2rh-141/13 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă – V. Lupu 2rh-141/13 instanţa de apel – E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva instanţa de recurs: A. Cobăneanu, Sv. Moldovan, Iu. Diaconu ÎNCHEIERE 15 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev examinând cererea de revizuire depusă de către Vadim Coleasca în pricina civilă la cererile de chemare în judecată a lui Vadim Malic împotriva lui Vadim Coleasca cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2013, prin care recursul declarat de reprezentantul lui Vadim Coleasca - avocatul Artur Macovei a fost considerat inadmisibil şi împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 septembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către Vadim Malic, casată hotărârea Judecătoriei Ungheni din 19 aprilie 2011 şi pronunţată o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii constată: La 23 august 2010, Vadim Malic a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vadim Coleasca cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la începutul lunii octombrie 2008, pârâtul s-a adresat la el cu rugămintea de a da în arendă automobilul de model „Mercedes – Benz” cu numărul de înmatriculare CNL 266, pe un termen de trei zile, pentru necesităţi personale. Din motiv că se aflau în relaţii bune şi având încredere în ultimul i-a dat automobilul. Menţionează că la 05 octombrie 2008 pârâtul a făcut accident în urma căruia automobilul de model „Mercedes – Benz” cu n/î. CNL 266, care-i aparţine lui, a fost totalmente deteriorat. Invocă că tot atunci, de pârât a fost întocmită o recipisă, prin care ultimul s-a obligat să restituie valoarea automobilului, în sumă totală de 8500 Euro. Afirmă că deşi s-a adresat de nenumărate ori faţă de pârât în vederea reparării prejudiciului, acesta nu şi-a onorat obligaţiunea de a restitui suma prejudiciului.

Solicită încasarea din contul lui Vadim Coleasca în beneficiul său cu titlu de prejudiciu material suma de 8500 Euro, cu titlu de prejudiciu moral suma de 10000 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 19 aprilie 2011 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2012 a fost admis apelul declarat de către Vadim Malic, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial, a fost încasat de la Vadim Coleasca în beneficiul lui Vadim Malic 6300 Euro. În rest acţiunea a fost respinsă. La fel a fost încasat din contul lui Vadim Coleasca în folosul statului taxa de stat în sumă de 3024 lei.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2013 recursul declarat de reprezentantul lui Vadim Coleasca, avocatul Artur Macovei a fost considerat inadmisibil. La 21 martie 2013 Vadim Coleasca a depus cerere de revizuire împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2013 şi deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 septembrie 2012, solicitând admiterea cererii, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 septembrie 2012 conform art. 432 alin. (2) lit. lit. a) şi c) cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea cererii de revizuire a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o ilegală în conformitate art. 432 alin. (2) lit. a), deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi anume art. 122 alin. (3) CPC, conform căruia nu pot fi admise deoarece au fost obţinute ilicit şi anume prin aplicarea violenţei, lucru constatat în prima instanţă.

Menţionează că recipisa a fost scrisă sub dictarea lui Malic care era împreună cu încă trei maturi necunoscuţi. Malic l-a agresat verbal atât la momentul întocmirii cât şi ulterior. Ce ţine de declaraţiile martorilor Olga Manolache şi Vitalie Cojucari precum că nu au fost exercitate careva presiuni la scrierea recipisei, prima instanţă a reţinut corect că aceşti martori nu pot fi crezuţi deoarece fiecare din ei are un interes. Afirmă că în confirmarea presiunii psihice vine şi aceea că Vadim Malic nu a negat faptul invocat de pârât precum că persoane necunoscute care s-au prezentat ca fiind din partea lui Malic au ameninţat-o cu răfuială fizică pe mama lui Vadim Coleasca. Indică că martorul Olga Manolache a spus în instanţă că i-a fost frică că Coleasca nu va întoarce banii.

