2ra-1573/13 — Constatarea nejustificată a datoriei şi anularea datoriei pentru consumul de gaze naturale

prima instanţă – E. Palanciuc dosarul nr. 2ra-1573/13 instanţa de apel – N. Budăi, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 08 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghi Grinfelid împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” cu privire la constatarea nejustificată a datoriei şi anularea datoriei pentru consumul de gaze naturale şi la cererea reconvenţională a Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” împotriva lui Gheorghi Grinfelid cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău- Gaz” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 martie 2012, prin care a fost admisă acţiunea iniţială şi respinsă acţiunea reconvenţională constată: La 24 mai 2011 Gheorghi Grinfelid a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Chişinău-Gaz” cu privire la constatarea nejustificată a datoriei şi anularea datoriei pentru consumul de gaze naturale. În motivarea acţiunii a indicat că apartamentul în care domiciliază mai mult de 30 de ani este conectat la gazoduct şi el beneficiază, consumă gaze naturale, evidenţa consumului aferent apartamentului fiind efectuată cu un contor de gaze separat. Menţionează că pe parcursul perioadelor precedente el nu admitea în principiu întârzieri la achitarea consumului de gaze naturale.

Afirmă că în luna martie 2011 în adresa lui nu a parvenit factura pentru gazele naturale consumate pe parcursul lunii februarie 2011. Susţine că a mers la SRL „Chişinău-Gaz” pentru a verifica suma spre plată şi a achita direct în casieria acesteia preţul pentru gazele naturale consumate pe parcursul lunilor ianuarie şi februarie 2011. Astfel, la 28 martie 2011 a achitat în casieria SRL „Chişinău-Gaz” preţul gazelor naturale consumate pe parcursul lunilor ianuarie şi februarie 2011, în sumă de 4837,89 lei, dintre care 2400,42 lei cu titlu de datorie pentru consumul de gaze naturale în luna ianuarie 2011. Suma dată a fost calculată conform datelor de evidenţă deţinute de către SRL „Chişinău-Gaz” în factura respectivă la compartimentul datorii figura cifra 0,00 adică el nu avea nici o altă datorie la acea zi pentru consumul de gaze naturale în perioada de până la 01 ianuarie 2011. Indică că la 08 aprilie 2011 furnizorul SRL „Chişinău-Gaz” a întocmit factura prin care a pretins încasarea de la el a sumei de 39813,62 lei, dintre care suma de 36612,48 lei pretinsă cu titlu de datorii şi 3019,94 lei pentru consumul de gaze naturale în perioada lunii martie 2011. Consideră că suma de 36612,48 lei este nejustificată şi se poate datora unei erori de calcul admise de către SRL „Chişinău-Gaz”.

Menţionează că fiind dispus să achite consumul curent facturat a mers să achit consumul curent pe luna martie 2011, însă la oficiul poştal i-a refuzat deoarece în factură figurau şi pretinsele datorii. Susţine că la 22 aprilie 2011 s-a adresat furnizorului SRL „Chişinău-Gaz” pentru a achita consumul curent pe luna martie 2011, unde casierul i-a refuzat primirea plăţii, invocând că în factură figurează pretinsa datorie. În legătură cu refuzul casieriei, la 22 aprilie 2011 a adresat directorului SRL „Chişinău-Gaz” cerere prin care a solicitat extrasul din cont pe fiecare lună în parte, începând cu 01 ianuarie 2008, care a fost recepţionată în aceeaşi zi de către cancelaria SRL „Chişinău-Gaz”, însă a rămas nesoluţionată.

Indică că la 30 aprilie 2011 a formulat în adresa furnizorului o reclamaţie, acordându-i furnizorului termen până la 10 mai pentru efectuarea celor solicitate. Afirmă că nu a primit nici un răspuns şi nici o rectificare în contul lui personal din partea furnizorului SRL „Chişinău-Gaz”. La fel, menţionează că la 13 mai 2011 furnizorul a emis o factură pentru consumul de gaze naturale pe parcursul lunii aprilie 2011, în care a fost pusă spre plată suma de 40996,49 lei, dintre care la compartimentul „datorii” figura cifra de 39813,62 lei ca sumă datorată pentru consumul de gaze naturale pe parcursul lunii martie 2011, iar 1182,87 lei cu titlu de achitare pentru gazele naturale consumate pe parcursul lunii aprilie 2011. În factura din 13 mai 2011 este indicat precum că el a consumat cantitatea de 219 metri cubi de gaze naturale, conform indicilor contorului 33024-32805.

Solicită constatarea şi recunoaşterea ca fiind neîntemeiată, inexistentă şi nejustificată datoria pretinsă de către SRL „Chişinău-Gaz” de la Gheorghi Grinfelid în sumă de 36612,48 lei, excluderea sumei de 36612,48 lei ca sumă datorată pentru consumul de gaze naturale din evidenţa contului personal nr. 81/0152955 SRL „Chişinău-Gaz” atribuit lui Gheorghi Grinfelid, efectuarea recalculului de rigoare în contul personal nr. 81/0152955 SRL „Chişinău-Gaz” atribuit lui şi corectarea erorilor admise de către furnizorul SRL „Chişinău-Gaz” în detrimentul consumatorului Gheorghi Grinfelid; În cadrul dezbaterilor judiciare SRL „Chişinău-Gaz” a depus cerere reconvenţională împotriva lui Gheorghi Grinfelid, solicitând încasarea datoriei pentru gazele naturale consumate în sumă de 36612,48 lei şi taxa de stat în sumă de 1098 lei.

În susţinerea pretenţiilor a indicat că pârâtul se află în relaţii contractuale cu SRL „Chişinău-Gaz” ca furnizor de gaze naturale încă din anul 2000, el cunoştea modul de achitare a contravalorii gazelor consumate, le achita în majoritate prin intermediul Băncii de Economii ori EximBanc însă începând din anul 2004 unele facturi lunare cu sume considerabile nu le achita. Menţionează că în anul 2004 de către pârât n-au fost achitate 2 facturi în sumă de 973,96 lei, iar apoi în anul 2005 nu sunt achitate la fel 2 facturi în sumă de 1643,13 lei şi în anul 2007 deja sunt neachitate 3 facturi în sumă de 4541,21 lei. De asemenea, afirmă că şi în anul 2008 pârâtul n-a achitat 2 facturi în sumă de 4237,93 lei, însă cea mai mare datorie s-a format în anii 2009-2011.

Susţine că pârâtul în anul 2009 din 12 facturi a selectat şi a achitat facturile numai pentru perioada caldă a anului iulie-octombrie în sumă de 640,42 lei fiind neachitate 8 facturi în sumă de 7936,45 lei. În anul 2010 pârâtul din 12 facturi a achitat numai factura pentru luna august în sumă 284,82 lei, nefiind achitate 11 facturi în sumă de 13797,53 lei. Mai indică că pentru luna februarie 2011 Gheorghi Grinfelid a achitat factura în sumă de 4837,89 lei, însă n-a fost achitată factura din luna ianuarie în sumă de 3482,22 lei. Susţine că datoria totală a pârâtului la moment este de 36612,48 lei. Afirmă că cele menţionate se confirmă prin extrasul din contul personal al pârâtului nr. 0152955 din programul computerizat IS-gaz al SRL „Chişinău gaz” care cu certitudine dă dovadă de corectitudinea datoriei pârâtului pentru gazele consumate, dar neachitate.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 martie 2012 a fost admisă acţiunea iniţială, obligată SRL „Chişinău-Gaz” să excludă suma în mărime de 36612,48 lei, datoria pentru consumul de gaze naturale din evidenţa contului personal nr. 81/0152955 deschis de către SRL „Chişinău-Gaz” pe numele lui Gheorghi Grinfelid, obligată SRL „Chişinău-Gaz” să efectueze recalcul de rigoare în contul personal nr. 81/0152955 deschis de către SRL „Chişinău-Gaz” pe numele lui Gheorghi Grinfelid cu corectarea erorilor admise şi respinsă acţiunea reconvenţională. Totodată, a fost încasat de la SRL „Chişinău-Gaz” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 200 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către SRL „Chişinău-Gaz” şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 15 martie 2013 SRL „Chişinău-Gaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei contestate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acţiunea iniţială şi admisă acţiunea reconvenţională. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând-o neîntemeiată. În acest sens menţionează că Gheorghi Grinfelid nu a prezentat careva probe ce ar confirma achitarea plăţilor pentru gaze naturale consumate. În ordinul de încasare a numerarului este stipulat că gazele consumate urmează a fi achitate de către consumator până la data limită stabilită la agenţii de recepţie enumeraţi în acest ordin, nefiind indicat în calitate de agent de recepţie contabilitatea (casieria) furnizorului.

Deci, consumatorul nicidecum nu putea achita plăţile în numerar la SRL „Chişinău-Gaz”. Indică că drept dovadă de achitare a facturii/ordinului constituie informaţia privind efectuarea operaţiunii bancare imprimată de către băncile operatoare pe factura de plată. Din informaţia de la agenţii de recepţie a numerarului împuterniciţi de către furnizor urmează că nu au parvenit careva sume achitate de către reclamant în afara oficiilor poştale ori băncilor, ce dă dovadă că reclamantul cele 29 facturi presupuse a fi achitate prin agentul de recepţie nr. 10 de facto nu le-a achitat nici la un agent de recepţie.

La fel, susţine că dovada faptului neachitării plăţilor de către reclamant serveşte şi raportul financiar al SRL „Chişinău-Gaz” pentru anii 2004-2010, unde în compartimentul nr. 24 (mijloace băneşti, casa 241 codul 400) pentru ultimii ani nu sunt reflectate careva sume încasate în numerar primite prin aparatul de casă, iar în alţi ani sunt reflectate doar sume mizere ce confirmă faptul, că reclamantul nici într- un caz nu a achitat plăţile pe cele 29 facturi în sumă de 36612,48 lei în ordinea stabilită, la contul furnizorului această sumă nu a parvenit. Faptul dat se confirmă şi prin certificatul eliberat de Inspectoratul Fiscal Rîşcani din care urmează, că în perioada menţionată SRL „Chişinău-Gaz” nu dispunea de aparat de casă.

Menţionează că prin demersul SRL „Chişinău-Gaz” nr. 726 din 25 martie 2011 către Comisariatul de Poliţie mun. Chişinău, s-a solicitat intervenţia în vederea încălcării colaboratorului contabilităţii întreprinderii E. Bejenari, care prin înţelegere prealabilă cu persoane necunoscute şi folosindu-se de situaţia de serviciu a delapidat mijloace băneşti de la unii consumatori, destinate pentru achitarea gazelor consumate. Prin ordonanţa de intentare a cauzei penale din 25 aprilie 2011 se confirmă că SRL „Chişinău-Gaz” a aflat despre situaţia de neachitare a contravalorii gazelor naturale consumate, inclusiv şi de către reclamant.

Deci curgerea termenului de prescripţie se începe din luna martie 2011. Insistă că Gheorghi Grinfelid nu a onorat obligaţiunile sale contractuale prin neachitarea plăţilor pe cele 29 facturi în modul stabilit, ce a dus la formarea datoriei în mărime de 36612,48 lei, începând cu luna septembrie 2004 până în luna ianuarie 2011. Consideră că la soluţionarea în fond a pricinii şi emiterea hotărârii instanţa a admis o gravă eroare la aplicarea şi interpretarea normelor materiale şi procesuale. Astfel instanţa a neglijat atât normele procesuale cu referire la probaţiune şi anume art. 118 alin. (1) CPC. Susţine că Gheorghi Grinfelid în nici un mod nu a probat faptul că el a achitat gazul consumat. Invocă că instanţa a neglijat faptul că consumatorul Grinfelid conform clauzelor contractuale şi Regulamentului ANRE urma să achite gazul consumat, precum a neglijat şi prevederile art. 512-513, 602-603, 971 CC.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Chişinău-Gaz” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, criticile recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Chişinău-Gaz”, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Chişinău-Gaz” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan