2ra-1538/13 — Repararea prejudiciului

prima instanţă – V. Sîrbu dosarul nr. 2ra-1538/13 instanţa de apel – L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 02 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Şumcov Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Munteanu Anton, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii pentru Silvicultură „Hînceşti-Silva” împotriva lui Munteanu Anton cu privire la repararea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de Munteanu Anton şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 12 aprilie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 31 octombrie 2011, ÎS „Hînceşti-Silva” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Munteanu Anton cu privire la repararea prejudiciului.

În motivarea acţiunii a indicat că prin ordinul nr. 15 din 06 decembrie 2010 a fost desfăcut contractul individual de muncă cu pădurarul cantonului nr. 12 ocolul silvic Cărpineni, Munteanu Anton în temeiul art. 86 al. 1 lit.g) Codul Muncii, cu numirea comisiei pentru primirea-predarea cantonului gestionat. Susţine că la data de 09 decembrie 2010 a fost efectuată predarea primirea cantonului în prezenţa pârâtului şi membrilor comisiei şi din condiţii climaterice masa lemnoasă a rămas la păstrare după Munteanu Anton.

Menţionează că prin scrisoarea nr. 193 din 28 martie 2011, pârâtul a fost avertizat că la data de 31 martie 2011 să fie prezent la parchetul încredinţat, pentru a transmite bunurilor gestionate conform raportului privind mişcarea producţiei forestiere pentru luna noiembrie 2011. Astfel, conform actului prezentat de contabilitate s-a stabilit neajuns de producţie lemnoasă estimată conform preţurilor de realizare: lemne de foc, specie tare 19 m. steri - 6612 lei, lemne de foc specie moi 77 m steri - 12474 lei, pari de şpaleră 1,1 m3 - 660 lei, creangă 286 m steri - 3432 lei, lemn gater plop categoria II diametru 14-24 m3 la suma de 2088 lei, iar în total 25266 lei. Conform ordinului nr. 137 din 30 iunie 2011 neajunsul masei lemnoase este reflectat în lista de inventariere la data de 31 martie 2011 şi propus lui Munteanu Anton achitarea neajunsului.

Prin pretenţia nr. 455 din 26 septembrie 2011 pârâtului i-a fost acordat termen până la 01 octombrie 2011 pentru repararea neajunsului, însă ultimul nu a reacţionat, din care motiv a fost înaintată cererea de chemare în judecată. Solicită ÎS „Hînceşti-Silva” încasarea din contul pârâtului Munteanu Anton a prejudiciului material cauzat în mărime de 25266 lei, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 12 aprilie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi s-a încasat de la Munteanu Anton în beneficiul ÎS „Hînceşti-Silva” cu titlul de prejudiciu material suma de 20262 lei, precum şi taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 607,86 lei Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012, a fost respins apelul declarat de Munteanu Anton şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

În susţinerea soluţiei date instanţele ierarhic inferioare au reţinut faptul că, Munteanu Anton s-a aflat în relaţii de muncă cu angajatorul ÎS „Hînceşti-Silva” până la 06 decembrie 2010, data la care a fost concediat conform art. 86 al. 1 lit.g) Codul Muncii, iar conform actului de inventariere din 31 martie 2011 comisia a stabilit, la ocolul silvic nr. 12, unde activa Munteanu Anton, neajunsuri la masa lemnoasă şi anume: lemne de foc, specie tare 19 m steri, lemne de foc specie moi 77 m steri, pari de şpaleră 1,1 m/cub, creangă 286 m steri, lemn gater plop 2,9 m/cub, act care nu a fost contestat de ultimul.

Cu referire la prevederile art. 338 alin. (1) lit. a) şi f) Codul Muncii, care indică că, salariatul urmează să repare prejudiciul dacă el a încheiat cu angajatorul contractul de răspundere materială deplină pentru asigurarea integrităţii bunurilor, a primit bunurile în baza unor documente, or, conform legislaţiei în vigoare salariatului îi revine obligaţia reparării prejudiciului şi art.341 Codul Muncii, care stimulează că mărimea prejudiciului cauzat angajatorului, se determină conform pierderilor reale, conform documentelor de evidentă contabilă, instanţele au stabilit că, Munteanu Anton, poartă răspundere materială faţă de angajator, or, conform actului de predare- primire din 09 decembrie 2010, întocmit în prezenţa acestuia, masa lemnoasă a fost lăsată după el şi constatat că la acel moment cioate nu s-au depistat, mai mult că ultimul a întocmit o informaţie, prin care şi-a asumat răspunderea, că în timp de o lună să achite toate neajunsurile şi că la momentul întocmirii lămuririi nu are datorii cu nimeni din muncitori, iar, la data de 16 decembrie 2011, Munteanu Anton, a achitat parţial suma prejudiciului în mărime de 5004 lei.

La 18 februarie 2013, Munteanu Anton a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, considerându-le neîntemeiate. Menţionează că, lemne de foc specie tare 19 m. steri au fost luate de Primărie sat. Cărpineni, fapt confirmat prin actele anexate la cererea de apel, creanga de 286 m. steri au fost luate de muncitorii care lucrau la tăiatul salcîmilor din pădure, care nu au fost remunerate prin contabilitate conform legislaţiei în vigoare, dintre care nici un muncitor nu a avut pretenţii către întreprinderea data, iar lemn de plop sunt şi în prezent la locul respectiv din motivul că sunt putrede şi nu au nici o valoare, pentru care comisia a refuzat sa-i semneze actul respectiv.

Afirmă că cantonul 12 ocolului Silvic Cărpineni a fost dat altei persoane din 09 decembrie 2010 conform actului de predare-primire şi cu gospodăria data nu are încheiat contract cu privire la paza, mai mult că în perioada respectivă s-a aflat mai mul la spitalul clinic din Chişinău. De asemenea invocă că de către ÎS „Hincesti-Silva” a mai fost înaintata încă o acţiune cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat in suma de 18.472lei, în motivarea căreia a stat la bază procesul verbal conform art.134 CC din 19 aprilie 2011, pe cind de inspecţia Ecologică Hînceşti din 17 mai 2010 a fost întocmit procesul-verbal pe art.134 CC in privinţa sa, pe faptul folosirii neautorizate a terenului din fondul forestier destinat pentru amplasarea depozitelor conform căruia dînsul a fost sancţionat cu amenda in mărime de 300 u/c, şi anume 6000lei.

Susţine că la 24 iunie 2010 de judecătoria Hînceşti a fost admis contestaţia înaintata de el împotriva deciziei inspecţiei Ecologice Hînceşti din 31 mai 2010 şi s-a casat decizia cu încetarea procedurii contravenţionale din lipsa faptei a contravenţiei. Consideră că administraţia ÎS „Hînceşti-Silva” prin înşelăciune şi falsificare de acte intentează în privinţa sa acţiuni de încasare a sumelor enorm de mari, pe cînd dînsul a activat în funcţie de pădurar timp de 25 ani cu un salariu de 800 lei. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Munteanu Anton nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Munteanu Anton asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Munteanu Anton ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Munteanu Anton se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Şumcov Tamara Chişca-Doneva