Lucru ce demonstrează violenţa la obţinerea recipisei. Susţine că Vadim Malic la fel nu a negat faptul că livretul militar al pârâtului a fost luat din posesia nelegitimă a reclamantului şi returnat lui de către ofiţerul de urmărire penală abia în luna aprilie 2011, ceea ce confirmă perpetuarea stării de violenţă. Invocă că instanţa de apel nu a constatat faptele expuse în decizie ceea ce a dus la faptul că instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Astfel nu a fost constatat faptul producerii unui accident rutier, nu există nici o probă în acest sens. Menţionează că instanţa a remarcat că a fost întoarsă suma de 700 euro, dar de fapt şi reclamantul şi pârâtul au recunoscut că a fost întoarsă suma de 2400 euro.

Afirmă că instanţa a constatat că veridicitatea recipisei şi conţinutul ei au fost recunoscute de ambele părţii, ceea ce este un fals deoarece atât în prima instanţă cât şi în instanţa de apel pârâtul a negat atât veridicitatea cât şi conţinutul recipisei, explicând că a plătit careva sume de bani doar din motivul aplicării violenţei asupra sa. Consideră că decizia Curţii de Apel Chişinău este ilegală conform art. 432 alin. (2) lit. c), deoarece instanţa de apel a interpretat eronat legea. Astfel instanţa a stabilit că temeiul achitării sumei de 8500 euro este că pârâtul Coleasca şi-a asumat această obligaţie prin recipisă. Însă conform art. 514 Cod civil, obligaţia se naşte din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii.

Deci odată ce nu avem un contract, nu a fost constatat un delict şi nu a fost invocată un alt temei legală nu este născută o obligaţie. Consideră că prin prisma art. 514 Cod civil el nu are careva obligaţie faţă de Malic. Susţine că reclamantul nu a probat nici măcar preţul cu care a vândut ulterior autoturismul. Indică că nici o pretenţie nu este întemeiată şi probată efectiv. La fel, consideră că instanţa deşi trebuia, nu a aplicat art. 121 CPC, conform căruia instanţa reţine numai spre examinare numai probe pertinente. Mai indică că practica judiciară a statuat că pentru a stabili întinderea prejudiciului şi cuantumul despăgubirilor în astfel de cazuri, sunt pertinente probe precum raportul de expertiză al autoturismului, actul de predare-primire semnat de ambele părţi în care să fie consemnate defectele.

Astfel careva probe pertinente ce ar permite stabilirea certă a întinderii prejudiciului nu sunt prezente. Afirmă că conform art. 210 Cod civil, actul cu o valoare ce depăşeşte o mie lei trebuie încheiat în scris, iar conform art. 211 Cod civil, nerespectarea formei scrise a actului juridic face părţile să decadă din dreptul de a cere proba cu martori, pentru dovedirea actului juridic. Astfel conform regulilor admisibilităţii probelor consideră că nu sunt admisibile în calitate de probă declaraţiile martorului Ghenadie Ceban privind preţul de achiziţionare a autoturismului şi implicit valoarea lui. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

La caz, se constată că cererea de revizuire este depusă de către Vadim Coleasca împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2013, prin care recursul declarat de reprezentantul lui Vadim Coleasca - avocatul Artur Macovei a fost considerat inadmisibil şi împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 septembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către Vadim Malic, casată hotărârea Judecătoriei Ungheni din 19 aprilie 2011 şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la Vadim Coleasca în beneficiul lui Vadim Malic 6300 Euro. În rest acţiunea a fost respinsă. La fel a fost încasat din contul lui Vadim Coleasca în folosul statului taxa de stat în sumă de 3024 lei.

Este de reţinut că deşi, Vadim Coleasca a depus cererea de revizuire împotriva dispoziţiilor instanţei de apel şi instanţei de recurs, ultimul nu a invocat nici un temei de declarare a revizuirii, dar a adus argumente ce ţin de fondul cauzei. În acest context se va remarca că în conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale enunţate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. Prin urmare, având în vedere că revizuentul Vadim Coleasca în cererea de revizuire nu a invocat niciun temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, astfel admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. Distinct de cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Vadim Coleasca împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2013 şi împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 septembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vadim Malic împotriva lui Vadim Coleasca cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev