3ra-539/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Pruteanu dosar nr. 3ra-539/13 DECIZIE 15 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Merant Plus” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 28 august 2012, SRL „Merant Plus” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că societatea este înregistrată la Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale al RM la 05 aprilie 1999 cu nr. 1002600043118. Menţionează că întreprinderea are rulaje anuale de peste 20 milioane de lei, respectiv este plătitoare de TVA. Indică că la 27 iulie 2011 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a instituit post fiscal mobil la întreprindere şi în aceeaşi zi prin procesul-verbal a ridicat toate blanchetele de facturi fiscale de rând cu alte documente, din contabilitatea societăţii. Cu referire la prevederile art. 8 alin. (1) lit. (1) lit. b), 145 Cod fiscal, susţine că blanchete noi de facturi fiscale, au fost ridicate de către inspectorii fiscali, fără a exista temeiul prevăzut de lege.

Afirmă că contrar prevederilor Codului Fiscal, factorii de decizie ai IFS mun. Chişinău, refuză să elibereze blanchete noi de facturi fiscale (achiziţionate în modul stabilit de lege), precum şi cele care au fost ridicate în timpul verificărilor, iar adresările în scris expediate pârâtului sunt lăsate fără răspuns, depăşind toate termenele stabilite de legislaţia în vigoare. Susţine că lucrările care au fost finalizate încă în luna martie anul curent, până în prezent n-au fost facturate, din motivul neeliberării blanchetelor de facturi fiscale, din acest considerent, în mod repetat, a fost solicitat IFS mun. Chişinău eliberarea blanchetelor de facturi fiscale, pentru lucrările efectuate de către SRL „Merant Plus”, însă solicitarea a rămas neexaminată.

Indică că conform proceselor-verbale întocmite în lunile martie, mai şi iunie anul 2012, de recepţie a lucrărilor executate, se vede că SRL „Merant Plus” a executat lucrări la obiectele: blocul administrativ al SRL „Comrat-Gaz” şi gazoductul de aducţiune presiune înaltă Buşila-Pârliţa, raionul Ungheni, în valoare de 226134, 39 lei, 626221,19 lei şi respectiv 221862, 21 lei. Afirmă că cererile de eliberare a blanchetelor de facturi fiscale au fost înregistrate la IFS mun. Chişinău, la 02 aprilie 2012, la 17 mai 2012 şi respectiv la 28 iunie 2012, însă până în prezent nu a fost eliberată nici o factură fiscală. Menţionează că în rezultatul acţiunilor pârâtului venitul din vânzări al societăţii a scăzut de la 21,7 milioane lei în anul 2011, până la 0,8 milioane lei în prima jumătate a anului 2012. Invocă că sumele respective, au fost sustrase forţat din circuitul civil al societăţii, astfel provocând materiale în proporţii deosebit de mari.

Insistă că din cauza neeliberării facturilor fiscale, în perioada aprilie - iunie 2012 a ratat un venit în mărime de 1074217,79 lei. Invocă că acţiunile pârâtului contravin şi Regulamentului - cadru privind principiile generale de instituire şi funcţionare a posturilor fiscale, aprobat prin Ordinul IFPS nr. 295 din 26 aprilie 2011 şi anume pct. (6), care indică că toată activitatea postului fiscal, atât în ansamblu cât şi în situaţii anumite, urmează să se producă fără a provoca deranjuri contribuabilului şi fără perturbarea activităţii acestuia. Mai menţionează că datorită situaţiei create, societatea nu-şi poate onora obligaţiile faţă de creditori şi parteneri de afaceri. Solicită obligarea IFS mun.

Chişinău, de a elibera şi restitui blanchetele de facturi fiscale, ridicate din contabilitatea SRL „Merant Plus”, încasarea din contul IFS mun. Chişinău prejudiciului material în valoare de 1074217,79 lei, prejudiciului moral în mărime de 50000 lei şi cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3500 lei. În cadrul dezbaterilor judiciare SRL „Merant Plus” a depus cerere de concretizare a cerinţelor sale, solicitând obligarea IFS mun.

Chişinău, de a restitui cele 29 blanchete de facturi fiscale cu seria si nr. FV 1196072, FV 1196073, FV 1196074, FV 1196075, FV 1196076, FV 1196077, FV 1196078, FV 1196079, FV 1196080, FV 1196081, FV 1196082, FV 1196083, FV 1196084, FV 1196085, FV 1196086, FV 1196087, FV 1196088, FV 1196089, FV 1196090, FV 1196091, FV 1196092, FV 1196093, FV 1196094, FV 1196095, FV 1196096, FV 1196097, FV 1196098, FV 1196099, FV 1196100 ridicate din contabilitatea societăţii la 26 iulie 2011. În susţinerea cerinţelor sale a indicat că la 25 iulie 2011 IFS pe mun. Chişinău a instituit post fiscal mobil la SRL „Merant Plus”. Conform actului nr. 1-528960 din 26 iulie 2011 întocmit de inspectorul IFS mun.

Chişinău, în cadrul controlului a fost efectuată inventarierea blanchetelor de strictă evidentă şi s-a constatat că contribuabilului i s-au eliberat la 18 martie 2011 prin f/f nr. SF 349591 - 100 de blanchete de facturi fiscale, dintre care 35 au fost utilizate în perioada de până la instituirea postului fiscal, 16 blanchete au fost anulate, iar 49 blanchete au rămas în stoc (FV 1196052-FV 1196100), care prin procesul-verbal întocmit în aceeaşi zi, au fost ridicate de rând cu alte documente, din contabilitatea societăţii. Menţionează că pe parcursul anului 2011 şi prima jumătate a anului 2012, din numărul total de 49 blanchete de facturi fiscale ridicate la 26 iulie 2011 au fost restituite la solicitare, cu mari întârzieri 20 blanchete, iar 29 de blanchete cu seria şi numărul de la FV 1196072 inclusiv, până la FV 1196100 nu s-au restituit.

La fel a indicat că renunţă la capetele de cerere cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă şi obligat Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău să restituie SRL „Merant Plus” blanchetele facturilor fiscale, de la seria şi numărul FV 1196072 până la FV 01196100, ridicate la 26 iulie 2011. La 11 ianuarie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. Susţine că cu hotărârea redactată a primei instanţe a luat cunoştinţă la 28 decembrie 2012. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând-o neîntemeiată.

Menţionează că în temeiul art. 134 alin. (2) Cod fiscal al RM, a fost instituit postul fiscal mobil la SRL „Merant Plus”, responsabil pentru funcţionarea postului fiscal a fost desemnat Oleg Garam - inspector fiscal principal de stat al Secţiei control operativ a Direcţiei General Control Fiscal al IFS mun. Chişinău.

Indică că la momentul instituirii postului fiscal mobil de către persoana responsabilă au fost ridicate toate facturile fiscale ce se aflau în stoc la intimat, întru respectarea prevederilor pct. III subpunctul (7) al Regulamentului cadru privind principiile generale de instituire şi funcţionare a posturilor fiscale, aprobat prin Ordinul IFPS nr. 295 din 26 aprilie 2011. Susţine că postul fiscal este instituit până la 30 noiembrie 2012, mai mult de câte ori SRL „Merant Plus” a avut nevoie de facturi fiscale, aceste au fost eliberate în cazul când au fost prezentate materiale confirmative privind efectuare cărorva tranzacţii dintre contribuabil şi alţi agenţi economici. Consideră că societăţii nu i-a fost lezat nici drept al său, din care motive indică la netemeinicia acţiunii formulate la caz.

Conform art. 30 al Legii contenciosului administrativ (prevederi aplicabile la data adoptării hotărârii contestate) hotărârea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărârii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel. Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii redactate a fost expediată în adresa recurentului la 21 decembrie 2012, careva probe ce ar atesta data recepţionării acesteia la materialele dosarului lipsesc, iar recurentul insistă că a luat cunoştinţă cu hotărârea motivată la 28 decembrie 2012. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele dosarului rezultă că prin înştiinţarea din 26 iulie 2011 în adresa SRL „Merant Plus”, ultimei i-a fost adus la cunoştinţă despre instituirea postului fiscal mobil la societate, pe o durată de 30 zile, începând cu 25 iulie 2011 şi până la 23 august 2011. La fel actele cauzei atestă că în aceiaşi zi, către inspectorul fiscal, responsabil de funcţionarea postului fiscal mobil, în cadrul controlului a fost efectuată inventarierea blanchetelor de strictă evidenţă, în urma căruia s-a constatat că contribuabilului i-au fost eliberate la 18 martie 2011 prin f/f nr. SF 349591 – 100 de blanchete de facturi fiscale , din care 35 au fost utilizate în perioada de până la instituirea postului fiscal, 16 blanchete de facturi au fost anulate şi rămase în stoc 49 de blanchete de facturi, care au fost ridicate, fapt ce se confirmă prin actul nr. 1- 528960 din 26 iulie 2011 (f. d. 44). Ca rezultat a fost întocmit procesul-verbal din 26 iulie 2011 din care rezultă că la SRL „Merant Plus” au fost ridicate în scopul efectuării controlului facturi fiscale FV 1196052 – FV 1196100 (f. d. 45). Ulterior, prin intermediul oficiului poştal,

SRL „Merant Plus” i-a fost adus la cunoştinţă că conform ordinului IFPS nr. 588 din 03 august 2012 termenul de funcţionare a postului fiscal a fost prelungit până la 15 octombrie 2012 (f. d. 127). Înaintând acţiunea în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău, SRL „Merant Plus”, în urma concretizării cerinţelor sale a solicitat obligarea organului fiscal de a restitui cele 29 blanchete de facturi fiscale cu seria si nr. FV 1196072, FV 1196073, FV 1196074, FV 1196075, FV 1196076, FV 1196077, FV 1196078, FV 1196079, FV 1196080, FV 1196081, FV 1196082, FV 1196083, FV 1196084, FV 1196085, FV 1196086, FV 1196087, FV 1196088, FV 1196089, FV 1196090, FV 1196091, FV 1196092, FV 1196093, FV 1196094, FV 1196095, FV 1196096, FV 1196097, FV 1196098, FV 1196099, FV 1196100. ridicate din contabilitatea societăţii la 26 iulie 2011. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă motivat şi argumentat a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia.

În susţinerea concluziei date instanţa de recurs reţine prevederile art. 145 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (4) lit. e) Cod fiscal, care indică că documentele şi/sau maşinile de casă şi de control se ridică în cazurile necesităţii de a proba prin documente încălcarea fiscală; probabilităţii dispariţiei acestora; în alte cazuri expres prevăzute de legislaţia fiscală. Asupra cazului de ridicare a documentelor şi/sau maşinilor de casă şi de control se întocmeşte un proces-verbal, în care se indică timpul şi motivul ridicării.

Aici prezintă relevanţă şi dispoziţiile pct. 7 al Capitolului III al Regulamentului-cadru privind principiile generale de instituire şi funcţionare a posturilor fiscal aprobat prin ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 295 din 26 aprilie 2011, care statuează că în cazul în care la funcţionarea postului fiscal, de către funcţionarul fiscal, în temeiul prevederilor art. 145 al Codului fiscal, s-a efectuat ridicarea documentelor de la contribuabil, inclusiv a blanchetelor, acestea urmează a fi restituite agentului economic de la care s-au ridicat, într-un termen de 2 zile lucrătoare din data finisării funcţionării postului fiscal, indicată în înştiinţarea emisă. Prevederile prezentului punct nu se vor aplica în cazul ridicării documentelor pentru a proba încălcarea fiscală, care se vor restitui după utilizare.

Instanţa de recurs constată că organul fiscal, contrar dispoziţiilor enunţate, fără a-şi motiva acţiunile sale, a refuzat eliberarea facturilor fiscale ridicate de la SRL „Merant Plus” în baza actului din 26 iulie 2011, deşi SRL „Merant Plus” de nenumărate ori s-a adresat în vederea eliberării facturilor fiscale. Astfel, având în vedere că refuzul Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău de a restitui 29 de blanchete cu seria şi numărul de la FV 1196072 până la FV 01196100 nu a avut un temei justificat prin lege, se atestă corectitudinea concluziilor primei instanţe cu privire la admiterea acţiunii. Mai mult că pct. 6 al Capitolului III al Regulamentului-cadru nominalizat expres indică că toată activitatea postului fiscal, atât în ansamblu cât şi în situaţii anumite, urmează să se producă fără a provoca deranjuri contribuabilului şi fără perturbarea activităţii acestuia.

Aici se va menţiona şi faptul că recurentul, în sensul art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, nu a prezentat probe incontestabile şi pertinente în confirmarea poziţiei sale, care ar combate pretenţiile formulate de către SRL „Merant Plus”, fapt ce respinge argumentele invocate în recurs în sensul combătut mai sus. În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs.

Mai mult că aceste argumente nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Merant Plus” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev