2ra-630/13 — Anularea ordinului de încetare a contractului de muncă

prima instanţă: A.Gafton dosarul nr.2ra-630/13 instanţa de apel: Gh.Creţu, A.Pahopol, A.Minciuna DECIZIE 15 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov Tamara Chişcă-Doneva, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Demian Irina prin intermediul reprezentantului Croitor Alexei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Demian Irina împotriva SRL,,Blajco Asist” privind anularea ordinului de încetare a contractului de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea salariului neachitat şi salariului pentru absenţa forţată de la muncă, penalităţilor pentru reţinerea salariului, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012 prin care s-a respins apelul declarat de Demian Irina şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 ianuarie 2012, c o n s t a t ă La 02 noiembrie 2011 Demian Irina s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL,,Blajco Asist” privind anularea ordinului de încetare a contractului de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea salariului neachitat şi salariului pentru absenţa forţată de la muncă, penalităţilor pentru reţinerea salariului, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 01.03.2011 a fost angajată în funcţia de manager de asigurări la SRL „Blajco Asist". La angajare s-a convenit asupra salariului lunar de 3 000 lei după trecerea perioadei de probă de 1 lună, timpul de muncă 8 ore pe zi, iar în cazul muncii extra program urma a fi achitat un adaos.

Susţine reclamanta că, toate condiţiile contractuale au fost negociate verbal, deoarece angajatorul a neglijat respectarea formei scrise a contractului individual de muncă. 1 Menţionează că, în luna aprilie 2011 a aflat că este însărcinată şi din acea zi s-a confruntat cu o atitudine ostilă din partea angajatorului, exprimată prin ignorare, umilinţă, intimidare, insulte motivate de faptul, că este însărcinată. Astfel, i s-a reţinut din salariu penalităţi sub diferite pretexte, s-a cerut să depună cerere de demisie, iar orele lucrate peste program nu au fost achitate. Din acţiunile ostile a angajatorului i s-a înrăutăţit starea sănătăţii, iar la data de 11.05.2011 a ieşit în concediu medical şi continuă să se afle pînă în prezent.

Prin înştiinţările din 11 iulie 2011 şi 22 iulie 2011 angajatorul i-a adus la cunoştinţă că este concediată din funcţia deţinută, din motivul expirării contractului individual de muncă, pe care nu 1-a semnat, fiind angajată pe termen nedeterminat. Consideră reclamanta că prin acţiunile sale pîrîtul a comis mai multe încălcări a legislaţiei muncii şi anume, n-a fost perfectat în forma scrisă contractul individual de muncă, a fost eliberată ilegal din serviciu, nu i-a fost achitat salariul pentru lunile mai- iulie 2011, n-a fost achitat adaos pentru orele lucrate peste program, s-au aplicat amenzi pecuniare în sumă de 100 lei, fapt interzis de art.206 alin.(3) Codul muncii, precum şi a fost discriminată la locul de muncă pe temei de sex şi maternitate.

Solicită reclamanta, anularea ordinului nr.15-K din 21.07.2011 de încetare a contractului de muncă ca fiind ilegal şi discriminatoriu pe criteriu de sex şi maternitate, cu restabilirea în funcţia de manager de asigurări ocupată anterior eliberării; încasarea restanţei pentru salariul neachitat pentru lunile mai-iulie 2011 în sumă de 9 000 lei şi penalitatea pentru reţinerea salariului în sumă de 10 410 lei; încasarea salariul pentru absenţa forţată de la muncă pentru perioada începînd cu 21.07.2011 pînă la restabilirea în funcţie în sumă de 3 000 lei lunar; încasarea prejudiciului moral pentru discriminarea la locul de muncă pe temei de sex şi maternitate în sumă de 100 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 ianuarie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la SRL „Blajco Asist" în beneficiul Irinei Demian suma de 765,59 lei cu titlu de salariu neachitat pentru perioada 21.03.2011 - 21.07.2011. În rest, cerinţele cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, penalităţilor pentru reţinerea salariului şi prejudiciului moral au fost respinse ca neîntemeiate. A fost încasat de la Demian Irina în beneficiul SRL „Blajco Asist" cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3500 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Demian Irina a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012 s-a respins apelul declarat de Demian Irina şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 ianuarie 2012. La 17 decembrie 2012 Demian Irina prin intermediul reprezentantului Croitor Alexei a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi remiterea pricinii la rejudecare. 2 În susţinerea recursului s-a invocat că instanţele de judecată au încălcat şi au aplicat eronat normele de drept material şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, interpretînd astfel eronat legislaţia muncii în ceea ce ţine de încheierea contractului individual de muncă şi respectiv desfacerea acestuia.

Referitor la termenul declarării recursului Colegiul consideră că acesta a fost declarat în termen, deoarece decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 04.09.2012, iar din scrisoarea de însoţire a Curţii de Apel Chişinău rezultă că copia deciziei a fost expediată recurentei la 28.09.2012, însă la materialele dosarului lipsesc careva date privind primirea de către recurentă a deciziei motivate, prin urmare recursul fiind depus la 17.12.2012 se consideră depus în interiorul termenului de două luni prevăzut de art. 434 CPC. Verificînd legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele dosarului urmează că, Demian Irina adresîndu-se cu prezenta cerere de chemare în judecată împotriva SRL,,Blajco Asist” a solicitat anularea ordinului de încetare a contractului de muncă, cu restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului neachitat şi salariului pentru absenţa forţată de la muncă, penalităţilor pentru reţinerea salariului şi prejudiciului moral, invocînd în acest sens temeiurile de fapt şi de drept ce au dus la eliberarea din serviciu.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a admis parţial acţiunea, încasînd de la SRL „Blajco Asist" în beneficiul Irinei Demian suma de 765,59 lei cu titlu de salariu neachitat pentru perioada 21.03.2011 - 21.07.2011, cu respingerea în rest a cerinţelor ca neîntemeiate. În argumentarea soluţiei sale prima instanţă a reţinut că angajatorul a respectat ordinea de concediere prevăzută de lege la încetarea contractului individual de muncă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor şi careva motive de anulare a ordinului de încetare a contractului de muncă nu sunt.

Concluziile primei instanţe, au fost apreciate ca fiind juste şi de către instanţa de apel, care judecînd apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor cauzei, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărîrii de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărîrii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză. 3 În opinia instanţei de recurs, hotărîrile contestate sunt neîntemeiate, pe motiv că concluziile instanţelor de judecată contravin circumstanţelor pricinii, iar litigiul a fost soluţionat cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Conform art. 58 alin. (1) Codul Muncii, contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă.

Contractul individual de muncă încheiat pînă la data intrării în vigoare a prezentului cod poate fi perfectat în formă scrisă numai cu acordul părţilor. Propunerea angajatorului privind perfectarea contractului individual de muncă în formă scrisă se aduce la cunoştinţa salariatului, sub semnătură, prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului. Propunerea salariatului privind perfectarea contractului individual de muncă în formă scrisă se aduce la cunoştinţa angajatorului prin depunerea şi înregistrarea cererii lui scrise. Refuzul motivat al uneia dintre părţi privind perfectarea contractului individual de muncă în formă scrisă se comunică celeilalte părţi prin răspunsul său scris în decurs de 5 zile lucrătoare.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în cazul în care contractul individual de muncă nu a fost perfectat în formă scrisă, acesta este considerat a fi încheiat pe o durată nedeterminată şi îşi produce efectele din ziua în care salariatul a fost admis la muncă de către angajator sau de către o altă persoană cu funcţie de răspundere din unitate, abilitată cu angajarea personalului. Dacă salariatul dovedeşte faptul admiterii la muncă, perfectarea contractului individual de muncă în forma scrisă va fi efectuată de angajator ulterior, în mod obligatoriu.

Instanţa de recurs reţine că, la 21 martie 2011 între SRL,,Blajco Asist” şi Demian Irina a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 01/2011, potrivit căruia Demian Irina a fost încadrată în cîmpul muncii în calitate de operator prelucrare date, pe termen de 4 luni, începînd cu 21 martie şi pînă la 21 iulie 2011. Tot la 21 martie 2011, SRL,,Blajco Asist” a emis ordinul nr. 01-K de încadrare în cîmpul muncii a Irinei Demian, pe un termen de 4 luni. În acest context, Colegiul indică că atît contractul individual de muncă, cît şi ordinul de angajare nu au fost semnate de către recurentă. Prin ordinul nr. 15-K din 21 iulie 2011 de încetare a contractului de muncă, Demian Irina a fost concediată din serviciu din motivul expirării contractului individual de muncă, încheiat pe perioadă determinată.

Judecînd recursul, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că instanţa de apel pripit a concluzionat că recurenta a fost angajată în calitate de operator prelucrare date, pe o durată determinată, aplicînd în acest sens eronat prevederile legale ce ţin de durata contractului individual de muncă, în cazul în care acesta nu a fost perfectat în formă scrisă. Or, în cazul în care contractul individual de muncă nu a fost perfectat în formă scrisă, acesta este considerat a fi încheiat pe o durată nedeterminată şi îşi produce 4 efectele din ziua în care salariatul a fost admis la muncă (art. 58 alin. (3) Codul muncii).

În acelaşi timp, instanţa de recurs indică că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel la examinarea pricinii, nu au ţinut cont nici de prevederile art.251 Codul Muncii, conform căruia se interzice concedierea femeilor gravide, a femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 6 ani şi a persoanelor care folosesc concediile pentru îngrijirea copilului prevăzute la art.124, 126 şi 127, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.86 alin.(1) lit.b), g)–k). Astfel, la momentul concedierii, recurenta Demian Irina era însărcinată, ceea ce se confirmă prin ultrasonografia Spitalului Clinic Municipal nr. 1 din 04.08.2011, conform căreia recurenta a fost diagnosticată cu sarcină 24 -25 săptămîni, eminenţă de naştere prematură.

În acest sens, coroborînd normele legale enunţate ce ţin de garanţiile asigurate de legislaţia muncii în privinţa femeilor gravide, cu circumstanţele de fapt ale cauzei care demonstrează graviditatea Irinei Demian, Colegiul observă că hotărîrea instanţei de apel este întemeiată pe circumstanţe rezultate din interpretarea şi aplicarea incorectă a normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios. Drept urmare, Colegiul conchide că, Curtea de Apel Chişinău, arbitrar, a reţinut şi apreciat doar împrejurările de fapt ale pricinii invocate de intimat, iar cele invocate de recurentă, la fel arbitrar, nu le-a supus aprecierii. În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecînd pricina, în funcţie de cele constate să emită o hotărîre întemeiată şi legală. Reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel nu a elucidat circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii întru aplicarea corectă a normei de drept ce guvernează rezolvarea prezentului litigiu şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Demian Irina prin intermediul reprezentantului Croitor Alexei. 5 Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Demian Irina împotriva SRL,,Blajco Asist” privind anularea ordinului de încetare a contractului de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea salariului neachitat şi salariului pentru absenţa forţată de la muncă, penalităţilor pentru reţinerea salariului, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişcă-Doneva Ion Vîlcov Valentina Clevadî 6