3ra-1301/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – I. Dănăilă dosarul nr. 3ra-1301/13 DECIZIE 28 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru Constantin Alerguş examinând recursurile declarate de către Biroul Vamal Cahul şi Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” împotriva Biroului Vamal Cahul cu privire la contestarea actului administrativ împotriva hotărârii Curţii de Apel Cahul din 03 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 03 februarie 2011, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM şi Biroului Vamal Cahul cu privire la contestarea actului administrativ.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2011 a fost strămutată cauza civilă în partea ce ţine de anularea deciziei şi procesului-verbal nr. 216/10 din 14 octombrie 2010 a Biroului Vamal Cahul după competenţă jurisdicţională la Curtea de Apel Cahul. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2011 cererea de chemare în judecată a ÎS „Calea Ferată din Moldova” împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la contestarea actului administrativ a fost respinsă ca neîntemeiată. La 12 decembrie 2011 ÎS „Calea Ferată din Moldova” a depus cerere de chemare în judecată suplimentară împotriva Biroului Vamal Cahul cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 19 octombrie 2010, în adresa întreprinderii a parvenit decizia Biroului Vamal Cahul nr 216/10 din 14 octombrie 2010 privind aplicarea amenzii faţă de întreprindere în mărime de 303763,75 lei pentru încălcarea termenelor de tranzit vamal intern.

1 Menţionează că în decizia nominalizată au fost indicate 29 de declaraţii, vamale în baza cărora a fost luată decizia de sancţionare. Invocă că pentru pregătirea recursului la decizia stabilită de către Biroul Vamal Cahul, informaţiile deţinute nu erau suficiente, pe motiv că ÎS „Calea Ferată din Moldova” deţinea doar procesul-verbal nr. 216/10 din 14 octombrie 2010 şi două citaţii nr. 2.721-6 din 28 septembrie 2010 şi nr. 2.801-6 din 08 octombrie 2010 cu indicarea în acestea a numerelor declaraţiilor vamale. Astfel, pentru stabilirea informaţiei privind locul recepţiei mărfii spre transportare, numerele de vagoane, a foilor de trăsură, despre data şi timpul perfectării declaraţiilor vamale etc. a fost necesar de a efectua cercetări şi de a stabili cauzele reale de reţinere a încărcăturilor, existenţa vinovăţiei colaboratorilor Căii Ferate.

Pentru constatarea acestor informaţii a fost pornită o anchetă de serviciu, însă, în legătură cu volumul mare de lucru, cercetarea a fost finisată în perioada de la 20 octombrie 2010 până la 18 noiembrie 2010, fapt care a şi fost cauza depăşirii termenului de recurs. Afirmă că în procesul cercetărilor s-a stabilit că reţinerea înaintării încărcăturilor nu a fost din vina întreprinderii, dar din cauza limitării bruşte de către Căile Ferate ale Ucrainei a recepţiei încărcăturilor, care primeau zilnic nu mai mult de 30-40 vagoane, pe când la ÎS „Calea Ferată din Moldova” erau pregătite spre predare 100-120 de vagoane, ce a provocat reţinerea expedierii vagoanelor spre Ucraina şi a eliberării liniilor de cale ferată în staţia Etulia, pentru recepţia următoarelor grupuri de vagoane.

Susţine că circumstanţele susmenţionate n-au fost cercetate de către Biroul Vamal Cahul şi respectiv n-au fost luate în consideraţie la emiterea deciziei. Consideră că contrar prevederilor art. 440 Cod contravenţional al RM nu a fost stabilită fapta contravenţională, vinovăţia şi persoana vinovată cum prevede art. 14, iar procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor 443 alin. (1) lit. d), e) şi alin. (5) Cod contravenţional, nefiind indicate în acesta circumstanţele, ce sunt importante pentru stabilirea faptului contravenţiei, nu este expusă calificarea juridică a faptei şi calificarea semnelor delicvente, nu au fost examinate dovezile şi explicaţiile ÎS „Calea Ferată din Moldova”, iar procesul-verbal nu a fost adus la cunoştinţă şi semnare.

Menţionează că la 19 noiembrie 2010 la finisarea cercetărilor, întreprinderea a expediat în adresa Serviciului Vamal al RM petiţia cu nr. 1904/DM cu privire la restabilirea termenului depăşit şi expedierea materialelor la Biroul Vamal Cahul, pentru examinarea în esenţă a dosarului, însă prin răspunsul nr. 28/11-22 din 03 ianuarie 2011 cererea a fost respinsă. Solicită recunoaşterea ca motivat temeiul depăşirii termenului, restabilirea termenului omis conform art. 116 alin. (1) CPC, anularea procesului-verbal al Biroului Vamal Cahul nr. 216/10 din 14 octombrie 2010 şi anularea deciziei Biroului Vamal Cahul nr. 216/10 din 14 octombrie 2010 cu expedierea materialului Biroului Vamal Cahul pentru reexaminare.

Prin încheierea protocolară a Curţii de Apel Cahul din 10 februarie 2012 au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii brokerii vamali SRL „Valah”, Camera de Comerţ şi Industrie şi SRL „Reglarans”.

La 02 aprilie 2012 ÎS „Calea Ferată din Moldova” a depus cerere suplimentară, în care a indicat că din 105 declaraţii incluse în procesul-verbal nr. 216/10 din 14 octombrie 2010 în baza cărui a fost emisă decizia, 41 de declaraţii au fost incluse neîntemeiat, considerând că pe aceste declaraţii nu au fost încălcate termenul de tranzit 2 vamal, deoarece pct. 98 al Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 02 noiembrie 2005, indică că termenul de încheiere pentru regimul de tranzit vamal se stabileşte de biroul vamal de plecare în funcţie de tipul mijlocului de transport, de distanţa de parcurs şi de condiţiile atmosferice, fără ca durata tranzitului să depăşească 8 zile.

În cazul mărfurilor tranzitate conform prevederilor tranzitului comun pe calea ferată acesta este unic, de 8 zile. La 09 noiembrie 2012 ÎS „Calea Ferată din Moldova” a depus cerere suplimentară prin care a solicitat anularea procesului-verbal al Biroului Vamal Cahul nr. 216/10 din 14 octombrie 2010 şi anularea deciziei Biroului Vamal Cahul nr. 216/10 din 14 octombrie 2010. În susţinerea acesteia a indicat că pentru încălcarea stabilită de organul vamal urma a fi aplicată sancţiunea prevăzută de art. 287 alin. (5) Cod contravenţional şi cea conform art. 232 lit. I Cod vamal.

Prin hotărârea Curţii de Apel Cahul din 03 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, anulat parţial procesul-verbal nr. 216/10 din 14 octombrie 2010 şi decizia Biroului Vamal Cahul din 14 octombrie 2010 cu privire la contravenţie vamală prevăzută de art. 231 pct. 23 Cod vamal, aplicată faţă de întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”, în partea stabilirii sancţiunii vamale, micşorând cuantumul amenzii (cu suma de 6 003 lei) de la 303763,75 lei până la 297607,75 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. La 29 aprilie 2013 Biroul Vamal Cahul a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând că aceasta a fost emisă cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile la caz. La 20 iunie 2013 ÎS „Calea Ferată din Moldova” a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând că aceasta a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept material şi procedural, fără elucidarea pe deplin a circumstanţelor importante pentru soluţionarea justă a pricinii. Menţionează că la întocmirea procesului-verbal nr. 216/10 din 14 octombrie 2010 de către Biroul Vamal Cahul, au fost încălcate cerinţele art. 442 alin. (1), art. 443 alin. (1) lit. d),e) şi alin (5) Cod contravenţional al RM.

Afirmă că agentul constatator al Biroului Vamal Cahul, care a emis decizia pe cauza dată, nu a constatat faptul încălcării şi nu a stabilit vinovăţia contravenientului, astfel încălcând prevederile art.440 alin. (1), art. 441 alin. (1) lit. a) lit. e) Cod contravenţional al RM, care stipulează că procesul contravenţional pornit încetează dacă nu există faptul contravenţiei. Indică că agentul constatator, fără nici un temei, bazându-se pe presupunerile personale în actele sale, constată încălcarea termenului de tranzit vamal, iar în calitate de pedeapsă aplică prevederile art. 232 lit. i) Cod vamal, care prevede pedeapsa pentru 3 încălcarea procedurii de tranzit, fapt prin care a încălcat prevederile art. 7 Cod contravenţional.

Insistă că determinarea procedurii regimului vamal de tranzit şi în special procedura de tranzit este stipulată în pct. 19 art. (1) Cod vamal al RM şi în ordonanţele Serviciului Vamal nr. 288-0 din 20 decembrie 2005 pct. 3 lit. g) şi nr. 346-0 din 24 decembrie 2009 pct. 8 lit. d). Consideră că la examinarea cazului dat cu privire la încălcarea termenului de tranzit vamal, agentul constatator prejudiciind întreprinderea face referire la normele Acordului Internaţional al căilor ferate de transportare a mărfurilor (SMGS), ceea ce nu ţine de competenţa agentului constatator, încălcând astfel prevederile art. 5 alin. (2) Cod contravenţional.

Menţionează că dosare similare unde părţi în proces sunt Biroul Vamal Cahul împotriva ÎS „Calea Ferată din Moldova”, au fost examinate la Curtea Supremă de Justiţie fiind emise decizii, cum ar fi: decizia din 19 decembrie 2012, dosar nr. 3r- 2638/12, decizia din 19 ianuarie 2013, dosar nr. 3ra-123/13, decizia din 08 februarie 2013, dosar nr. 3ra-134/13, decizia din 13 martie 2013, dosar nr. 3ra-95/13, prin care au fost anulate procesele-verbale şi deciziile Biroului Vamal cu privire la aplicarea sancţiunii materiale faţă de ÎS „Calea Ferată din Moldova” ca fiind întocmite ilegal. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia hotărârii Curţii de Apel Cahul din 03 decembrie 2012 a fost expediată în recurenţilor la 11 aprilie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 263 vol. II). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi a restitui pricinii spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Cum denotă actele cauzei ÎS „Calea Ferată din Moldova” înaintând acţiunea în judecată împotriva Biroului Vamal Cahul, concretizându-şi cerinţele a solicitat anularea procesului-verbal al Biroului Vamal Cahul cu privire la contravenţie nr. 216/10 din 14 octombrie 2010 şi deciziei Biroului Vamal Cahul nr. 216/10 din 14 octombrie 2010, prin care faţă de ÎS „Calea Ferată din Moldova” au fost aplicate sancţiuni conform art. 232 lit. i) Cod vamal şi a fost aplicată amendă în mărime de 3% din valoarea obiectului contravenţiei, ce constituie suma de 303763,75 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia admiterii parţiale a acţiunii, anulând parţial procesul-verbal nr. 216/10 din 4 14 octombrie 2010 şi decizia Biroului Vamal Cahul din 14 octombrie 2010 cu privire la contravenţie vamală prevăzută de art. 231 pct. 23 Cod vamal, aplicată faţă de ÎS „Calea Ferată din Moldova”, în partea stabilirii sancţiunii vamale, micşorând cuantumul amenzii (cu suma de 6003 lei) de la 303763,75 lei până la 297607,75 lei, iar în rest respingând acţiunea. În susţinerea soluţiei date prima instanţă a conchis că ÎS „Calea Ferată din Moldova” este imputabil faptul că în perioada 24 august 2010 – 28 septembrie 2010 ultima a încălcat termenul de tranzit pe 104 declaraţii vamale depăşind termenul de 8 zile stabilit de organul vamal.

La fel prima instanţă cu referire la prevederile art. 42 alin. (2) Cod vamal, care indică că timpul tranzitului se stabileşte de organul vamal, dar nu poate depăşi 8 zile de la data trecerii frontierei vamale, a respins ca neîntemeiat argumentul reclamantului cu privire la respectarea de către ÎS „Calea Ferată din Moldova” a termenului de tranzit de 8 zile pe 41 de declaraţii din cele 105 de declaraţii incluse în procesul-verbal de contravenţie, considerând că termenul de 8 zile este unul maximal, pe când termenul de tranzit vamal concret se stabileşte de organul vamal. Instanţa de recurs consideră, însă, că interpretarea dată de prima instanţă, în sensul expus este bazată pe o apreciere unilaterală a situaţiei de fapt, fără a fi supuse cercetării toate probele materiale conform regulilor stabilite în coroborare cu cadrul legal ce guvernează raportul în litigiu.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Articolul 241 alin. (5) CPC, direct indică că în motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Această dispoziţie legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc.

În acest context instanţa de recurs va remarca că la judecarea cauzei prima instanţă a lăsat fără o apreciere minuţioasă invocarea reprezentantului ÎS „Calea Ferată din Moldova” (f. d. 194) precum că pe 41 de declaraţii vamal termenul de tranzit a fost respectat în strictă corespundere cu pct. 98 alin. (1) al Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1140 din 02 noiembrie 2005, care direct statuează că termenul de încheiere pentru regimul de tranzit vamal se stabileşte de biroul vamal de plecare în funcţie de tipul mijlocului de transport, de distanţa de parcurs şi de condiţiile atmosferice, fără ca durata tranzitului să depăşească 8 zile.

În cazul mărfurilor tranzitate conform prevederilor tranzitului comun pe calea ferată acesta este unic, de 8 zile. Prin urmare, la judecarea cauzei urma a fi verificată aplicabilitatea acestei normei şi încadrarea legalităţii acţiunilor organului vamal prin prisma acestor prevederi, în care 5 de către organul vamal este stabilit termenul de încheiere pentru regimul de tranzit vamal în funcţie de mijlocul de transport. Aceste susţineri ale reclamantului au fost, însă, trecute cu vederea de către prima instanţă, nefiind dată apreciere corespunzătoare argumentelor aduse.

La fel este lipsită de certitudine şi neînţeleasă şi concluzia primei instanţe, care pe de o parte constată că la executarea tranzitului vamal conform Declaraţiei vamale nr. 438 din 10 septembrie 2010 la termenul de tranzit stabilit de postul vamal Edineţ (vol. II, f. d. 74), nu a fost depăşit termenul sosirii la postul vamal de destinaţie - Etulia- Fricăţei şi ca rezultat ajunge la concluzia de admite parţial acţiunea civilă, excluzând din cuantumul sancţiunii vamale aplicată prin actul administrativ contestat sancţiunea aplicată pe această declaraţie vamală în sumă de 6003 lei. Pe de altă parte, deşi, remarcă că şi pe Declaraţia vamală nr. 1398 din 09 septembrie 2010, a fost respectat termenul de tranzit, în această parte respinge acţiunea.

Instanţa de recurs conchide că o astfel de constatare nu poate fi acceptată ca legală, deoarece aceasta este lipsită de certitudine şi fermitate. Totodată, se mai constată că deşi în cererea de chemare în judecată depusă de către ÎS „Calea Ferată din Moldova” a fost solicitat şi recunoaşterea ca motivat temeiul depăşirii termenului şi restabilirea acestuia conform art. 116 alin. (1) CPC, prima instanţă în hotărârea sa nu s-a expus nici într-un mod asupra faptului dat. Mai mult, la actele cauzei nu este anexat nici actul procedural în sensul art. 116 CPC, care ar atesta că instanţa a examinat această solicitare.

În conexiunea celor descrise se constată că soluţia primei instanţe nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile, a casa integral hotărârea primei instanţe şi a remite pricina spre judecare în prima instanţă. La judecarea pricinii, prima instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

Totodată, instanţa de recurs remarcă că deşi, art. 445 alin. (1) lit. c) CPC prevede că instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, reieşind din faptul că prin Legea pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare de la 30 noiembrie 2012, a fost exclusă competenţa Curţilor de Apel ca instanţă de contencios administrativ, competente de a judeca aceste pricini în prima instanţă, în baza art. 33¹ CPC, devenind judecătoriile, cauza dată urmează a fi trimisă spre rejudecare în prima instanţă la Judecătoria Cahul.

6 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admit recursurile declarate de către Biroul Vamal Cahul şi Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”. Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Cahul din 03 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” împotriva Biroului Vamal Cahul cu privire la contestarea actului administrativ, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Cahul. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru Constantin Alerguş 7