3ra-950/13 — Obligarea achitării compensaţiei băneşti

prima instanţă – V. Pruteanu dosarul nr. 3ra-950/13 ÎNCHEIERE 25 aprilie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Şumcov Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Puşca Victor împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 10 aprilie 2012 Puşca Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne RM cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că începând cu 01 iulie 2005 a activat în organele afacerilor interne, iar la 27 iulie 2010 a fost concediat în legătură cu pensionarea. Menţionează că a deţinut funcţia de poliţist al sectorului de poliţie nr. 1 CPS Bender, însă nu i-a fost achitată compensaţia bănească pentru echipamentul neprimit pentru perioada anilor 2001-2010. În susţinerea poziţiei sale indică că potrivit prevederilor art. 23 pct.6 al Legii nr. 416 din 18 decembrie 1990, modificat prin legea nr. 108 din 17 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, orice colaborator de poliţie are dreptul la raţie alimentară şi echipament. Afirmă că perioada activităţii în organele afacerilor interne nu a primit în totalitate echipamentul necesar la care avea dreptul conform legislaţiei în vigoare, drept temei pentru care, solicită, achitarea compensaţiei băneşti pentru echipamentul neprimit.

Susţine reclamantul că s-a adresat pârâtului cu o cere, prin care a solicitat achitarea compensaţiei băneşti pentru echipamentul neprimit, însă demersul solicitat a rămas fără răspuns, fapt pentru care s-a adresat repetat pârâtului, însă nici la acesta nu a primit răspuns, fapt care l-a sugerat să se adreseze cu prezenta acţiuni în instanţă de judecată. Mai indică că orice colaborator al poliţiei pentru exercitarea atribuţiilor ce-i revin are dreptul la raţia alimentară şi echipament, iar potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 596 din 20 iunie 2000 cu privire la uniforma şi normele de echipare a colaboratorilor poliţiei Ministerului Afacerilor Interne RM nu este interzisă achitarea 1 compensaţiei băneşti în schimbul echipamentului neprimit, ci doar concretizează cazurile în care colaboratorii de poliţie au dreptul la acest echipament.

Solicită Puşca Victor încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul său a sumei de 8791 lei pentru echipamentul neprimit. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 01noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi obligat Ministerul Afacerilor Interne RM să-i achite lui Puşca Victor compensaţia bănească în mărime de 1531 lei în schimbul echipamentului neprimit pentru perioada anului 2009. În rest pretenţiile au fost respinse. La 15 martie 2013 Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere acţiunii. În motivarea recursului îşi exprimă dezacordul cu hotărârea primei instanţe.

Susţine că cererea de chemare în judecată depusă de către Puşca Victor la 10 aprilie 2012 a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie, respectiv este depusă tardiv. Sub acest aspect menţionează că potrivit art. 16 alin. (1) al legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate, iar potrivit art. 17 alin. (1) al aceleiaşi legi, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 zile.

Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru nesoluţionarea acesteia. Indică că pretinsa cerere prealabilă din 09 februarie 2012 la care face referire intimatul în cererea de chemare în judecată este anexată în original la materialele cauzei, fapt ce trezeşte suspiciuni asupra expedierii acesteia în adresa recurentului. Insistă că intimatul adresându-se cu cererea de chemare în judecată la 10 aprilie 2012, a omis termenul de prescripţie oferit de lege pentru exercitarea dreptului său. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). 2 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea hotărîrii primei instanţe. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor invocate la examinarea cauzei în prima instanţă, or, argumentele invocate de recurent au constituit aspect de judecare la examinarea cauzei în prima instanţă, asupra cărora instanţa s-a expus în mod explicit, constatînd că pretenţiile lui Puşca Victor ce ţin de perioada anului 2009 se încadrează în interiorul termenului legal.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a hotărîrii recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne RMN asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Şumcov Tamara Chişca-Doneva 3