2rh-150/13 — Repunerea în termen de adresare în judecată, anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A. Miron 2rh-150/13 instanţa de apel: M. Anton, A. Doga, I. Secrieru instanţa de recurs: A. Cobăneanu, T. Răducanu, Sv. Moldovan, Iu. Bejenaru, V. Barba ÎNCHEIERE 15 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev examinând cererea de revizuire depusă de către Valentina Saidova în pricina civilă la cererile de chemare în judecată a Valentinei Saidova împotriva Fondului Internaţional de Cultură şi Artă „V.

Garştea” cu privire la repunerea în termen de adresare în judecată, anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 noiembrie 2012, prin care a fost admis recursul declarat de către Fundaţia Internaţională de Cultură şi Artă „V. Garştea”, casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 martie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 09 noiembrie 2011 şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă cererea Valentinei Saidova cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanţă de judecată şi respinsă acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie constată: La 20 decembrie 2010, Valentina Saidova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Fondului Internaţional de Cultură şi Artă „V.

Garştea” cu privire la repunerea în termen de adresare în judecată, anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru şi încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru. În motivarea acţiunii a indicat că în baza ordinului nr. 07 din 08 septembrie 2009 a fost angajată în funcţia de vice-director al Fundaţiei Internaţionale de Cultură şi Artă „V. Garştea” cu salariul de funcţie de 5500 lei. Menţionează că în luna decembrie nefiindu-i achitat salariul pe perioada angajării a depus o petiţie la Inspecţia Muncii, care a examinat argumentele petiţiei şi a stabilit că pârâtul nu a achitat salariul în mărime de 5500 lei lunar de la angajare şi până la examinarea petiţiei, adică până la 22 decembrie 2009. Pentru încălcările comise de pârât, Inspecţia Muncii a întocmit procese-verbale administrative pe art. 55 alin. (1) şi art. 57 alin. (1) Cod contravenţional.

Susţine că administraţia nu şi-a onorat obligaţiile de salarizare, fapt care a generat adresarea ei cu acţiune în judecată cu privire la încasarea salariului restant, astfel prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 16 noiembrie 2010 cererea a fost admisă şi încasată suma restantă, precum şi penalitatea. Mai indică că la 28 decembrie 2009 pentru ora 12-00 a fost invitată pe adresa mun. Chişinău, str. Mitropolit Varlam 78, et. 2, bir. d-nei Veronica Garştea pentru a lua cunoştinţă cu ordinul de desfacere a contractului individual de muncă, unde s-a prezentat, însă n-a găsit pe nimeni şi ordinul menţionat nu 1-a primit nici până la moment, motiv pentru care solicită să fie prezentat în instanţa de judecată, însă nu 1-a obţinut, deoarece reprezentantul pârâtului nu s-a prezentat la proces.

Drept urmare ea la 03 decembrie 2010 a depus o cerere în adresa Inspecţiei Muncii pentru a obţine informaţia nominalizată. Afirmă că cu ordinul de desfacere a contractului individual de muncă a luat cunoştinţă numai la Inspecţia Muncii, la data de 16 decembrie 2010 şi în legătură cu acest fapt consideră temeinică repunerea în termenul de adresare în judecată. Invocă că ordinul nominalizat este ilegal, din motiv că acesta a apărut numai odată cu ridicarea problemei de neachitare a salariului. După cum rezultă din materialele prezentate, Fundaţia î-şi schimba sediul fără a o înştiinţa, astfel administraţia pârâtului era de negăsit.

Din conţinutul ordinului primit de la Inspecţia Muncii rezultă că acesta are numărul 12 şi este datat cu 24 decembrie 2009, iar drept motiv de concediere fiind indicat absenţa mai mult de 4 ore de la lucru în temeiul art. 86 CM, pe când acest articol statuează concedierea din iniţiativa angajatorului pe 24 de temeiuri, astfel în ordinul nominalizat nu se indică concret pe care temei ea a fost concediată. Mai invocă că nu a fost solicitat acordului comitetului sindical la concediere. Solicită repunerea în termen de adresare în judecată, anularea ordinului Fundaţiei Internaţionale de Cultură şi Artă „V. Garştea” cu privire la concedierea ei din funcţie în temeiul art. 86 Codul muncii din 24 decembrie 2009, restabilirea în funcţia de vice- director al Fundaţiei Internaţionale de Cultură şi Artă „V.

Garştea” şi încasarea salariului de funcţie pentru perioada absenţei forţate de la lucru. La 05 august 2011 Valentina Saidova a depus cerere de concretizare a cerinţei cu privire la încasarea salariului de funcţie pe perioada eliberării ilegale din serviciu, indicând că salariul lunar constituia 5500 lei, perioada neachitată este de 21 luni şi 18 zile, 229,16 lei pe zi, solicitând încasarea sumei totale de 119624,88 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 09 noiembrie 2011 acţiunea a fost admisă, anulat ordinul nr. 12 din 24 decembrie 2009, cu privire la încetarea raportului de muncă cu reclamanta, restabilită Valentina Saidova în funcţia de vice-director al Fondului Internaţional de Cultură şi Artă „V.Garştea”, începând cu 24 decembrie 2009, încasat de la Fondul Internaţional de Cultură şi Artă „V.

