2ra-962/13 — Declararea nulă a testamentului

prima instanţă: A. Spoială dosarul nr. 2ra-962/13 instanţa de apel: A. Panov, D. Manole, B. Bîrcă ÎNCHEIERE 16 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Rîmiş Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rîmiş Mihail împotriva lui Cucoş Liviu privind declararea nulităţii testamentului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către Cucoş Liviu, casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 08 mai 2012, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 20 ianuarie 2011 Rîmiş Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cucoş Liviu privind declararea nulităţii testamentului. În motivarea acţiunii reclamantul Rîmiş Mihail a invocat că, la 29 martie 2010 pîrîtului Cucoş Liviu i-a fost eliberat certificatul de calitate de moştenitor în urma decesului lui Russu Veronica care a decedat la 23 noiembrie 2009. Se indică în cererea de chemare în judecată, inclusiv prin cererea de concretizare (f.d. 133-135), că prealabil, pîrîtul Cucoş Liviu, la 10.03.2010, s-a adresat notarului cu solicitarea autentificării declaraţiei de acceptare a succesiunii testamentare şi deschiderii dosarului succesoral.

Reclamantul susţine că testamentul olograf din numele Veronicăi Russu este lovit de nulitate. Anterior decedata a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău, OCT Chişinău cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, constatarea faptului acceptării succesiunii, recunoaşterea dreptului de proprietate prin succesiune asupra casei de locuit. Casa de locuit ce a format obiectul cauzei civile indicate este amplasată pe terenul ce aparţine administraţiei publice locale, teren pe care este amplasată şi construcţia ce aparţine reclamantului cu drept de proprietate. Indică că testamentul prezentat de pîrît nu a fost scris şi semnat personal de decedata Russu Veronica, fapt ce se confirmă prin raportul de expertiză nr. 2741 din 27 martie 2011. Consideră că testamentul în cauză urmează a fi declarat nul, nefiind respectate condiţiile de formă la întocmirea testamentului prevăzute de art. 1469 Cod civil.

Reclamantul solicită declararea nulităţii testamentului din 20 octombrie 2009 şi declararea nulă a certificatului de calitate de moştenitor din 29 martie 2010, precum şi încasarea de la pîrît a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 08 mai 2012 a fost admisă parţial acţiunea, s-au declarat nule certificatul de calitate de moştenitor eliberat lui Cucoş Liviu la 29 martie 2010 de către notarul public Şian Olga şi testamentul din 20 octombrie 2009 în baza căruia a fost deschis dosarul succesoral nr. 342083/6-2010 de către notarul public Şian Olga. La 28 iunie 2012 Cucoş Liviu a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 08 mai 2012, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe, şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012 a fost admis apelul declarat de către Cucoş Liviu, casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 08 mai 2012, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea soluţiei sale, instanţa de apel a menţionat că reieşind din prevederile art. 1500 Cod civil vecinul Rîmiş Mihail nu este potenţialul moştenitor şi nu se încadrează în cercul persoanelor care au dreptul de moştenitor legal şi în acest caz nici nu dispune de dreptul de a contesta acest act juridic. Mai indică instanţa de apel că art. 1473 Cod Civil reglementează, că „valabilitatea testamentului poate fi contestată, în temeiul condiţiilor de nulitate a actelor juridice, de către moştenitori legali şi de alte persoane interesate”.

Astfel, a fost concluzionat că instanţa de fond eronat a aplicat şi a interpretat prevederile art. 217 alin. (1) Cod civil, constatînd că este în drept să invoce nulitatea absolută din oficiu. Instanţa de apel a concluzionat, că în speţa dată, obiectul litigiului nu constituie executarea vreunui act care poate fi lovit de nulitate absolută. Prin urmare nulitatea absolută este sancţiunea nerespectării normei ce ocroteşte un interes general, care poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Astfel prin „orice persoană interesată” nu se înţelege însă oricine are un interes oarecare în declararea nulităţii. Interesul trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie recunoscut de lege, să fie în strînsă legătură cu cauza nulităţii, să fie născut şi actual.

Totodată instanţa de apel a mai constatat că la caz, au fost anexate trei hotărîri judecătoreşti: hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 26 noiembrie 2009, decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2010 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 martie 2011, prin care s-a stabilit că reclamantul Rîmiş Mihail a procurat la 11 septembrie 2007 doar construcţia cu lit. „b” cu nr. cadastral 0100304.444.02 cu suprafaţa de 27,2 m.p. din str. Călugăreni 7, mun. Chişinău şi cea accesorie cu suprafaţa de 8,5 m.p. cu nr. cadastral 01000304.444.06. Prin urmare acesta, ilegal pretinde la imobilul Veronicăi Russu, avînd intenţia de a dobîndi în proprietate un patrimoniu mai mare decît cel prevăzut de lege.

Astfel, instanţa de apel denotă că „interesul” lui Rîmiş Mihail de a contesta testamentul este unul ce contravine legii şi nu se află în strînsă legătură cu cauza nulităţii. Totodată, instanţa de apel a menţionat, că prima instanţă şi-a motivat soluţia în baza raportului de expertiză nr. 2741 din 27.12.2011, în care concluzia expertului unui este certă şi sigură, materialele puse în faţa expertului nefiind suficiente şi în limba pe care expertul n-o posedă, întrucît în şedinţa de judecată ultimul a declarat că nu posedă limba romînă, iar în p.2 al raportului de expertiză expertul face o concluzie în baza unor xerocopii, ceea ce este inadmisibil. Prin urmare instanţa de apel a concluzionat, că cererea de chemare în judecată a fost înaintată de o persoană fizică – Rîmiş Mihail, care un are nici o atribuţie legală cu testamentul, căreia nu i s-a lezat nici un drept, ba chiar mai mult, legea nu-i permite lui Rîmiş Mihail să înainteze astfel de acţiune în judecată.

La 30 ianuarie 2013 Rîmiş Mihail a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 08 mai 2012. În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţa de apel a emis decizia nominalizată cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat şi constatat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Invocă că prima instanţă corect a constatat că testamentul olograf nu este întocmit de Russu Veronica, dar de o altă persoană, fapt confirmat prim raportul de expertiză nr. 2741 din 27.12.2011.

Mai invocă că instanţa de apel a aplicat eronat legea şi anume prevederile art. 1500 Cod civil, concluzionînd că nu este potenţialul moştenitor şi nu se încadrează în cercul persoanelor care au dreptul de moştenitor legal, precum şi ilegal a interpretat prevederile art. 217 alin. (1) Cod civil. La 25 martie 2013 Cucoş Liviu, a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de Rîmiş Mihail, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea deciziei instanţei de apel. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Rîmiş Mihail, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Rîmiş Mihail, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Rîmiş Mihail ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Rîmiş Mihail, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru