2ra-1303/13 — Obligarea oferirii serviciilor stomatologice

dosarul nr. 2ra-1303/13 prima instanţă: M. Avornic instanţa de apel: Gh. Creţu, A. Doga, A. Pohopol ÎNCHEIERE 02 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva, Iurie Şumcov examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mutaf Lidia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mutaf Lidia împotriva Clinicii stomatologice şi Universităţii Libere Internaţionale din Moldova cu privire la obligarea oferirii serviciului stomatologice necesare şi repararea prejudiciului moral în mărime de 3000 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Mutaf Lidia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 03 august 2012, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 08 februarie 2012, Mutaf Lidia s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Clinicii stomatologice şi Universităţii Libere Internaţionale din Moldova cu privire la obligarea oferirii serviciului stomatologice necesare şi repararea prejudiciului moral în mărime de 3000 lei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 23.11.2011 s-a adresat personal către Ion Tataru, medic-şef al Clinicii stomatologice de pe lângă ULIM, cu rugămintea să-i proteze măselele la mandibulă în ambele părţi, prezentându-i renghenografia, însă medicul Ion Tataru i-a refuzat neîntemeiat să-i ofere serviciile medicale stomatologice solicitate. Invocă reclamanta că la petiţia din 30.11.2011, adresată clinicii a primit răspuns la 16.12.2011, care-l consideră drept refuz de prestare a serviciilor de tratament, motivele considerându-le necorecte şi nelegitime. Din cauza, că nu primeşte tratamentul necesar reclamanta invocă, că suportă dureri permanente, are vătămături în cavitatea gurii, iar consecinţele pot fi destul de grave.

Susţine reclamanta că pe chestiunea în cauză s-a adresat şi altor clinici stomatologice, dar tot a primit refuz la prestarea serviciilor solicitate, dat fiind că lucrarea de proteze dentară este complicată şi dificil de realizat, necesitând un înalt profesionalism. De concluzii referitor la tratamentul realizat anterior în 2006 consideră, că nu a avut necesitate, deoarece dispunea deja de o asemenea concluzie elaborată la 14.03.2007 de către Consiliul medical al catedrei stomatologice a Universităţii de Stat de Medicină. De asemenea reclamanta invocă că nu ar fi solicitat prestarea serviciilor medicale stomatologice fără plată, ea ştie despre existenţa unui program al Primăriei mun. Chişinău de ajutorare a pensionarilor la proteze dentară gratuită, prin intermediul căruia în 2006 s-a tratat în aşa mod la Centrul stomatologic municipal.

Consideră reclamanta că prin refuzul de a-i oferi serviciile medicale stomatologice îi sunt lezate drepturile cu privire la ocrotirea sănătăţii garantate prin art.36 alin.(l) din Constituţie, iar în contul compensării pierderilor morale a solicitat încasarea sumei de 3000 lei cu statut de prejudiciu moral. Solicită Mutaf Lidia obligarea Clinicii stomatologice şi Universităţii Libere Internaţionale din Moldova de a-i oferi serviciul stomatologic necesar şi repararea prejudiciului moral în mărime de 3000 lei Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 august 2012, acţiunea, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012, a fost respins apelul declarat de către Mutaf Lidia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 03 august 2012, de respingere a acţiunii, La 27 februarie 2013 Mutaf Lidia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului recurenta a invocat că instanţele de judecată la examinarea pricinii civile, au încălcat esenţial legea şi a aplicat eronat normele de drept material. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica un careva temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mutaf Lidia, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432 , art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, Dispune Recursul declarat de către Mutaf Lidia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Iurie Şumcov