2ra-1615/13 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă: C. Creţu dosarul nr. 2ra-1615/13 instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţă ÎNCHEIERE 16 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Guţuţui Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Guţuţui Victor împotriva lui Puşcaş Artur privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat în urma accidentului rutier, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către Puşcaş Artur, casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 24 iulie 2012, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 22 aprilie 2011 Guţuţui Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Puşcaş Artur privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat în urma accidentului rutier.

În motivarea acţiunii reclamantul Guţuţui Victor a invocat că, la 24.11.2008 în mun. Chişinău a avut loc accidentul rutier între automobilul de model „VAZ 2101” cu n/î IL LL 999, condus de către Puşcaş Artur şi automobilul de model „Mercedes Benz 308” cu n/î IL AV 201, la volanul căruia se afla reclamantul Guţuţui Victor. În urma accidentului rutier comis, din vina conducătorului automobilului Puşcaş Artur, reclamantul a suportat cheltuieli pentru repararea automobilului său. Indică că Compania de asigurări SA „Grawe Carat” i-a achitat suma de 8014 lei, ceea ce nu a fost de ajuns pentru a repara automobilul avariat. Ulterior, pentru repararea automobilului a suportat cheltuieli suplimentare în sumă totală de 16840 lei.

Menţionează că la nenumărate adresări către pîrîtul Puşcaş Artur, ultimul nu i-a restituit suma pagubei suplimentare achitate pentru repararea automobilului. Consideră reclamantul, că prejudiciul suportat de către el depăşeşte despăgubirea primită din partea asigurătorului şi include daune care urmează a fi reparate exclusiv de vinovatul producerii accidentului. În cadrul şedinţei de judecată reclamantul a solicitat încasarea de la pîrît prejudiciul material de 8696 lei, prejudiciul moral în sumă de 5000 lei, precum şi cheltuielile de asistenţa juridică în sumă de 1000 lei şi taxa de stat în sumă de 200 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 24 iulie 2012 a fost admisă parţial acţiunea, fiind dispus încasarea de la Puşcaş Artur în folosul lui Guţuţui Victor prejudiciul material cauzat în urma accidentului rutier în sumă de 8696 lei, cheltuielile de judecată de 1200 lei, iar în total suma de 9896 lei.

Pretenţia privind repararea prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată. La 29 august 2012 Puşcaş Artur a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 24 iulie 2012, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe, şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată. La 14 septembrie 2012 Guţuţui Victor de asemenea a depus apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea parţială acesteia în partea respingerii cerinţei privind încasarea prejudiciului moral, cu pronunţarea unei noi hotărîri în această parte de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de Guţuţui Victor.

A fost admis apelul declarat de către Puşcaş Artur, casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 24 iulie 2012, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea soluţiei sale, instanţa de apel a menţionat că reclamantul pretinde la încasarea de la persoana vinovată în producerea accidentului rutier Puşcaş Artur, a prejudiciului suplimentar în sumă de 8696 lei, ce constituie costul pieselor procurate şi instalate la automobil conform bonului din 11.05.2009.

Conform art.23 alin. (2), (6) a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr.414-XVI din 22.12.2006, valoarea pagubei pricinuite autovehiculului este egală costului reparaţiei părţilor componente sau a pieselor avariate ori costului de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, pentru lucrările de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate. Preţurile părţilor componente, ale pieselor înlocuitoare noi şi ale materialelor sînt cele practicate de unităţile de specialitate, inclusiv din străinătate.

Conform art.21(8) al legii menţionate, dacă în timpul demontării sau reparaţiei bunului avariat se descoperă şi alte pagube produse de accident, care nu au putut fi constatate iniţial, se încheie un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea persoanelor antrenate la constatarea iniţială. Astfel, instant de apel a stabilit, că Guţuţui Victor nu a solicitat întocmirea unui proces suplimentar privind necesitatea înlocuirii pieselor, din care considerente nu poate pretinde la compensarea cheltuielilor suportate suplimentar la reparaţia automobilului. Cu atît mai mult, că actul de examinarea a automobilului a fost întocmit la 25.11.2008, despăgubirea de asigurare a fost achitată la 10.02.2009, iar procurarea şi achitarea pieselor a avut loc la 11.05.2009, după repararea automobilului.

Prin urmare, conform art. 19 alin. (2) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr.414-XVI din 22.12.2006, asigurătorul este obligat să soluţioneze cererea şi să achite despăgubirea de asigurare în cel mult 3 luni din data informării despre cazul asigurat. Cererea lui Guţuţui Victor privind acordarea despăgubirii de asigurare a fost examinată în terenul stabilit de lege. Totodată, instant de apel a constatat că reclamantul pretinde la repararea prejudiciului moral, invocînd tergiversarea examinării cererii cu privire la acordarea despăgubirii de asigurare, neonorarea de către Puşcaş Artur a promisiunii privind compensarea cheltuielilor pentru reparaţie, lipsa de transport în legătură cu deteriorarea acestuia în accident rutier, existenţa unor obligaţii în baza creditului bancar, circumstanţe care conform legislaţiei în vigoare nu constituie temei pentru repararea prejudiciului moral.

La 21 martie 2013 Guţuţui Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 24 iulie 2012. În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţa de apel a emis decizia nominalizată cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat şi constatat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Invocă că instanţa de apel nu urma să examineze cererea de apel depusă de avocatul Ilie Ceban deoarece nu avea împuterniciri. La 03 mai 2013Puşcaş Artur, a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de Guţuţui Victor, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea deciziei instanţei de apel.

Totodată a invocat în referinţa sa că cererea de apel a fost semnată atît de avocatul Ilie Ceban cît şi de el personal (f.d. 90-92). Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Guţuţui Victor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de Guţuţui Victor, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Guţuţui Victor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Guţuţui Victor, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru