2ra-1164/13 — Încasarea sumei

dosarul 2ra-1164/13 prima instanţă: Svetlana Balmuş. instanţa de apel: Gh. Creţu, A. Pohopol, A. Doga DECIZIE 15 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iulia Oprea, Iurie Şumcov Ion Corolevschi, Nicolae Clima examinând cererea de recurs declarată de către Ticu Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ticu Valeriu împotriva lui Grinberg Zoia cu privire la restituirea dublei arvune, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către Grinberg Zoia şi casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 24 mai 2011, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 03 octombrie 2008, Valeriu Ticu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Grinberg Zoia cu privire la încasarea dublei arvune. În motivarea acţiunii reclamantul, Valeriu Ticu a indicat că la 11 aprilie 2007 a convenit cu reclamata Zoia Grinberg, să fie încheiat un contract de vînzare – cumpărare a apartamentului nr.35 de pe str. Ion Creangă, 78, mun. Chişinău, care aparţinea acesteia cu drept de proprietate. În confirmarea încheierii contractului de vînzare – cumpărare reclamantul i-a transmis Zoei Grinberg arvuna în mărime de 15000 dolari americani, fapt pentru care au încheiat un contract de arvună. La momentul negocierii au stabilit că tranzacţia de vînzare – cumpărare va fi întocmită la 11 octombrie 2007, însă reclamata după expirarea termenului, nu l-a anunţat despre locul şi data unda va avea loc încheierea contractului de vînzare – cumpărare.

Consideră reclamantul, Valeriu Ticu că realizarea contractului de vînzare- cumpărare nu a avut loc din vina reclamatei. Cere reclamantul, Valeriu Ticu încasarea de la Zoia Grinberg a dublei arvune achitate la 11 octombrie 2007, în mărime de 30000 dolari americani. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 ianuarie 2010, acţiunea a fost admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 aprilie 2010, a fost admis apelul declarat de către Zoia Grinberg, casată hotărîrea primei instanţe, cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 mai 2011, acţiunea a fost admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012, a fost admis apelul declarat de către Zoia Grinberg, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii ca neîntemeiată.

La 11 ianuarie 2011, Valeriu Ticu a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, copia deciziei motivate fiind remisă în adresa recurentului pe data de 22 noiembrie 2012, împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. Recurentul, Ticu Valeriu, în motivarea recursului a invocat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi concluziile instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. În special, s-a invocat că instanţa de apel eronat a constatat că recurentul a traversat numai o singură dată frontiera, iar faptul că apartamentul din litigiu a fost pus drept gaj, contravine cerinţelor art. 477 alin. (3) Cod civil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel contestate, din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele cauzei s-a stabilit că Valeriu Ticu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Grinberg Zoia cu privire la încasarea dublei arvune. Instanţele de judecată au emis hotărîrile sus indicate.

Examinînd materialele anexate la dosar, în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios, Colegiul ajunge la concluzia că soluţia instanţei de apel este una legală şi întemeiată. Conform art. 631 Cod civil, arvuna este o suma de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părţi pentru a confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea. În caz de dubii, suma plătită este considerată avans. Înţelegerea cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în scris. Potrivit art. 633 alin. (1) Cod civil, dacă, pentru neexecutarea contractului, răspunde partea care a dat arvuna, aceasta rămîne celeilalte părţi. Dacă pentru neexecutarea contractului răspunde partea care a primit arvuna, ea este obligată să plătească celeilalte părţi dublul arvunei.

Actele cauzei denotă că Grinberg Zoia şi Ticu Valeriu au convenit să încheie un contract de vînzare-cumpărare a apartamentului nr. 35 de pe str. Ion Creangă, 78, mun. Chişinău, cu nr. cadastral 0100514.140.01.035 care aparţine intimatei cu drept de proprietate. În confirmarea încheierii contractului, părţile au încheiat contractul de arvună nr.1242 din 11.04.2007, conform cărui Ticu Valeriu a transmis, iar Grinberg Zoia a primit arvună în mărime de 15 000 dolari SUA, în contul vânzării apartamentului nr. 35 de pe str. Ion Creangă, 78, mun. Chişinău, actele pentru încheierea contractului de vînzare-cumpărare a imobilului şi încheierea însuşi contractului urmau să fie perfectate până la 11.10.2007.

Conform contractului de arvună menţionat, semnat în faţa notarului, după citirea textului, autentificat de acelaşi notar în prezenţa părţilor, aceştia din urmă au convenit prin contract şi conform legii că dacă pentru neexecutarea contractului răspunde persoana care a dat arvuna, adică Ticu Valeriu, suma arvunei rămîne celeilalte părţi – Grinberg Zoia, iar dacă executarea contractului este zădărnicită de către Grinberg Zoia, aceasta este obligată să achite lui Ticu Valeriu suma arvunei în mărime dublă. Colegiul remarcă că contractul de arvună nr.1242 din 11.04.2007, nu conţine date despre suma contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului care urma a fi încheiat între părţi şi nici o menţiune despre faptul transmiterii banilor în suma de 15000 dolari SUA, că aceştia au fost transmişi pînă la încheierea contractului sau în faşa notarului, iar la materialele cauzei nu este anexată, ca o dovadă suplimentară, recipisa respectivă a apelantei Grinberg Zoia.

Instanţa de recurs notează că anterior, la data de 25.12.2006, a fost încheiat un contract de vînzare-cumpărare a imobilului ap. 35 de pe str. Ion Creangă, 78, mun. Chişinău, cu nr. cadastral 0100514.140.01.035, prin care Grinberg Zoia a vîndut lui Ticu Valeriu imobilul din litigiu, contractul fiind înregistrat la OCT la data de 25.12.2006. Prin acordul din 19.03.2007, Grinberg Zoia şi Ticu Valeriu au convenit să rezilieze contractul din 25.12.2006, acordul fiind înregistrat la OCT Chişinău la data de 19.03.2007, iar la 11.04.2007, părţile au încheiat contractul de arvună nr.1242.

Pe parcursul examinării cauzei pîrîta Grinberg a relatat că atît primul contract de vînzare – cumpărare din anul 2006 cît şi contractul ulterior de arvună, care este obiectul acţiunii date, au fost încheiate cu scopul ca reclamantul să poată primi careva credite de la bănci, iar intenţia de vînzare – cumpărare a apartamentului nu a fost una reală, drept dovadă constituind desfacerea prin acord comun a primului contract de vînzare – cumpărare. În cadrul examinării cauzei s-a constatat că prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani din 18.05.2006 Ticu Valeriu a fost condamnat în baza art. 220 alin. (2) Cod Penal la doi ani de închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe 1 an de zile.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08.11.2006, menţinută în vigoare prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21.02.2007 (f. d. 59-61) a fost casată sentinţa Judecătoriei Rîşcani din 18.05.2006, reexaminată cauza şi emisă o nouă sentinţă prin care Ticu Vladimir a fost condamnat la 7 ani de închisoare în penitenciar de tip închis. De asemenea, se reţine că la interpelarea făcută de către instanţa de judecată la 03.11.2010, Serviciul Grăniceri al RM a confirmat că în perioada 01.04.2007- 11.10.2007, Ticu Valeriu a traversat o singură dată frontiera de stat, ieşind la data de 23.05.2007 pe direcţia PTFS Otaci (f.d. 117-118). Astfel, în virtutea faptului că Ticu Valeriu a fost dat în urmărire penală, pentru executarea sentinţei indicate, acesta a ieşit de pe teritoriul RM la data de 23.05.2007 şi a revenit ulterior datei de 11.10.2007, cînd s-a predat organelor de drept.

Însuşi intimatul Ticu Valeriu a confirmat în şedinţa instanţei de apel asupra faptului s-a predat benevol abia în anul 2008 (f. d. 222). Conform materialelor dosarului Grinberg Zoia la data de 13.06.2007 şi 03.07.2007 a primit de la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău extrasul din Registrul bunurilor imobile şi respectiv certificatul de evaluare a imobilului, cu destinaţia de înstrăinare a apartamentului. Totodată, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile se evidenţiază faptul că apartamentul era liber de careva grevări (f.d. 22, 23). Prin urmare, Zoia Grinberg în vederea onorării obligaţiunilor sale asumate în baza contractului de arvună, a îndeplinit partea sa de obligaţiuni, astfel, nu poate fi reţinuta culpa lui Zoia Grinberg la nesemnarea contractului de vînzare-cumpărare.

În circumstanţele indicate mai sus, Colegiul constată că Grinberg Zoia a executat obligaţiile asumate în baza contractului de arvună, însă în virtutea faptului că Ticu Valeriu era dat în căutare şi era plecat la acel moment din ţară, fiind absent pe perioada de după data de 11.10.2007, se conchide cu certitudine că nesemnarea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, chiar şi existînd o bănuială rezonabilă cu privire transmiterea banilor conform contractului de arvună nr.1242 din 11.04.2007, a avut loc anume din vina intimatului Ticu Valeriu. În atare circumstanţe, în conformitate cu prevederile art. 633 CC al RM, pretenţia reclamantului privind încasarea dublei arvune de la Grinberg Zoia este neîntemeiată, ultima fiind îndreptăţită să reţină suma contractată.

În acest sens nu pot fi considerate ca întemeiate argumentele lui Valeriu Ticu că actele indicate mai sus au fost ridicate de către Grinberg Zoia întru semnarea contractului de ipotecă cu BC „Moldova-Agroinbank" SA, în vederea asigurării creditului acordat lui Hijnaia Svetlana, deoarece faptul că respectivul apartament a fost pus în gaj pentru asigurarea restituirii creditului primit de Hijnaia Svetlana, nu pune careva piedici întru înstrăinarea apartamentului de către Zoia Grinberg lui Ticu Valeriu. În consecinţă, se constată că instanţa de apel a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art.130 CPC, totodată în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii egale şi obiective participanţilor la proces întru realizarea drepturilor sale procedurale.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate şi similare argumentelor invocate în instanţa de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Ticu Valeriu şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Ticu Valeriu. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ticu Valeriu împotriva lui Grinberg Zoia cu privire la restituirea dublei arvune.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă judecătorul Iulia Oprea Iurie Şumcov Ion Corolevschi Nicolae Clima