3ra-687/13 — Contestarea actului administrativ

Instanţa de fond: Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr.3ra-687/13 Judecător: Grigore Zubati Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 15.05.2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Iulia Sîrcu Judecătorii – Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia Examinînd recursul declarat de Vieru Vladimir, în cauza depusă în ordinea contenciosului administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Vieru Vladimir către Curtea de Conturi RM, intervenient accesoriu ÎS “Calea Ferată din Moldova” privind anularea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 13.11.2012 prin care cererea a fost respinsă ca nefondată, CONSTATĂ: La 14.02.2011 Vieru Vladimir a depus în instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău cerere către Curtea de Conturi RM, intervenient accesoriu ÎS „Calea Ferată din Moldova” privind anularea actului administrativ: Hotărîrea nr. 2 din 14 ianuarie 2011. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la 14.01.2011 Curtea de Conturi a adoptat Hotărîrea nr. 2 privind Raportul auditului corectitudinii utilizării mijloacelor financiare publice şi patrimoniul public pentru construcţia liniei de cale ferată „Cahul-Giurgiuleşti” la ÎS „Calea ferată din Moldova” în perioada anilor 2007-2009 şi 2010 (I trimestru).

Susţine reclamantul că hotărîrea contestată este ilegală în fond, fiind emisă contrar prevederilor legii. La baza hotărîrii nr. 2 din 14.01.2011 au stat unele constatări printre care: atît conducerea ÎS „Calea Ferată din Moldova”, cît şi 1 responsabilii tehnici numiţi de aceasta nu au asigurat monitorizarea eficientă şi verificarea execuţiei corecte a lucrărilor de construcţie a liniei de cale ferată „Cahul-Giurgiuleşti” conform prevederilor legale, fapt ce a determinat executarea lucrărilor de către unii executanţi cu admiterea unor deficienţe şi exagerări semnificative, care au condiţionat un risc sporit de fraudă şi eroare. Exagerările volumelor de lucrări executate, lucrările suplimentare neconfirmate documentar au însumat în total peste 27,3 mii lei.

S-a mai constatat că neregularităţile şi abaterile existente se datorează lipsei de răspundere din partea factorilor de decizie ai ÎS „Calea Ferată din Moldova”, precum şi controlului intern nesatisfăcător în cadrul întreprinderii, ceea ce a condiţionat efectuarea lucrărilor de construcţie în lipsa unui control adecvat, rezultatul fiind majorarea nejustificată a cheltuielilor, cu prejudicierea patrimoniului de stat. Menţionează reclamantul că construcţia liniei de cale ferată a fost prevăzută într-un şir de acte normative, inclusiv şi unele legislative. În baza Ordinului nr. 276/H, emis la data de 20.11.2006 de către directorul general ÎS „Calea Ferată din Moldova" au fost repartizate obligaţiunile de serviciu între directorul general al întreprinderii şi adjuncţii săi.

Indică reclamantul că obligaţiunile de serviciu ale sale au fost prevăzute la p.1.3 din Ordinul enunţat. Susţine reclamantul că în baza ordinelor nr. 276/H din 20.11.2006 şi nr.4/4 din 10.01.2007 el este persoana care a făcut parte din conducerea ÎS „Calea Ferată din Moldova”, fiind investit cu atribuţii la construcţia liniei de cale ferată „Cahul- Giurgiuleşti”. Invocă reclamantul că hotărîrea contestată îi încalcă mai multe drepturi. Solicită reclamantul anularea integrală a hotărîrii contestate. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 13.11.2012 cererea înaintată de Vieru Vladimir către Curtea de Conturi RM, intervenient accesoriu ÎS „Calea Ferată din Moldova” privind anularea actului administrativ: Hotărîrea nr.2 din 14 ianuarie 2011 a fost respinsă ca fiind nefondată.

Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri Vieru Vladimir a contestat-o cu recurs la 21.12.2012 solicitînd casarea hotărîrii contestate cu restituirea pricinii spre rejudecare pe motiv, că nu poate fi corectată eroarea judecătorească exprimată prin nesoluţionarea fondului cauzei. Copia motivată a hotărîrii contestate a fost remisă părţilor la 10.12.2012, însă la materialele dosarului nu există date despre recepţionarea acesteia de către părţi, prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul declarat în termen. 2 Referinţe din partea intervenientului accesoriu şi al intimatului au parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 07.03.2013 şi respectiv la 11.03.2013.

Conform modificărilor operate la art. 444 CPC RM, prin Legea nr.155/05.07.12, recursul se examinează fără înştiinţarea părţilor la proces. Examinînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În favoarea acestei soluţii se aduc următoarele argumente: În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 14 (alin. 1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr- un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. Din conţinutul art. 5 a) LCA, subiect cu drept de sesizare în contenciosul administrativ poate fi persoana, care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri – în condiţiile art.14 al prezentei legi.

Din materialele cauzei s-a constatat cu certitudine că reclamantul Vieru Vladimir, deţinînd funcţia de vice-director al ÎS „Calea Ferată din Moldova”, a făcut parte din conducerea acestei întreprinderi, fiind investit cu unele atribuţii şi responsabilităţi suplimentare prin ordinele indicate în cererea sa. Reclamantul-recurent a indicat că în urma constatărilor din hotărîrea nr. 2 din 14.01.2011 a Curţii de Conturi i-au fost încălcate mai multe drepturi. Din esenţa constatărilor Curţii de Conturi se deduce că atît conducerea ÎS „Calea Ferată din Moldova”, cît şi responsabilii tehnici numiţi de aceasta nu au asigurat monitorizarea eficientă şi verificarea execuţiei corecte a lucrărilor de construcţie a liniei de cale ferată „Cahul-Giurgiuleşti” conform prevederilor legale, fapt ce a determinat executarea lucrărilor de către unii executanţi cu admiterea unor deficienţe şi exagerări semnificative, care au condiţionat un risc sporit de fraudă şi eroare.

Exagerările volumelor de lucrări executate, lucrările suplimentare neconfirmate documentar au însumat în total peste 27,3 mii lei. S-a mai constatat că neregularităţile şi abaterile existente se datorează lipsei de răspundere din partea factorilor de decizie ai ÎS „Calea Ferată din Moldova”, precum şi controlului intern nesatisfăcător în cadrul întreprinderii, ceea ce a condiţionat efectuarea lucrărilor de construcţie în lipsa unui control adecvat, 3 rezultatul fiind majorarea nejustificată a cheltuielilor, cu prejudicierea patrimoniului de stat.

În conformitate cu art. 2 (alin. 1) al Legii Curţii de Conturi, Curtea de Conturi este unica autoritate publică a statului care exercită controlul asupra formării, administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi administrării patrimoniului public prin realizarea auditului extern în sectorul public în calitate de instituţie supremă de audit În temeiul art. 9 (alin. 2) LCC, Curtea de Conturi, în conformitate cu legea, sesizează organele de drept despre depistarea încălcărilor a căror constatare şi examinare ţin de competenţa acestora. Instanţa de recurs a constatat că materialele auditului privind corectitudinea utilizării mijloacelor financiare publice şi patrimoniului public pentru construcţia liniei de cale ferată “Cahul-Giurgiuleşti” la ÎS „Calea Ferată din Moldova” în perioada anilor 2007-2009 şi 2010 (I trimestru) au fost remise Centrului Naţional Anticorupţie, spre examinare după competenţă.

La 29.06.2012 Centrul Naţional Anticorupţie a pornit o cauză penală în baza materialelor prezentate de Curtea de Conturi, acesta avînd competenţa să stabilească dacă constatările auditorilor înglobează în esenţă careva elemente infracţionale. Astfel, Colegiul apreciază critic argumentele reclamantului-recurent precum că prin depunerea cererii de chemare în judecată ar putea preîntîmpina o eventuală atragere răspundere penală pe viitor. Mai mult ca atît, reclamantul nici pe parcursul examinării cauzei şi nici în cererea de recurs nu a indicat concret ce drept recunoscut de lege i-a fost vătămat prin emiterea Hotărîrii Curţii de Conturi nr.2 din 14.01.2011, or cererea reclamantului a fost depusă cu derogare de la prevederile art.5 şi art. 14 a Legii contenciosului administrativ ceea ce denotă faptul că instanţa de fond corect i-a respins cererea ca nefondată prin prisma art. 118 CPC RM.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ nu poate reţine nici argumentul recurentului precum că Raportul de evaluare nr.0000618 întocmit de Întreprinderea de Stat „Centrul de expertiză şi evaluare” în esenţă ar reprezenta o probă concludentă şi semnificativă deoarece conform pct.1.9 din Raport „acesta nu poate servi ca bază pentru depunerea de mărturie în justuţie, sau în numele acesteia, atîta timp cît nu a existat o înţelegere prealabilă în acest sens”.

De asemenea instanţa de recurs respinge şi argumentele recurentului privind faptul că auditul ar fi neobiectiv, fiind finalizat cu unele concluzii de ordin general în detrimentul unei opinii standartizate de audit, întrucît acesta a fost întocmit în conformitate cu Hotărîrea Curţii de Conturi nr.58 din 28.12.2009 privind aprobarea Standardelor auditului regularităţii şi care prevăd expres situaţiile cînd auditorul 4 fiind limitat în sfera de aplicare a auditului este în imposibilitatea exprimării opiniei de audit şi finalizează Raportul de audit cu „concluzii generale de audit”. Întrucît pricina a fost examinată sub toate aspectele, cu aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide respingerea recursului declarat de Vieru Vladimir şi menţinerea în vigoare a hotărârii Curţii de Apel Chişinău.

Conform art. 445 (alin.1 lit. a) şi (alin. 3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Vieru Vladimir. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 13.11.2012 în cauza depusă în ordinea contenciosului administrativ înaintată de Vieru Vladimir către Curtea de Conturi, intervenient accesoriu ÎS „Calea Ferată din Moldova” privind anularea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Vera Macinskaia 5