2ra-1005/13 — Încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2ra-1005/13 Judecători: A. Nogai Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 15 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Nicolae Clima, Iurie Şumcov, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Ghenadie Tcacenco, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ghenadie Tcacenco către Ministerul Finanţelor al RM, cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, CONSTATĂ : La 19 martie 2012, Ghenadie Tcacenco a înaintat o cerere de chemare în judecată către Ministerul Finanţelor al RM, solicitînd constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil a pricinii şi încasarea de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei şi a prejudiciului material în sumă de 1000 lei.

În motivarea acţiunii s-a invocat că, la 12 august 2009, Ghenadie Tcacenco a depus cerere de chemare în judecată către Primăria mun. Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 336-d din 09 noiembrie 1999 “cu privire la gestionarea terenurilor din zona central istorică a mun. Chişinău” şi recuperarea prejudiciului moral. Ghenadie Tcacenco consideră că la examinarea cauzei civile indicate mai sus, nu s-a respectat termenul rezonabil de examinare a cauzei, acesta fiind de 2 ani şi 5 luni. Solicită reclamantul constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile la acţiunea sa către Primăria mun. Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 336-d din 09 noiembrie 1999 “cu privire la gestionarea terenurilor din zona central istorică a mun.

Chişinău” şi recuperarea prejudiciului material în mărime de 1000 lei şi moral în mărime de 50 000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, acţiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a conchis că, termenul rezonabil de examinare a cauzei a fost respectat, or, amînarea examinării cauzei a fost dispusă în temeiul legal. Faptul că cauza s-a aflat pe rol mai mult de 2 ani se datorează comportamentului participanţilor la proces. Instanţa de judecată, pe parcursul examinării cauzei date a luat în vedere principiul contradictualităţii şi egalitatea părţilor în drepturile procesuale, a creat condiţii egale părţilor pentru exercitarea 1 drepturilor lor, şedinţele de judecată fiind amînate, inclusiv din motivul admiterii demersurilor reclamantului cît şi dispunerea acesteia la rejudecare.

Nefiind de acord cu hotărîrea dată, la 11 ianuarie 2013, Ghenadie Tcacenco a declarat recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În argumentarea recursului recurentul a invocat ilegalitatea hotărîrii contestate, deoarece a fost adoptată cu încălcarea Legii nr. 87 din 21.04.2011, art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei. Totodată, recurentul a susţinut că prin respingerea acţiunii sale de către instanţa de fond, a fost discriminat pe motive naţionale şi sociale. Ministerul Finanţelor a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Ghenadie Tcacenco, prin care şi-a exprimat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi a referinţei depuse de intimat, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursul declarat de Ghenadie Tcacenco este neîntemeiat şi urmează a fi respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Hotărîrea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21.04.2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

(6) Mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. Ca urmare, din contextul normei citate rezultă că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Convenţia Europeană al Drepturilor Omului garantează, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: „Orice persoană are dreptul de a-i 2 fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa”. Cerinţa Convenţiei trebuie raportată la fiecare caz în parte, luînd în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei şi exercitarea căilor de atac.

Judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea incertitudinii în care se găsesc părţile prin restabilirea, cît mai curînd posibil, a drepturilor încălcate şi prin reinstaurarea legalităţii, care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanţie a unui proces echitabil. Conform art. (5) al Legii nr. 87 din 21.04.2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. Reglementări similare se regăsesc şi în art. 41 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, la aprecierea prejudiciului moral se ţine cont de caracterul individual al fiecărei cauze, iar aceasta se face în raport cu criteriile de apreciere, cum este complexitatea cauzei, durata neexaminării, comportamentul părţilor, precum şi miza pentru reclamant.

Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi excluzîndu-se excesiv şi vădit exagerate. Or, acordarea prejudiciului moral în cauzele de tergiversare, este condiţionat de către legiuitor prin constatarea faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil, conform art. (5) al Legii nr. 87 din 21.04.2011. Urmare a celor menţionate, Colegiul consideră întemeiată concluzia instanţei de fond referitoare la lipsa tergiversării examinării cauzei Ghenadie Tcacenco către Primăria mun.

Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 336-d din 09 noiembrie 1999 “cu privire la gestionarea terenurilor din zona central istorică a mun. Chişinău” şi recuperarea prejudiciului moral. În aşa circumstanţe, termenul rezonabil de judecare a pricinii, prin prisma legislaţiei naţionale, a Convenţiei Europene şi a jurisprudenţei CEDO, reieşind din complexitatea pricinii, comportamentul părţilor în proces, conduita instanţei judecătoreşti, nu a fost încălcat şi nu este întemeiată pretenţia reclamantului privind constatarea unei aşa încălcări. Nu poate fi reţinut ca temei de casare a hotărîrii recurate nici afirmaţia recurentului cum că aceasta a fost adoptată cu încălcarea Legii nr. 87 din 21.04.2011, art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor 3 Omului, art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei.

Or, invocarea încălcării normelor de drept, fără a le indica expres şi fără a susţine modul în care acestea nu au fost respectate, nu poate fi acceptată de către Colegiu. Este lipsită de consistenţă şi afirmaţia recurentului cum că, prin respingerea acţiunii sale de către instanţa de fond, a fost discriminat pe motive naţionale şi sociale. Această afirmaţie nu suportă nici o critică şi este lipsită de suport probator, purtînd un caracter declarativ, deoarece, faptul că este de naţionalitate rusă, nu a influienţat nici într-un fel hotărîrea instanţei, motivele căreia sunt detaliat reflectate în partea motivantă. Nu poate fi reţinută ca atare nici afirmaţia recurentului de ilegalitate a acţiunilor Primăriei, fapt ce a creat condiţii pentru încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil.

Or, ilegalitatea hotărîrilor adoptate în cauza invocată a fi tergiversată nu poate fi apreciată ca temei de apariţie a premiselor care duc la încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei. Drept urmare, Colegiul consideră absurdă ideia recurentului că hotărîrile adoptate, invocate a fi ilegale, au dus la tergiversarea examinarii cauzei, sau că stabilirea ilegalităţii acesteia a creat condiţii pentru încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, aşa cum pretinde reclamantul-recurent. Urmare a celor indicate, Colegiul concluzionează că instanţa de fond a constatat şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond.

În această ordine de idei şi, avînd în vedere că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 este legală şi întemeiată, iar recursul declarat de Ghenadie Tcacenco este nefondat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a-l respinge, cu menţinerea hotărîrii contestate. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Ghenadie Tcacenco. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ghenadie Tcacenco către Ministerul Finanţelor al RM, cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Iurie Şumcov Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4