Garştea” în folosul salariatului Valentina Saidova plata obligatorie a salariului pe timpul absenţei forţate de la muncă din momentul concedierii de la 24 decembrie 2009 şi până la pronunţarea hotărârii în sumă de 122717,92 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 5500 lei, iar în total suma de 128217,92 lei. La fel, s-a dispus executarea imediată a hotărârii judecătoreşti în partea restabilirii în funcţie şi încasării unui salariu mediu pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 5500 lei, precum şi încasarea de la Fondul Internaţional de Cultură şi Artă „V. Garştea” în bugetul statului taxa de stat în sumă de 3781,53 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 martie 2012 a fost respins apelul declarat de către Fondul Internaţional de Cultură şi Artă „V.

Garştea” şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 noiembrie 2012 a fost admis recursul declarat de către Fundaţia Internaţională de Cultură şi Artă „V. Garştea”, casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 martie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 09 noiembrie 2011, fiind emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă cererea Valentinei Saidova cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanţă de judecată şi respinsă acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. La 03 aprilie 2013 Valentina Saidova a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 noiembrie 2012, solicitând admiterea cererii, casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei, menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe.

În motivarea cererii de revizuire a invocat că instanţa de recurs a luat o decizie pripită şi nu a ţinut cont de explicaţiile în cadrul examinării dosarului cu referire la faptul că Fondul Internaţional de Cultură şi Artă nu avea sediul la Chişinău str. M. Varlam 78, unde de fapt şi nu se afla nimeni din administraţia Fondului, administrator al Fundaţiei fiind V. Achintinov. Susţine că după primirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie, la 26 martie 2013 a înregistrat o interpelare la Filarmonica Naţională „Serghei Lunchevici” din str. M. Varlam 78, mun. Chişinău în scopul obţinerii unei informaţii cu privire activitatea Fondului de Cultură şi Artă V. Garştea în încăperile Filarmonicii. Afirmă că la 27 martie 2013 a primit răspunsul nr. 01-4/86, că despre Fundaţie nu se cunoaşte nimic, iar V. Garştea a activat la Filarmonica Naţională în calitate de dirijor.

Menţionează că din înscrisul menţionat rezultă că Fondul International de Cultură şi Artă V. Garştea nu a avut niciodată sediul pe adresa mun. Chişinău str. M. Varlam 78, unde este amplasată Filarmonica Naţională, insistând că prin urmare nici nu putea face cunoştinţă cu ordinul de demitere pe adresa dată la 28 decembrie 2009 ora 12-00. Consideră că nu poate avea relevanţă procesul-verbal din 24 decembrie 2009 prin care se stabileşte că nu a dorit să semneze ordinul, fiind întocmit ilegal, persoanele care l-au semnat nu au fost audiate pentru a constata în ce circumstanţe a fost scris şi semnat acest proces-verbal şi mai ales la care adresă. Insistă că a luat cunoştinţă de ordinul de demitere numai la insistenţa ei la Inspecţia Muncii.

Susţine că art. 449 lit. c) CPC prevede că temei de revizuire constituie circumstanţele sau faptele esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior, iar lit. d) a aceluiaşi articol - după emiterea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces. Afirmă că confirmarea Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici” nr. 01-4/86 din 27 martie 2013 a fost obţinută recent, considerând că aceasta dă temeiuri de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 noiembrie 2012. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. La caz, se constată că revizuienta, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. lit. c) şi d) CPC, a prezentat în susţinerea cererii de revizuire interpelarea Biroului Asociat de Avocaţi „Consulting” adresată Filarmonicii Naţionale „S. Lunchevici” din 26 martie 2013 şi confirmarea Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici” nr. 01-4/86 din 27 martie 2013, care confirmă că până la deces Veronica Garştea a activat la Filarmonica Naţională „S. Lunchevici” în funcţie de dirijor a CCA „Doina”, şi a avut birou de serviciu, iar despre fundaţie nu se cunoaşte nimic şi nu au nici o informaţie.

În conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuentă în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. c) CPC, or ultima nu a invocat nici un argument care ar indica la faptul că instanţa de recurs a emis hotărârea, revizuirea cărei se solicită în speţă, cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, ci a citat dispoziţii procedurale, care la momentul depunerii cererii de revizuire nu mai instituie temeiurile invocate, fapt ce indică la netemeinicia cererii de revizuire.

Aici, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că cererea de revizuire a fost depusă de către Valentina Saidova la 03 aprilie 2013, când deja erau în vigoare modificările operate la Codul de procedură civilă, prin Legea nr. 155 din 05 iulie 2012, drept urmare a căror în conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, iar lit. d) al aceluiaşi articol a fost exclusă. În acest context instanţa remarcă că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Prin urmare, având în vedere că revizueinta Valentina Saidova în cererea de revizuire nu a invocat niciun temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, dar a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Valentina Saidova împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Saidova împotriva Fondului Internaţional de Cultură şi Artă „V.

Garştea” cu privire la repunerea în termen de adresare în judecată, anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev