2ra-1414/13 — Anularea ordinului de suspendare din funcţie, anularea ordinului de concediere şi restabilire în funcţie

prima instanţă – M. Ghervas dosarul nr. 2ra-1414/13 instanţa de apel – L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţa DECIZIE 15 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev examinând recursul declarat de către Nicolae Şerpul, reprezentat de către avocatul Vasile Ţurcan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Şerpul împotriva Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv cu privire la anularea ordinului de suspendare din funcţie, anularea ordinului de concediere şi restabilire în funcţie împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de Liceul Internat Republican cu Profil Sportiv, casată integral hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 06 iunie 2012 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 09 ianuarie 2012 Nicolae Şerpul a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv cu privire la anularea ordinului de suspendare din funcţie şi restabilire în funcţie. În motivarea acţiunii a indicat că la 18 iunie 2009, prin ordinul nr. 07-172 P a fost suspendat din funcţia de antrenor-profesor al Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv pe o perioadă nedeterminată. Menţionează că baza emiterii ordinului nominalizat a constituit demersul Direcţiei pentru Combaterea Crimei Organizate a MAI RM nr. 2/4451 din 18 iunie 2009, prin care administraţia liceului a fost informată despre faptul precum că dânsul a comis un şir de infracţiuni, prevăzute de art. art. 26 şi 207, art. 174 şi 173 Cod penal.

Susţine că în acest demers este enunţat că pentru comiterea tuturor infracţiunilor enumerate el iniţial a fost reţinut, iar apoi a fost arestat pe un termen de 25 de zile, însă de fapt el a fost reţinut şi arestat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 26 şi 207 Cod penal. Afirmă că în contextul circumstanţelor invocate în demers, de la administraţia Liceului se cerea ca acţiunile infracţionale să fie aduse la cunoştinţa corpului didactic al liceului pentru a nu admite pe viitor abateri de acest gen.

Susţine că a făcut cunoştinţă cu conţinutul demersului nominalizat şi a ordinului de suspendare în luna septembrie 2011, dar a aflat despre existenţa ordinului de suspendare după eliberarea lui de sub arest, adică după 02 iulie 2009. La fel, indică că administraţia liceului i-a interzis categoric de a intra în incinta şi pe teritoriul liceului şi de a-şi exercita atribuţiile de serviciu, totodată informându-l în mod verbal că este suspendat din funcţie pe o perioadă nedeterminată, dar a refuzat să-i facă cunoştinţă cu ordinul de suspendare. Menţionează că pentru a primi ordinul de suspendare şi avocatul lui a înaintat cerinţe verbale şi scrise, dar administraţia liceului a refuzat să-i prezinte ordinul de suspendare şi ultimul a fost avertizat de organul de urmărire penală că prin aşa acţiuni ar putea să-i dăuneze clientului.

Afirmă că ambii au fost înştiinţaţi verbal despre faptul că vor avea dreptul de a se adresa pe marginea repunerii în funcţie numai după finalizarea procesului penal, din care motiv reclamantul nu a întreprins alte acţiuni referitoare la elucidarea cazului suspendării lui din funcţie. Indică că prin sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 aprilie 2011 a fost recunoscut culpabil pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 26 şi 207 Cod penal, fiind condamnat la o pedeapsă condiţionată. Alte restricţii, inclusiv şi legate de activitatea profesională şi de muncă, de către instanţă nu i-au fost aplicate. Iar pe capetele de acuzare în comiterea unor infracţiuni cu caracter sexual a fost achitat din motivul lipsei faptului infracţiunii.

Menţionează că la 19 august 2011 noua administraţie a Liceului i-a înmânat copia demersului DCCO şi copia autentificată a ordinului de suspendare din funcţie nr. 07-172 P, în care este menţionat că el este suspendat din funcţia de profesor- antrenor din 09 iunie 2009, până la emiterea unei hotărâri de către instanţele judecătoreşti. Ulterior, în septembrie 2011, a primit sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău, iar la 11 octombrie 2011 a depus cerere prin care a solicitat repunerea lui în funcţie, care a fost înregistrată cu nr. 112, însă nu a primit nici un răspuns. Susţine că carnetul de muncă îl deţinea administraţia liceului. Cu referire la art. 75, 76 Codul muncii, consideră că ordinul de suspendare a fost emis cu grave vicii de procedură şi încălcări a drepturilor lui.

De asemene consideră că ilegalitatea ordinului de suspendare se manifestă prin faptul că îi sunt lezate în continuare drepturile lui fundamentale, prevăzute de art. art. 43 şi 47 al Constituţiei RM, la muncă şi la un trai decent. Astfel, indică că el practică profesia de antrenor de atletism mai bine de 30 de ani şi deţine titlu de antrenor emerit. Prin ordinul de suspendare este înlăturat de a-şi exercita atribuţiile la liceu, totodată fiind lipsit de posibilitatea de a fi angajat în această funcţie în alt loc de muncă, fiindcă nu dispune de carnetul de muncă, care se află la liceu. Solicită anularea ordinului de suspendare din funcţie nr. 07-172 P din 18 iunie 2009 şi restabilirea imediată a lui în funcţia de profesor-antrenor al Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv.

În cadrul dezbaterilor judiciare Nicolae Şerpul, reprezentat de către avocatul Vasile Ţurcan a depus cerere de modificare şi completare a cerinţelor sale, solicitând anularea ordinului de suspendare din funcţie nr. 07-172 P din 18 iunie 2009 şi a ordinului de concediere nr. 07-19 P din 24 ianuarie 2012 şi restabilirea imediată în funcţia de profesor-antrenor al Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv. În susţinerea cererii a indicat că au apărut circumstanţe noi, care argumentează şi impune necesitatea modificării şi completării cerinţelor sale. Astfel, menţionează că la 24 ianuarie 2012 angajatorul a emis ordinul de concediere nr. 07-19 P. Susţine că din motive obiective el a făcut cunoştinţă cu ordinul de concediere şi a primit copia acestuia la 02 martie 2012, în aceiaşi zi primind şi carnetul de muncă.

Consideră că ordinul de concediere a lui din funcţia de profesor-antrenor al Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv este ilegal. Insistă că angajatorul a încălcat prevederile art. art. 86 alin. (1) lit. m), art. art. 206 alin. (1) lit. d), 208, 209 Codul muncii. Afirmă că drept abatere disciplinară prevăzută de art. 86 alin. (1) lit. m) Codul muncii care a constituit temei de concediere, a fost calificată infracţiunea prevăzută de art. 26, 42 alin. (2) şi 207 Cod penal, comisă anterior de către el, considerând că în asemenea caz, momentul comiterii abaterii disciplinare poate fi considerat data de 30 aprilie 2011, când sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău de condamnare a lui a devenit irevocabilă.

Astfel, ordinul de sancţionare a fost emis la 24 ianuarie 2012, adică peste 8 luni şi 24 de zile de la data considerată ca zi a comiterii abaterii disciplinare, fapt ce contravine prevederilor art. 209 alin. (2) Cod muncii, care în mod expres şi necondiţionat stabileşte un termen limită de aplicare a sancţiunii de acest gen nu mai târziu de 6 luni de la data comiterii abaterii disciplinare. Susţine că ordinul de concediere a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 208 Codului muncii, care obligă angajatorul ca până la aplicarea sancţiunii disciplinare să ceară de la salariat o explicaţie scrisă sau, după caz, chiar să organizeze o anchetă de serviciu. Insistă că angajatorul a încălcat prevederile art. 209 alin. (1) Codul muncii, prin emiterea unui ordin de sancţionare disciplinară peste termenul de o lună de la data constatării abaterii disciplinare.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 iunie 2012 acţiunea a fost admisă, anulat ordinul de concediere nr. 07-19 P din 24 ianuarie 2012 şi ordinul de suspendare din funcţie nr. 07-172 P din 18 iunie 2009 cu repunerea lui Nicolae Şerpul în funcţia de profesor-antrenor al Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv din momentul intrării în vigoare a sentinţei Judecătoriei Centru mun. Chişinău, adică din 30 aprilie 2011. Totodată, a fost dispus că hotărârea în partea reintegrării în serviciu a salariatului Nicolae Şerpul urmează a fi executată imediat. La fel, a fost încasat de la Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv în contul statului taxa de stat în sumă de 200 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012 a fost admis apelul declarat de administraţia Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acţiunea. La 22 februarie 2013 Nicolae Şerpul, reprezentat de către avocatul Vasile Ţurcan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie menţinută hotărârea primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând-o ilegală. Cu referire la prevederile art. 432, alin. (1) lit. c) şi alin. (4) CPC, susţine că instanţa a interpretat şi apreciat probele şi circumstanţele cauzei într-un mod arbitrar, aplicând eronat legea materială.

Consideră că prin probele prezentate în instanţe a demonstrat cu certitudine că administraţia liceului a încălcat prevederile art. 208, 209 Cod muncii. Insistă că instanţa de apel a omis totalmente circumstanţele referitoare la încălcarea de către intimat a procedurii şi termenilor de concediere şi pe marginea lor nici nu s-a expus. Invocă că la baza deciziei instanţa a pus circumstanţe, care au fost interpretate şi apreciate unilateral şi eronat. Menţionează că în decizie instanţa reţine că potrivit sentinţei judecătoreşti din 14 aprilie 2011 Nicolae Şerpul a fost condamnat în baza art. 26, 42 alin. (2), 207 Cod penal.

În cazul în care activitatea profesională a lui Nicolae Şerpul este legată de activitatea didactică şi desfăşurarea procesului educaţional al copiilor în cadrul Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv, fapta comisă de el şi pentru care a fost condamnat este una imorală, incompatibilă cu munca prestată, iar cele invocate de el, nu constituie temei pentru anularea ordinului de concediere. Consideră că constatările instanţei de apel sunt eronate, deoarece în opinia liceului şi a instanţei de apel, fapta imorală o constituie tentativa antrenorului Nicolae Şerpul de a trece ilegal peste frontiera ţării doi minori de 14 ani, incluşi ilegal într-un grup de atleţi, care urmau să plece împreună cu antrenorul la un cantonament într-o ţară membră a Uniunii Europene.

Acolo minorii urmau să se întâlnească şi să petreacă un timp oarecare cu părinţii lor, care aveau acte de şedere, dar nu puteau părăsi UE. În final, minorii în mod cert urmau să se întoarcă în ţară. Indică că pe parcursul procesului penal a fost dovedit faptul că el nu s-a întâlnit niciodată cu minorii şi cu părinţii acestora, nu el a întocmit actele la notar şi cu nimeni nu a discutat şi nu au existat condiţii de ordin material. La fel, invocă că instanţa a examinat cauza într-un mod superficial şi a omis circumstanţe care în contextul principiului multiaspectual, nu puteau şi nu trebuiau să fie omise. Astfel, susţine că instanţa a ignorat faptul că el este antrenor emerit al Republici Moldova şi activează în acest domeniu de aproape 30 de ani.

În repetate rânduri a fost numit cel mai bun antrenor în domeniu, ocupând şi funcţia de antrenor principal al selecţionatei RM de atletism. Discipolii săi au reprezentat cu succes ţara la competiţii internaţionale. De asemenea afirmă că a fost omis şi faptul că el fiind antrenor, nu petrecea lecţii cu elevi în clase şi nu le punea note. El antrena discipolii pe teren şi, în aşa mod, noţiunea de „profesor”, în raport cu el, este una mai mult formală. Iar înlăturarea lui de la activitatea de antrenor în liceu, de facto este o privare de dreptul la muncă, fiindcă altă profesie el nu cunoaşte şi în Chişinău nu există o altă instituţie analogică de aşa profil. Menţionează că instanţa prin sentinţa din 14 aprilie 2011 nu i-a stabilit lui nici o restricţie profesională şi de muncă, iar conducerea liceului, fiind foarte ostilă faţă de el, subiectiv şi tendenţios a decis că el a comis un act de imoralitate.

Consideră că decizia instanţei de apel este nemotivată întocmai şi a fost adoptată ca urmare a examinării arbitrare, sau chiar tendenţioase a acţiunii şi a probelor prezentate de reclamant. În acest sens, indică că în conformitate cu prevederile art. 4, 192, 239, 241, alin. (5) şi altele ale CPC, cât şi a art. 6 CEDO, instanţa era obligată să verifice minuţios şi sub toate aspectele argumentele prezentate de părţi şi în decizie să expună în mod clar, din care motive de fapt şi de drept a admis sau a respins argumentele şi probele unei părţi şi le-a respins pe cele a părţi opuse. Or, în baza criteriului echităţii, care se conţine în art. 6 CEDO, instanţa judecătorească este obligată să-şi motiveze minuţios soluţiile şi concluziile şi să prezinte răspunsuri clare de ce o probă a fost admisă, iar alta a fost respinsă.

În condiţia când este cert stabilit faptul că liceul a încălcat procedura de aplicare a unei sancţiuni disciplinare, dând dovadă de ignoranţă, încălcând termenii, eschivându-se de la preluarea de la salariat a unei explicaţii, care este obligatorie, instanţa de apel nici nu s-a expus pe marginea acestor circumstanţe. Consideră că probele, argumentele şi circumstanţele prezentate şi invocate de el nu au fost luate în seamă, iar decizia trezeşte o senzaţie că instanţa în mod arbitrar şi subiectiv a dat preferinţă argumentelor liceului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 08 noiembrie 2012 a fost expediată în adresa lui Nicolae Şerpul la 20 decembrie 2012, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 112). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 22 februarie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv, Nicolae Şerpul, concretizându-şi cerinţele a solicitat anularea ordinului de suspendare din funcţie nr. 07-172 P din 18 iunie 2009 şi a ordinului de concediere nr. 07-19 P din 24 ianuarie 2012 şi restabilirea imediată în funcţia de profesor-antrenor al Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanţe, prin care acţiunea a fost admisă şi a emis o nouă hotărâre, prin care a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată. În susţinerea soluţiei date instanţa de apel cu referire la prevederile art. 76 lit. g) Codul muncii, a constatat că angajatorul era în drept să dispună suspendarea lui Nicolae Şerpul din funcţia de profesor-antrenor. Iar, reţinând prevederile art. 86 alin. (1) lit. m) şi ar. 296 alin. (2) Codu8l muncii, instanţa de apel a conchis că fapta comisă de Nicolae Şerpul, pentru care acesta a fost condamnat este imorală şi incompatibilă cu munca prestată.

Instanţa de recurs constată, însă, că interpretarea dată de instanţa de apel nu poate fi considerată drept una certă şi legală, or aceasta rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, inclusiv în limitele temeiurilor şi pretenţiilor care au generat apariţia unui astfel de litigiu, precum şi prin prisma cadrului legal ce guvernează raportul juridic apărut. Este de menţionat că potrivit prevederilor art. 241 alin. (5) CPC, care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor judecătoreşti, instanţa este datoare să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea şi a ajuns la soluţia adoptată.

Iar, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă şi să aibă putere de convingere. Această dispoziţie legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc. În cauză, însă se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, deoarece instanţa a trecut în mod superficial asupra unor aspecte importante care urmau a fi clarificate în speţă, reieşind din faptul că raportul juridic apărut la caz este guvernat de legislaţia muncii.

La acest segment, instanţa de recurs va remarca că respingând pretenţiile solicitate în acţiune ca neîntemeiate, instanţa de apel nu a combătut nici într-un mod argumentele lui Nicolae Şerpul indicate în cererea de chemare în judecată şi susţinute de ultimul în cadrul dezbaterilor judiciare cu referire la faptul că ordinul de concediere a fost emis atât cu încălcarea prevederilor art. 208, cât celor conţinute la art. 209 Cod muncii, care reglementează modul de aplicare a sancţiunilor disciplinare şi respectiv termenele de aplicare a sancţiunilor disciplinare, dar s-a limitat doar la o motivare extrem de generală. Mai mult că prima instanţă a reţinut anume aceste argumente aduse de către Nicolae Şerpul şi a admis acţiunea doar din considerentul că ordinul contestat a fost adoptat cu încălcarea termenului de aplicare a sancţiunii disciplinare.

Prin urmare, instanţa de apel era obligată să se pronunţe asupra acestor motive, verificând, în prealabil, şi respectarea de către administraţie a termenelor de aplicare a sancţiunilor disciplinare. În această ordine de idei instanţa de recurs consideră că, întru verificarea temeiniciei pretenţiilor formulate de către Nicolae Şerpul, aceste circumstanţe se impun a fi verificate în coroborare cu legea materială care guvernează raportul juridic litigios şi cu materialul probator propus de părţi. Ca urmare, se constată că prezenta cauză în ordine de apel a fost judecată în mod arbitrar, concluziile instanţei nefiind argumentate prin prisma temeiurilor şi pretenţiilor formulate în acţiune, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instzanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Nicolae Şerpul, reprezentat de către avocatul Vasile Ţurcan. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Şerpul împotriva Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv cu privire la anularea ordinului de suspendare din funcţie, anularea ordinului de concediere şi restabilire în funcţie, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev