2ra-984/13 — Rezolvirea acordului de vânzare-cumpărare cu repunerea părţilor în poziţia iniţială, constatarea cauzei rezoluţiunii ca fiind neexecutarea esenţială a acordului de vânzare-cumpărare, repararea prejudiciului material, încasarea dobânzii de întârziere şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – V. Stratan dosarul nr. 2ra-984/13 instanţa de apel – I. Pleşca, S. Arnăut, E. Clim DECIZIE 15 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev examinând recursul declarat de către Nicolae Mărdare şi Maria Mărdare în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Victoriei Goţonoaga împotriva lui Nicolae Mărdare şi Mariei Mărdare cu privire la rezolvirea acordului de vânzare-cumpărare cu repunerea părţilor în poziţia iniţială, constatarea cauzei rezoluţiunii ca fiind neexecutarea esenţială a acordului de vânzare-cumpărare, repararea prejudiciului material, încasarea dobânzii de întârziere şi repararea prejudiciului moral şi la cererea reconvenţională a lui Nicolae Mărdare împotriva Victoriei Goţonoaga şi lui Andrei Josanu cu privire la încasarea sumei, repararea prejudiciului material şi încasarea dobânzii de întârziere împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Nicolae Mărdare şi Maria Mărdare şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 18 mai 2012, prin care acţiunea iniţială şi acţiunea reconvenţională au fost admise parţial constată: La 06 iunie 2011 Victoria Goţonoaga, reprezentată de către Sergiu Goţonoga a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Mărdare cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că în luna septembrie 2010 Nicolae Mărdare a procurat automobilul de model Audi Q7, cu numărul de înmatriculare K XO 202, ce aparţinea cu drept de proprietate ei, la preţul de 35000 euro. Menţionează că din suma indicată, 28000 euro au fost achitate imediat la transmiterea automobilului, suma de 2000 euro a fost achitată pe parcursul următoarelor 3 luni, iar restul sumei restante în valoare de 5000 euro nu a fost achitată.

Afirmă că la 28 aprilie 2011 a expediat în adresa pârâtului cererea prealabilă prin care a solicitat achitarea restanţei, care a fost primită de către pârât la 11 mai 2011, rămânând fără nici un răspuns, fapt ce a generat adresarea în instanţa de judecată Solicită încasarea din contul lui Nicolae Mărdare în favoarea ei a sumei de 5000 euro şi a cheltuielilor de judecată. Ulterior, Nicolae Mărdare a depus cerere reconvenţională împotriva Victoriei Goţonoaga şi a lui Andrei Josanu, solicitând obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 30000 Euro şi încasarea de la aceştia a cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii reconvenţionale reclamantul a indicat că la 27 septembrie 2010 a achitat prima rată în sumă de 28000 Euro, pentru procurarea automobilului de model Audi Q7, întocmind în acest sens o recipisă perfectată şi semnată de către Andrei Josanu.

Menţionează că la 27 octombrie 2010 a achitat a doua rată de în sumă 500 Euro, făcându-se menţiunea despre primirea sumei, chiar pe recipisa iniţială, semnând personal Victoria Goţonoaga. Afirmă că la 28 noiembrie 2010 a achitat a treia rată în sumă de 1000 Euro, la fel făcându-se menţiune pe recipisa iniţială, semnând personal Andrei Josanu. Susţine că la 25 decembrie 2010 a achitat ultima rată în sumă de 500 Euro, de data aceasta a semnat personal Victoria Goţonoaga. Insistă că astfel, şi-a onorat integral obligaţia de achitare a preţului pentru automobilul procurat. Menţionează că maşina şi cheile i-au fost transmise după achitarea primei rate la 27 septembrie 2010, însă nu i s-a prezentat şi nici nu i s-a transmis documentele de la maşină, certificatul de înmatriculare şi paşaportul tehnic, fiindu-i comunicat faptul că abia se finalizează perfectarea acestora şi că le va primi după achitarea ultimei rate.

Iar la 25 decembrie 2010 achitând ultima rată, a cerut să-mi fie transmise documentele pentru a putea circula regulamentar, însă Andrei Josanu a spus că documentele încă nu sunt perfectate. Susţine că ulterior a aflat că maşina data a fost trecută în proprietatea lui Victoria Goţonoaga la finele lunii decembrie 2010, deoarece din 2008 şi până la acel moment, maşina dată a fost proprietatea firmei BT Leasing MD, iar Victoria Goţonoaga o folosea în baza unui contract de leasing şi nu avea nici un drept pentru a-l vinde, fără acordul scris proprietarului de drept. Afirmă că la 03 ianuarie 2011 s-a adresat la SRL „Rumeon”, unde maşina se afla în garanţie şi în rezultatul examinării acesteia, a pregătit un raport cu privire la preţul pieselor necesare pentru înlăturarea defectelor tehnice pricinuite, acestea însumând suma de 12325 lei, la care trebuiau calculate şi cheltuielile cu manopera.

Susţine că la 04 ianuarie 2011 a aflat că maşina de fapt a fost accidentată şi că au depistat că roata din dreapta este deformată, (posibil în rezultatul unei lovituri puternice, totodată, au schimbat o piesă la sistemul de ghidare a maşinii, cerând 4220 lei pentru lucrările efectuate, pe care le-a achitat el personal, deoarece Andrei Josanu era de negăsit. Indică că la efectuarea lucrărilor date şi a plăţii sumei de 4220 lei a fost prezent şi fiul lui Andrei Josanu, pe nume Andrei, care poate confirma acest fapt. Menţionează că i-a prezentat lui Andrei Josanu dovada achitării sumei de 4220 lei pentru reparaţia maşinii, însă acesta a refuzat să-i compenseze cheltuielile, deşi anterior acesta a zis că cheltuielile pentru reparaţiei le va suporta el.

Indică că pârâta având mereu actele la ea, lua maşina de la parcare de câte opri avea nevoie. La fel, afirmă că pârâta i-a solicitat să-i mai achite în plus încă 5000 Euro, la care el a refuzat majorarea preţului stabilit, iar pârâta a preluat maşina şi cheile, rupând înţelegerea avută. Mai indică că referitor la restituirea sumei de 30000 Euro, i-a fost comunicat că banii au fost cheltuiţi, şi îi vor fi întorşi după vinderea automobilul, care deşi a fost scos în vânzare nu a fost vândut. Consideră că pârâta a procedat cu rea-credinţă când a primit de la el şi ultima rată, ascunzând faptul că maşina a fost accidentată de soţul ei, că maşina a fost reparată de altă firmă decât cea la care a fost asigurată şi atunci când a majorat unilateral preţul maşinii cu 5000 Euro.

În cadrul dezbaterilor judiciare Victoria Goţonoaga, reprezentată de către Sergiu Goţonoga a depus cerere de modificare a pretenţiilor, solicitând rezolvirea acordul de vânzare-cumpărare a automobilului de model Audi Q7, cu numărul de înmatriculare K XO 202 încheiat între Nicolae Mărdare şi Victoria Goţonoaga cu obligarea părţilor la restituirea prestaţiilor executate şi anume cu restituirea automobilului către Victoria Goţonoaga şi restituirea sumei de 30000 Euro către Nicolae Mărdare, constatarea cauzei rezoluţiunii ca fiind neexecutarea esenţială a acordul de vânzare-cumpărare a automobilului de model Audi Q7, cu numărul de înmatriculare K XO 202 de către Nicolae Mărdare, încasarea din contul lui Nicolae Mărdare în beneficiul ei a valorii uzurii automobilului menţionat pentru perioada utilizării automobilului de către Nicolae Mărdare şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La 19 octombrie 2011, Nicolae Mărdare, reprezentat de către Ştefan Demian a depus cerere cu privire la majorarea pretenţiilor, prin care a solicitat obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 30000 Euro, încasarea din contul pârâţilor în beneficiul său a dobânzii de întârziere în sumă de 5206, 50 Euro, a cheltuielilor ă pentru reparaţia automobilului în sumă de 4220,00 lei şi a taxei de stat în sumă de 5040,00 lei, în total suma de 35206,50 Euro şi 9260,00 lei. În susţinerea pretenţiilor sale a menţionat că pârâţii au încălcat condiţiile generale de executare a obligaţiei, prevăzute de art. 602 alin. (1) şi (2) Cod civil, considerând legală şi întemeiată pretenţia cu privire la încasarea dobânzii de întârziere.

Afirmă că prin înscrisurile anexate la materialele cauzei se dovedeşte ferm vinovăţia pârâţilor, prevăzută la art. 603 Cod civil. Consideră că este în drept de a solicita instanţei de judecată de a ţine cont de prevederile art. 619 Cod civil, care prevede dobânda de întârziere. Susţine că art. 1395 Cod civil, prevede că persoana care a dobândit un patrimoniu fără justă cauză este obligată să transmită sau să compenseze persoanei îndreptăţite toate fructele pe care le-a obţinut sau trebuia să le obţină din momentul în care a aflat sau trebuia să afle despre sa temeiului prestaţiei acceptate. Pentru suma datorată conform alin. (1) se calculează dobândă în condiţiile art. 619. Indică că suma de 30000,00 Euro, cu care pârâţii s-a îmbogăţit fără justă cauză pot genera venituri în rezultatul actelor juridice încheiate.

La 07 martie 2012, Nicolae Mărdare a depus cerere cu privire la concretizarea pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea din contul Victoriei Goţonoaga şi Andrei Josanu în contul lui a sumei de 30000 Euro, a dobânzii de întârziere în sumă de 6256, 43 Euro, a cheltuielilor de reparaţie a automobilului marca - Audi Q7 în sumă de 4220,00 lei, a cheltuielilor de asistenţă juridică şi a taxei de stat. În susţinerea acesteia a indicat că dobânda pentru perioada 04 ianuarie 2011- 19 martie 2012 constituie suma de 6256,43 Euro.

La 11 aprilie 2012 Victoria Goţonoaga, reprezentată de către Sergiu Goţonoga a depus cerere cu privire la modificarea pretenţiilor, prin care a solicitat de a rezolvi acordul de vânzare-cumpărare a automobilului de model Audi Q7, cu numărul de înmatriculare K XO 202 încheiat între Nicolae Mărdare şi Victoria Goţonoaga cu obligarea părţilor la restituirea prestaţiilor executate şi anume cu restituirea automobilului către Victoria Goţonoagă şi restituirea sumei de 30000 Euro către Nicolae Mărdare, constatarea cauzei rezoluţiunii ca fiind neexecutarea esenţială a acordul de vânzare-cumpărare a automobilului de model Audi Q7, cu numărul de înmatriculare K XO 202 de către Nicolae Mărdare, încasarea din contul lui Nicolae Mărdare în beneficiul ei a valorii uzurii automobilului de model Audi Q7, cu numărul de înmatriculare K XO 202 pentru perioada utilizaţii automobilului de către Nicolae Mărdare în valoare totală de 1135 Euro, a dobânzii de întârziere în valoare de 270 Euro, repararea prejudiciul moral în sumă de 30000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererii a indicat că conform raportului de expertiză nr. 196 din 22 ianuarie 2012 rezultă că perioadei 01 septembrie-10 ianuarie 2011 i se aplică coeficientul de uzură în valoare 0,84% pentru fiecare lună (reieşind din concluzia de 30% pentru 3 ani, respectiv 10% pe an sau 10% pentru 12 luni). Susţine că uzura pentru perioada aflării automobilului în posesia şi utilizarea pârâtului constituie 0,84% x 4,5 luni şi este egală cu suma 1135 Euro. Afirmă că speţei se aplică prevederile art. art. 585, 617, 619 Cod civil, conform cărora dobânda de întârziere constituie suma de 250 Euro. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 18 mai 2012 acţiunea iniţială a fost admisă parţial, rezolvit acordul de vânzare-cumpărare încheiat între Victoria Goţonoaga şi Nicolae Mărdare în privinţa automobilului de marcă Audi Q7, n/î К XO 202 datorită neexecutării de către Nicolae Mărdare a obligaţiilor sale, obligaţi Victoria Goţonoaga şi Andrei Josanu să restituie lui Nicolae Mărdare prestaţia lui Nicolae Mardare în valoare de 30000 Euro sau echivalentul în lei la cursului oficial al BNM la data executării hotărârii, încasat din contul lui Nicolae Mărdare în beneficiul Victoriei Goţonoaga a prejudiciului material în valoare de 1135 Euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al BNM la data executării hotărârii, încasat din contul lui Nicolae Mărdare şi Maria Mărdare în beneficiul Victoriei Goţonoaga şi lui Andrei Josanu cheltuielile de judecată în valoare de 2500 lei, taxa de stat şi 5100 lei asistenţa juridică.

A fost admisă parţial acţiunea reconvenţională, încasat din contul Victoriei Goţonoaga şi lui Andrei Josanu în beneficiul lui Nicolae Mărdare suma de 4220 lei. În rest acţiunea iniţială şi acţiunea reconvenţională au fost respinse. Totodată, a fost încasat din contul lui Nicolae Mărdare în beneficiul bugetului de stat taxa restantă în valoare de 8405,54 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012 a fost încasat de la Nicolae Mărdare şi Maria Mărdare în beneficiul statului, taxa de stat pentru depunerea cererii de apel în sumă de 10125 lei, respins apelul declarat de Nicolae Mărdare şi Maria Mărdare şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 16 ianuarie 2013, Nicolae Mărdare şi Maria Mărdare au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi parţial a hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea pretenţiilor Victoriei Goţonoaga şi a lui Andrei Josanu în privinţa încasării sumei de 1135 Euro cu titlu de prejudiciu material, 5100 lei - asistenţă juridică şi 2500 lei, taxa de stat, admisă integral cererea reconvenţională şi să fie dispusă încasarea în mod solidar din contul Victoriei Goţonoaga şi lui Andrei Josanu, în contul lui Nicolae Mărdare a dobânzii de întârziere în sumă de 6256,43 Euro, încasarea în mod solidar din contul Victoriei Goţonoaga şi lui Andrei Josan, în contul lui Nicolae Mărdare, a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 16000 lei, încasarea în mod solidar din contul Victoriei Goţonoaga şi lui Andrei Josanu în contul lui Nicolae Mărdare a taxei de stat în sumă de 5040 lei.

Totodată, a solicitat ca taxa de stat pentru examinarea pricinii în prima instanţă, instanţa de apel şi instanţa de recurs să fie încasate în mod solidar din contul Victoriei Goţonoaga şi a lui Andrei Josanu în contul lui Nicolae Mărdare. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o ilegală, considerând că instanţa de apel a interpretat eronat norma materială şi anume art. 514 art. 602 Cod civil, în special că a reţinut ca corectă concluzia primei instanţe prin care a fost considerate neîntemeiată cerinţa pârâtului, Nicolae Mărdare, de a încasa de la intimaţi dobânda de întârziere din motiv că ultimul nu a probat şi nu a motivat în drept acest fapt, mai ales că, dobânda se achită la existenţa cel puţin a vinovăţiei debitorului.

Insistă că cerinţele lui cu privire la încasarea dobânzii conform cererii reconvenţionale în sumă de 6256, 43 Euro sunt motivate şi legale. În acest sens, cu referire la art. 738 alin. (1) Cod civil, menţionează că obligaţia Victoriei Goţonoaga şi lui Andrei Josanu de a achita suma de 30000 Euro a apărut în momentul când de către aceştia au fost preluate cheile şi actele de la autoturism de la Nicolae Mărdare, astfel fiind acceptată rezoluţiunea contractului de vânzare- cumpărare a autoturismului, sumă de bani care nu a fost restituită recurentului.

Invocă că instanţa de judecată nu era în drept să respingă cerinţele lui Nicolae Mărdare şi ale Mariei Mărdare în ceea ce priveşte încasarea din contul Victoriei Goţonoaga şi a lui Andrei Josanu în mod solidar a dobânzii de întârziere în sumă de 6256, 43 Euro, mai mult de atât că ultimii au recunoscut că urmau să-i întoarcă suma de bani în mărime de 30000 Euro după ce au luat autoturismul de la Nicolae Mărdare, dar nu au făcut acest lucru. Consideră că aprecierea probelor de către instanţa de judecată a fost arbitrară în privinţa capătului de cerere cu privire la încasarea din contul lui Nicolae Mărdare în beneficiul Victoriei Goţonoaga a uzurii în mărime de 1135 Euro pentru perioada presupusă de posesiune a automobilului.

Susţine că cerinţele apelantului în această privinţă sunt unele legale din următoarele considerente, deoarece Raportul de expertiză nr. 196 din 22 ianuarie 2012 nu poate constitui drept probă şi urma să fie respins de către instanţa de judecată, din considerentele că este un act de expertiză incomplet, unilateral, care a fost petrecută fără examinarea autoturismului în natură. Iar calculul efectuat de către intimat cu privire la uzură cu indicarea perioadei de posesie şi utilizare a autoturismului în cauză este incorect, care nu poate fi probat de către aceasta, din considerentele că nu au fost prezentate documente care ar proba exact perioada de aflare a autoturismului la Nicolae Mărdare, cum ar fi actul de predare-primire a autoturismului ultimului.

Afirmă că în partea motivantă a deciziei instanţa de apel, nu s-a referit asupra celor invocate de către apelanţi în cererea de apel în ceea ce priveşte încasarea din contul lor de către prima instanţă a taxei de stat restante în mărime de 8405,54 lei. La fel indică că nu este clar cum a fost calculată de prima instanţă taxa de stat de 2500 lei pe care urmează să o achite suplimentar în mod solidar Nicolae Mărdare şi Maria Mărdare, intimaţilor când în realitate suma taxei de stat urma să fie calculată doar din suma de 1135 euro, 3%, care este 34,05 euro, sau 538 lei.

Nu este clar de ce instanţa de judecată în cazul Victoriei Goţonoaga şi a lui Andrei Josanu a dispus încasarea din contul lui Nicolae Mărdare şi a Mariei Mărdare a taxei de stat în sumă de 2500 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 5100 lei, iar în ceea ce priveşte solicitarea lui Nicolae Mărdare şi a Mariei Mărdare de a încasa din contul Victoriei Goţonoaga şi a lui Andrei Josanu a cheltuielilor ce ţine de taxa de stat şi de asistenţă juridică au fost respinse, fără a invoca vreo normă materială. Menţionează că nu este clar reieşind din care sumă instanţa de apel a calculat taxa de stat în sumă de 10125 lei pe care urmează să o achite apelanţii la depunerea cererii de apel, când în realitate suma taxei de stat urmează să fie calculată doar din suma contestată şi anume de 6256,43 Euro ce constituie echivalentul 98726 lei, iar taxa de stat 75% din 3%=(2961 lei) constituie suma de 2221 lei şi nicidecum 10125 lei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 01 noiembrie 2012 a fost primită de către recurentul Nicolae Mărdare la 13 decembrie 2012, fapt ce se atestă prin semnătura ultimului în recipisă (f. d. 183). Alte date care ar atesta contrariul la materialele dosarului lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 16 ianuarie 20134 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul şi de a modifica decizia instanţei de apel în partea încasării taxei de stat din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) şi e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre şi să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Nicolae Mărdare şi a Mariei Mărdare, Victoria Goţonoaga, reprezentată de către Sergiu Goţonoga, concretizându- şi cerinţele, a solicitat rezolvirea acordului de vânzare-cumpărare a automobilului de marcă Audi Q7, cu numărul de înmatriculare K XO 202 încheiat între Victoria Goţonoaga şi Nicolae Mărdare cu obligarea părţilor la restituirea prestaţiilor executate şi anume cu restituirea automobilului către Victoria Goţonoaga şi restituirea sumei de 30000 Euro către Nicolae Mărdare, constatarea cauzei rezoluţiunii ca fiind neexecutarea esenţială a acordul de vânzare-cumpărare a automobilului nominalizat de către Nicolae Mărdare, încasarea din contul lui Nicolae Mărdare în beneficiul ei a valorii uzurii automobilului pentru perioada utilizaţii automobilului de către Nicolae Mărdare în valoare totală de 1135 Euro, a dobânzii de întârziere în valoare de 270 Euro, repararea prejudiciul moral în sumă de 30000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La rândul său Nicolae Mărdare, concretizându-şi pretenţiile formulate în reconvenţională împotriva Victoriei Goţonoaga şi lui Andrei Josanu a solicitat încasarea din contul ultimilor a sumei de 30000 Euro, dobânzii de întârziere în sumă de 6256,43 Euro, cheltuielilor pentru reparaţia automobilului în sumă de 4220,00 lei, cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 16000 lei şi taxei de stat în sumă de 5040 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a admis parţial acţiunea iniţială, a rezolvit acordul de vânzare-cumpărare încheiat între Victoria Goţonoaga şi Nicolae Mărdare în privinţa automobilului de marcă Audi Q7, cu numărul de înmatriculare К XO 202 datorită neexecutării de către Nicolae Mărdare a obligaţiilor sale, a obligat-o pe Victoria Goţonoaga şi Andrei Josanu să restituie lui Nicolae Mărdare prestaţia în valoare de 30000 Euro sau echivalentul în lei la cursului oficial al BNM la data executării hotărârii, a încasat din contul lui Nicolae Mărdare în beneficiul Victoriei Goţonoaga a prejudiciului material în valoare de 1135 Euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al BNM la data executării hotărârii, a încasat din contul lui Nicolae Mărdare şi Maria Mărdare în beneficiul Victoriei Goţonoaga şi lui Andrei Josanu cheltuielile de judecată în valoare de 2500 lei, taxa de stat şi 5100 lei asistenţa juridică.

A admis parţial acţiunea reconvenţională, încasând din contul Victoriei Goţonoaga şi lui Andrei Josanu în beneficiul lui Nicolae Mărdare suma de 4220 lei. În rest a respins acţiunea iniţială şi acţiunea reconvenţională. Totodată a dispus încasarea din contul lui Nicolae Mărdare în beneficiul bugetului de stat taxa restantă în valoare de 8405,54 lei. Judecând apelul declarat de către Nicolae Mărdare şi Maria Mărdare, instanţa de apel cu o motivare amplu argumentată şi cu o pronunţare asupra tuturor aspectelor importante corect a ajuns la concluzia netemeiniciei apelului şi respingerii acestuia cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine că la caz a fost constatat incontestabil că între Victoria Goţonoaga şi Nicolae Mărdare a avut loc un acord de vânzare-cumpărare a automobilului de marca Audi Q7 cu numărul de înmatriculare KXO 202, care întrunind condiţiile unui act juridic valabil şi anume consimţământul, obiectul, cauza, forma şi efectele juridice, s-a realizat prin exteriorizarea manifestării voinţei de a contracta. Faptul că Victoria Goţonoaga şi Nicolae Mărdare au decis asupra vânzării- cumpărării automobilului de marcă Audi Q7 cu numărul de înmatriculare K XO 202, se confirmă prin recipisa scrisă de Andrei Josanu la 27 septembrie 2010, din care se vede că ultimul a primit de la Nicolae Mărdare în contul costului automobilului nominalizat prima rată în sumă de 28000 Euro(f. d. 26), iar ultimului i-a fost transmis automobilul, fapt care nu a fost negat în speţă.

Din aceiaşi recipisă rezultă că ulterior la 27 octombrie 2010 Andrei Josan a primit de la Nicolae Mărdare – 500 Euro, la 28 noiembrie 2010 – 1000 Euro şi la 25 decembrie 2010 a primit 500 Euro. La caz s-a constatat şi faptul că obiect al acordului de vânzare-cumpărare încheiat între Victoria Goţonoaga şi Nicolae Mărdare se afla în posesia vânzătorului cu dreptul de opţiune de al procura ca urmare a finalizării relaţiilor contractuale de leasing, fapt ce cade sub incidenţa prevederilor art. 206 alin. (3) Cod civil, care statuează că pot constitui obiect al actului juridic şi bunurile viitoare, iar la 23 decembrie 2010 automobilul a fost înregistrat pe numele Victoriei Goţonoaga.

Astfel, la 25 decembrie 2012, data achitării ultimei tranşe de către Nicolae Mărdare, Victoria Goţonoaga deţinea dreptul de proprietate asupra automobilului de marcă Audi Q7 cu numărul de înmatriculare KXO 202, fapt ce se confirmă prin adeverinţa nr. 459VP eliberată de ÎS „CRIS „Registru” la 13 martie 2012 (f. d. 65). La fel, cu referire la prevederile art. 753 alin. (3) Cod civil, care reglementează noţiunea contractului de vânzare-cumpărare, instanţele de judecată corect au conchis că Victoria Goţonoaga şi-a executat obligaţiile sale de vânzător şi a predat cumpărătorului Nicolae Mărdare automobilul nominalizat, precum şi actele aferente cum este poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă, raportul reviziei tehnice a automobilului şi setul de chei.

Mai mult că însuşi Nicolae Mărdare în şedinţa de judecată a primei instanţe a recunoscut faptul că avea acces şi posibilitate de a folosi bunul transmis pe toată perioadă deţinerii acestuia din momentul transmiterii, fapt ce rezultă din procesul- verbal al şedinţei de judecată a primei instanţe din 27 aprilie 2012 (f. d. 117). Conform art. 763 alin. (1) şi (2) Cod civil, vânzătorul este obligat să predea bunul fără vicii materiale. Este fără vicii materiale bunul care, la transferarea riscurilor, are caracteristicile convenite. Iar conform art. 765 alin. (1) Cod civil, drepturile cumpărătorului în privinţa viciilor sunt excluse dacă, în momentul încheierii contractului, cunoştea aceste vicii.

Cu referire la prevederile enunţate, instanţa de recurs reţine că instanţele de judecată, temeinic au constatat că, deşi a fost invocată existenţa unor vicii la automobil, Nicolae Mărdare a avut dreptul de a desface acordul de vânzare- cumpărare doar ca urmare a unei adresări repetate dar eşuate, or art. 769 Cod civil, care reglementează dispoziţii speciale privind rezoluţiunea şi repararea prejudiciului, direct indică că o remediere se consideră ca fiind nereuşită, după a doua încercare fără succes, dacă din felul bunului sau al viciului sau din comportamentul vânzătorului nu rezultă altfel. Ultimul, însă, nu a probat faptul adresării repetate către Victoria Goţonoaga în vederea unei careva remedieri.

Aici se va remarca şi faptul că despre accidentul produs la 04 decembrie 2009 părţile cunoşteau la data încheierii acordului, fapt recunoscut de către Maria Mărdare în şedinţa de judecată a primei instanţe (f. d. 117 verso), care a indicat că a fost prezentă la momentul producerii accidentului. Mai cu seamă este de reţinut şi faptul că un alt careva viciu, decât cel remediat la 04 ianuarie 2011 (f. d. 28), constatat şi prin informaţia eliberată de Compania „Auto Center Rumeon” la 26 aprilie 2011 (f. d. 27), la automobilul de marcă Audi Q7 cu numărul de înmatriculare KXO 202 nu a fost depistat, iar uzarea plăcuţelor de frânare şi necesitatea schimbării acestora este o urmare normare rezultată din utilizarea mijlocului de transport, respectiv nu poate fi considerată drept un viciu, fapt ce indică la corectitudinea concluziei instanţelor de judecată dată în acest sens.

Ca urmare, se atestă corectitudinea concluziei instanţei de apel cu privire la faptul că în situaţia descrisă Nicolae Mărdare este privat de dreptul de a cere desfacerea contractului de vânzare-cumpărare prin invocarea viciilor materiale a bunului, din cauza încălcării procedurii stabilite prin normele imperative indicate în art. art. 748, 768, 769 Cod civil. În acest context se reliefează drept temeinică şi constatarea instanţelor de judecată cu referire la faptul că însăşi prin refuzul neîntemeiat al cumpărătorului Nicolae Mărdare de a prelua bunul procurat a acordat vânzătorului Victoria Goţonoaga dreptul de a cere rezoluţiunea acordului de vânzare-cumpărare în temeiul art. 735 alin. (1), (2) lit. a) Cod civil, care stipulează că o parte poate rezolvi contractul dacă există o neexecutare esenţială din partea celeilalte părţi.

Pentru determinarea neexecutării esenţiale, în special se iau în considerare următoarele circumstanţe: neexecutarea privează substanţial creditorul de ceea ce acesta se aştepta de la executarea contractului, cu excepţia cazului când debitorul demonstrează că nu a prevăzut şi nu putea să prevadă în mod rezonabil rezultatul scontat; executarea întocmai a obligaţiilor ţine de esenţa contractului. Or, anume prin refuzul neîntemeiat de a continua executarea contractului de vânzare-cumpărare Nicolae Mărdare a privat vânzătorul, la caz pe Victoria Goţonoaga, de la ceea ce se aştepta de la executarea contractului, pe când preluarea dreptului de proprietate constituia o obligaţie directă a cumpărătorului ca urmare a acordului avut în sensul legii.

Aici prezintă relevanţă şi dispoziţiile art. 761 alin. (2) Cod civil, care indică că în cazurile când cumpărătorul, încălcând prevederile legii sau ale contractului, nu recepţionează sau refuză să recepţioneze bunul, vânzătorul este în drept să refuze executarea contractului În această ordine de idei, instanţa de recurs remarcă ca justă şi constatarea instanţei de apel privitor la faptul că în circumstanţele stabilite la caz s-a conturat şi dreptul Victoriei Goţonoaga, ca vânzător, de a invoca culpa lui Nicolae Mărdare ca cumpărător la rezolvirea acordului de vânzare-cumpărare a automobilului de marcă Audi Q7, cu numărul de înmatriculare K XO 202 şi de a solicita acoperirea prejudiciului produs prin neexecutarea contractului.

Astfel, având în susţinere raportul de expertiză nr. 196 din 27 ianuarie 2011 întocmit de către expertul Centrului Naţional de Expertize Judiciare, prin care s-a stabilit coeficientul de uzură în stare de întreţinere medie de exploatare a automobilului, cât şi procentul de diminuare a preţului automobilului, temeinic instanţele de judecată au ajuns la concluzia, ca rezultat a-l rezolvirii acordului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, de a obliga pe Nicolae Mărdare de a compensa Victoriei Goţonoaga costul uzurii automobilului de marcă Audi Q7, cu numărul de înmatriculare K XO 202, pentru perioada aflării bunului la dispoziţia sa, prejudiciu care s-a constatat de a fi în sumă de 1135 Euro.

Prin urmare nu pot fi reţinute afirmaţiile recurenţilor precum că aprecierea probelor de către instanţa de judecată a fost arbitrară în privinţa capătului de cerere cu privire la încasarea din contul lui Nicolae Mărdare în beneficiul Victoriei Goţonoaga a uzurii în mărime de 1135 Euro pentru perioada presupusă de posesiune a automobilului, susţinând că raportul de expertiză nr. 196 din 22 ianuarie 2012 nu poate constitui drept probă, fiind un act de expertiză incomplet, unilateral, care a fost petrecută fără examinarea autoturismului în natură.

Aceasta deoarece în raportul de expertiză nominalizat, expertul a calculat coeficientul de uzură medie, aplicabil în general cazurilor de exploatare a automobilelor indiferent de marcă, sau model, mai mult că la calcularea acestuia expertul s-a condus de Regulamentul cu privire la modul de determinare a uzurii la autovehicule anexă la Hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare nr. 13/1 din 03 aprilie 2008. De altfel, nu poate constitui temei de admitere a recursului nici argumentul recurentului cu privire la faptul că instanţa de apel a interpretat eronat prevederile art. 514 art. 602 Cod civil, considerând că cerinţele cu privire la încasarea dobânzii conform cererii reconvenţionale în sumă de 6256, 43 Euro sunt motivate şi legale, deoarece la caz a fost cert constatat că vinovat în eşuarea finalizării acordului de vânzare-cumpărare a automobilului de marcă AUDI Q7, cu numărul de înmatriculare K XO 202 se face Nicolae Mărdare, iar lipsa vinovăţiei demonstrate a Victoriei Goţonoaga şi lui Andrei Josanu, prin prisma art. 514 Cod civil, care reglementează temeiurile naşterii obligaţiilor, îl lipseşte pe Nicolae Mărdare de dreptul de a cere despăgubiri, penalităţi sau dobânzi de la participantul la raportul contractul.

Mai mult ca atât, pentru aplicarea prevederilor art. 619 Cod civil, care instituie dobânda de întârziere, în cazul de faţă este necesar de a proba respectarea dispoziţiilor art. 617 Cod civil şi anume punerea debitorului în întârziere, pe când Nicolae Mărdare nu a făcut dovada faptului că ar fi somat intimaţii cu o dată scadentă în vederea restituirii sumei de 30000 Euro.

Este lipsită de suport şi invocarea recurenţilor în ceea ce priveşte incorectitudinea încasării din contul lor de către prima instanţă a taxei de stat restante în mărime de 8405,54 lei, deoarece suma taxei de stat conform art. 3 alin. (1) lit. a) a Legii taxei de stat, se încasează pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu caracter patrimonial în mărime de 3% din valoarea acţiunii, respectiv această taxă trebuia să fie achitată odată cu înaintarea acţiunii reconvenţionale, reieşind din valoarea pretenţiilor, motiv pentru care a şi fost încasată la pronunţarea hotărârii, reieşind din cuantumul pretenţiilor formulate. În cauză s-a mai constatat că Nicolae Mărdare la examinarea pricinii a suportat şi cheltuieli de judecată ce constituie din 5040 lei – cheltuieli pentru taxa de stat şi 16000 lei – cheltuieli de asistenţă juridică, care solicită să fie încasate în beneficiul lui din contul Victoriei Goţonoaga şi lui Andrei Josanu.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut câştig de cauză toate cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pârâtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Ţinându-se cont de prevederile normei enunţate, în coroborare cu art. 96 CPC, cât şi de faptul că acţiunea reconvenţională a lui Nicolae Mărdare a fost admisă parţial şi doar în partea încasării cheltuielilor pentru reparaţia automobilului de marca Audi Q7 în sumă de 4220,00 lei, instanţa de recurs consideră că şi cheltuielile de judecată urmează să fie încasate proporţional părţii admise din pretenţiile ultimului, aceasta fiind suma de 1000 lei.

Totodată, Colegiul consideră întemeiate obiecţiile recurenţilor faţă de cuantumul taxei de stat încasat prin decizia Curţii de Apel mun. Chişinău din 01 noiembrie 2012 în sumă de 10125 lei, pe motiv că aceasta a fost calculată greşit. Astfel, conform prevederilor art. 3 alin. (1) lit. j) a Legii taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanţelor judecătoreşti, în cazul litigiilor cu caracter patrimonial, urmează a fi plătită taxa de stat în mărime de 75% din taxa calculată din suma contestată. Reieşind din conţinutul cererii de apel, apelanţii Nicolae Mărdare şi Maria Mărdare a invocat dezacordul său împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău doar în partea ce ţine de încasarea sumei de 1135 Euro, cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 5100 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 6256,43 Euro şi a cheltuielilor de judecată în valoare de 16000 lei. Prin urmare, taxa de stat pentru cererea de apel depusă de Nicolae Mărdare şi Maria Mărdare, calculată conform normei enunţate constituie 3136 lei, reieşind din ratele valutare stabilite de BNM la data emiterii deciziei instanţei de apel. Astfel, este cert faptul că instanţa de apel neîntemeiat a încasat din contul lui Nicolae Mărdare şi Mariei Mărdare taxa de stat pentru depunerea apelului în sumă de 10125 lei, fapt ce impune modificarea deciziei recurate în această parte cu micşorarea sumei taxei de stat până la 3136 lei.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Nicolae Mărdare şi Maria Mărdare şi a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în partea respingerii pretenţiei lui Nicolae Mărdare cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată şi a emite în partea dată o nouă hotărâre, prin care a admite parţial cererea lui Nicolae Mărdare cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată cu încasarea de la Victoria Goţonoaga şi Andrei Josanu în mod solidar în beneficiul lui Nicolae Mărdare cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1000 (una mii) lei. A modifica decizia instanţei de apel în partea încasării taxei de stat din contul lui Nicolae Mărdare şi Mariei Mărdare în beneficiul statului pentru depunerea cererii de apel, prin micşorarea cuantumului acesteia de la 10125 lei până la 3136 lei.

În rest de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) şi e), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Nicolae Mărdare şi Maria Mărdare. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 18 mai 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Victoriei Goţonoaga împotriva lui Nicolae Mărdare şi Mariei Mărdare cu privire la rezolvirea acordului de vânzare-cumpărare cu repunerea părţilor în poziţia iniţială, constatarea cauzei rezoluţiunii ca fiind neexecutarea esenţială a acordului de vânzare-cumpărare, repararea prejudiciului material, încasarea dobânzii de întârziere şi repararea prejudiciului moral şi la cererea reconvenţională a lui Nicolae Mărdare împotriva Victoriei Goţonoaga şi lui Andrei Josanu cu privire la încasarea sumei, repararea prejudiciului material şi încasarea dobânzii de întârziere în partea respingerii pretenţiei lui Nicolae Mărdare cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată şi se emite în partea dată o nouă hotărâre, prin care: Se admite în parte pretenţia lui Nicolae Mărdare cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată şi se încasează în mod solidar din contul Victoriei Goţonoaga şi lui Andrei Josanu în beneficiul lui Nicolae Mărdare cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1000 (una mii) lei.

Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012 în pricina dată în partea încasării de la Nicolae Mărdare şi Mariei Mărdare în beneficiul statului a taxei de stat în mărime de 10125 (zece mii una sută douăzeci şi cinci) lei cu micşorarea sumei date până la 3136 (trei mii una sută treizeci şi şase) lei. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 18 mai 2012 se menţin. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev