăi, M. Guzun, N, Craiu ÎNCHEIERE 16 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Lidia Mutaf, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lidia Mutaf împotriva IMSP Policlinica Stomatologică Republicană cu privire la obligarea efectuării tratamentului necesar şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Lidia Mutaf, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 19 iunie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La data de 14 februarie 2012, reclamanta Lidia Mutaf a depus cerere de chemare în judecată împotriva IMSP Policlinica Stomatologică Republicană cu privire la obligarea efectuării tratamentului necesar şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta invocă, că la 16 ianuarie 2012, s-a adresat către pîrît cu o scrisoare, în care a cerut acordul pentru protezarea măselelor la mandibulă. Indică reclamanta, că în urma acestei scrisori, la 23 ianuarie 2012, a primit aviz pozitiv în vederea acordării asistenţei medicale stomatologice, însă, în urma prezentării, la 10 februarie 2012, medicul protezist Nicolae Alandarenco, făcînd cunoştinţă cu renghenografia a refuzat să acorde asistenţa necesară.

Menţionează reclamanta, că din anul 2006 s-a adresat Centrului Stomatologic Municipal Chişinău cu rugămintea de a i se proteza măselele de jos la mandibulă din ambele părţi, tratament care în baza hotărîrii Primăriei din 04 august 2005 „cu privire la protezarea dentară gratuită a persoanelor social dezavantajate” urma să fie gratis, însă pînă în prezent nu a beneficiat de acest tratament. Reclamanta a întrerupt tratamentul gratis la Centrul Stomatologic Municipal Chişinău şi s-a adresat la clinica stomatologică pe lîngă Universitatea de Stat de Medicină şi Farmaceutică, însă şi aici i s-a refuzat pe motiv că puntea instalată la Centrului Stomatologic Municipal Chişinău, este instalată incorect.

Mai indică reclamanta, că în luna decembrie a anului 2011 Ministerul Sănătăţii a creat o comisie specializată din 6 stomatologi, care au confirmat că puntea necesită a fi înlăturată, fapt ce a determinat-o ca la 13 ianuarie 2012, să se adreseze cu o scrisoare medicului şef - Siminovici cu rugămintea de a i se acorda serviciile stomatologice în cadrul IMSP Policlinica Stomatologică Republicană. Consideră reclamanta Lidia Mutaf, drept ilegal refuzul de acordare a serviciilor, fiindu-i, astfel, lezată onoarea. Totodată, susţine că, conducerea clinicii în referinţele sale au inclus o mulţime de fapte false şi martorii, de asemenea, au depus depoziţii false. Solicită Mutaf Lidia obligarea IMSP Policlinica Stomatologică Republicană de a efectua tratamentul necesar şi de a încasa din contul instituţiei, suma de 5 000 MDL, ce constituie prejudiciul moral.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 19 iunie 2012, acţiunea a fost respinsă. În motivarea soluţiei sale, prima instanţă a constatat că prin Dispoziţia Ministerului Sănătăţii al R. Moldova din 01 decembrie 2011 /f.d.14/, a fost dispusă instituirea comisiei cu scopul stabilirii corectitudinii protezării dentare a reclamantei Mutaf Lidia. Conform concluziei Comisiei din 15 decembrie 2011 /f.d.16-18/, au fost date recomandări IMSP Centrul Stomatologic Municipal de a acorda reclamantei asistenţă stomatologică în limitele mijloacelor disponibile ale instituţiei cu condiţia respectării principiilor etico geontologice de către pacientă. Totodată s-a constatat că reclamanta ulterior ignorînd recomandările comisiei, avînd dreptul la libera alegere a medicului, s-a adresat către pîrît cu o scrisoare, în care a cerut acordul pentru protezarea măselelor la mandibulă.

În urma acestei scrisori reclamanta a primit aviz pozitiv la data de 23 ianuarie 2012 pentru a i se acorda asistenţă medicală stomatologică /f.d. 4/. Tot prin această scrisoare reclamanta a fost avertizată că conform legii, în cazul imposibilităţii creării unui contact terapeutic cu pacientul, medicul este în drept să refuze efectuarea intervenţiei medicale. Conform art. 18 alin. (3) al Legii „Cu privire la exercitarea profesiei de medic”, medicul este în drept să refuze efectuarea intervenţiei medicale (cu excepţia situaţiilor de urgenţă), readresînd pacientul unui alt medic, în cazul unor contradicţii între efectuarea intervenţiei medicale şi principiile etico-morale ale medicului şi în cazul imposibilităţii creării unui contact terapeutic cu pacientul.

Prin urmare prima instanţă a ajuns la concluzia că cerinţele de reparare a prejudiciului moral sunt neîntemeiate. Cu atît mai mult că la scrisorile reclamantei, pîrîtul a reacţionat prin răspunsurile din 23.01.2012 /f.d. 4/, 21.05.2012 /f.d. 25/, 13.03.2012 /f.d. 26-27/ şi 07.06.2012 /f.d.44-46/. Împotriva hotărîrii nominalizate, Lidia Mutaf a depus cerere de apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi adoptarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012, a fost respins apelul declarat de către Lidia Mutaf şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 19 iunie 2012. La 07 februarie 2013, Lidia Mutaf a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că instanţele de judecată la examinarea pricinii civile, au încălcat prevederile legale prin aprecierea arbitrară a probelor. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Lidia Mutaf, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Lidia Mutaf, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Lidia Mutaf, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Lidia Mutaf, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru