2ra-1557/13 — Repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă – I. Busuioc dosarul nr. 2ra-1557/13 instanţa de apel – A. Minciună, A. Nogai, V. Pruteanu ÎNCHEIERE 08 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexandru Savva în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Savva împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Galiz SV” şi Întreprinderii de Stat „Gările şi Staţiile auto” cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Alexandru Savva şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 26 ianuarie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 05 iulie 2011 Alexandru Savva a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Galiz SV” şi Întreprinderii de Stat „Gările şi Staţiile auto” cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 03 iulie 2008 a procurat un bilet de călătorie în direcţia or. Zatoca, Ukraina. Menţionează că la îmbarcare şoferul autobuzului a solicitat de la el o sumă de bani, motivând ca fiind plată pentru bagaje. Afirmă că iniţial s-a împotrivit, însă ulterior fiind impus de circumstanţe a achitat suma de 10 lei pentru geantă, fără a primi careva bilet care ar atesta achitarea costului bagajului, deşi el a insistat asupra acestui fapt.

Susţine că la 06 iulie 2008 a procurat de la casele din or. Zatoca, Ukraina un bilet retur, spre Chişinău, şi încercând să urce în autobuz şoferul i-a solicitat să achite pentru bagaj, la care el calm a refuzat. Indică că a insistat că vrea să achite la casă, însă şoferul a discutat cu casierul, ultimul i-a spus că banii pentru bagaje se achită şoferului. Menţionează că drept urmare el a achitat şoferului 20 lei pentru geantă. Consideră că pârâţii au încasat neîntemeiat suma de 30 lei şi care urmează să fie restituită. Solicită încasarea în mod solidar din contul pârâţilor în beneficiul lui a sumei de 30 lei. Ulterior, la 05 iulie 2011 Alexandru Savva a depus o cerere de modificare şi completare, solicitând încasarea în mod solidar din contul pârâţilor în beneficiul lui a sumei de 30 lei.

În motivarea cererii a indicat prevederile legale pe care îşi întemeiază pretenţiile, şi anume pct. 9 Hotărârea Guvernului nr. 1348 din 10 noiembrie 2003 cu privire la aprobarea Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje, art. 5 şi art. 9 Legea cu privire la protecţia consumatorilor, art. 8 alin. (2 lit. f) şi g), art. 11 lit. g) şi i), art. art. 14, 154, 1389, 1391, 1398, 1414, 1422 alin. (1) Cod civil. Afirmă că a întreprins toate măsurile de soluţionare pe cale extrajudiciară a litigiului, însă fără rezultat. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 ianuarie 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Alexandru Savva şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Totodată, a fost încasată taxa de stat de la apelantul Alexandru Savva pentru depunerea cererii de apel în contul statului în sumă de 112,50 lei. La 21 februarie 2013 Alexandru Savva a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti, emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea şi să fie încasat în mod solidar de la pârâţi în beneficiul lui cheltuielile de judecată. Susţine că instanţele s-au referit, în mod declarativ, la normele dreptului material, pe care au considerat că sunt aplicabile în speţă, fără să se expună asupra circumstanţelor concrete ale cauzei şi probelor administrate în cadrul judecării pricinii pe care se întemeiază concluziile privitoare la aceste circumstanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, deoarece acestea au fost emise cu încălcarea normelor de drept material şi procesual. Consideră că instanţele nu au constatate şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, precum şi că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost interpretată eronat legea.

Cu referire la prevederile pct. 70 al Hotărârii Guvernului nr. 1348 din 10 noiembrie 2003 cu privire la aprobarea Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje, afirmă că în speţă şoferii autocarelor nu au cântărit şi nici nu au măsurat bagajele pasagerilor, inclusiv ale lui, nici unul din şoferi nu a avut nici un dispozitiv de măsurare a bagajului pentru a fi determinat este acela bagaj de mână, sau care urmează a fi predat în secţia de bagaje corespunzător, la perceperea taxelor pentru bagaje, şoferii nu au eliberat nici un tichet, bon, sau jeton precum este prevăzut de legislaţia în vigoare. Menţionează că prin răspunsul nr. 02/9-346/08 din 31 iulie 2008 al CCCEC a fost constatat că ÎS „Gările şi Staţiile auto” a vândut bilete de bagaj, adică a încasat mijloace băneşti provenite din vânzarea ilegală a biletelor de bagaj, inclusiv a sumelor primite de la recurent.

Prin răspunsul nr. 01/4-682 din 03 octombrie 2008 al Agenţiei Naţionale Transport Auto a fost constatat că colaboratorii ÎS „Gările şi Staţiile auto”, şi anume casierul precum şi controlorul de peron nu şi-au îndeplinit funcţiile abilitate în cadrul executării atribuţiilor sale de serviciu. La fel, indică că prin acelaşi răspuns se confirmă faptul că sumele băneşti încasate de la el, nu au fost însuşiţi de şoferii SRL „Galiz SV”, ci se indică că au fost transferate gării auto, cu referire la borderourile de evidenţă a biletelor, la care se face trimitere în conţinutul răspunsului. Susţine că prin ordinul nr. 12 din 22 iulie 2008 administraţia SRL „Galiz SV” a fost sancţionată pentru încălcările admise, în special, pentru faptul că nu a eliberat bonuri fiscale pentru încasarea sumelor de bani cu titlu de plată în vederea transportării bagajului.

Consideră că prin probele anexate la dosar s-a dovedit cu certitudine că ambii intimaţi se fac vinovaţi de circumstanţele în urma căror a fost cauzat prejudiciul pretins a fi încasat forţat. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Alexandru Savva nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, criticile recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Alexandru Savva, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Alexandru Savva ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul lui Alexandru Savva se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan